medicamente şi medicină

Boala

Doctore, simt ceva mortal
Aici în regiunea fiinţei mele,
Mă dor toate organele,
Ziua mă doare soarele,
Iar noaptea luna şi stelele.

Mi s-a pus un junghi în norul de pe cer
Pe care până atunci nici nu-l observasem
Şi mă trezesc în fiecare dimineaţă
Cu o senzaţie de iarnă.

Degeaba am luat tot felul de medicamente,
Am urât şi am iubit, am învăţat să citesc
Şi chiar am citit nişte cărţi,
Am vorbit cu oamenii şi m-am gândit,
Am fost bun şi am fost frumos...

Toate acestea n-au avut nici un efect, doctore,
Şi-am cheltuit pe ele o groază de ani.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu ce se serveşte poezia?

Poezia se serveşte cu dragoste,
a şoptit fata aceea cu ochii mari şi umezi, de după colţ.

Poezia se serveşte cu o mângâiere pe frunte,
a rostit repede un copil şi a fugit intimidat.

Cu o cană de lapte cald şi biscuiţi,
a spus femeia cu capot verde, care întindea rufe pe sârmă.

Poezia se serveşte cu o cafea neagră şi în timp util,
a mustăcit din maşină, la semafor, un şofer grăbit.

Poezia se serveşte cu puţină tărie,
a mormăit un chefliu moleşit pe o bancă.

Noi servim doar epitafuri cu medicamente,
a zâmbit un medic cu cinismul unui salon de spital.

Ascult, merg mai departe şi iar întreb:
Voi ştiţi cu ce se serveşte poezia?

poezie de David Daniel Adam (22 iulie 2020)
Adăugat de David Daniel Adam
Comentează! | Votează! | Copiază!

Medicamentele homeopate acţionează ca proiectile mici la distanţe mari, ţintind cauza bolii, pe când medicamentele alopate acţionează ca proiectile mari la distanţe mici, ţintind deobicei, numai efectul.

aforism de Ştefan Mîrzac din Cuvinte cu dor de miez, Medicamente (2016)
Adăugat de Ştefan Mîrzac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există boli sufleteşti pe care niciun medicament nu le poate vindeca. Vindecarea stă în puterile tale şi în modul în care te raportezi la propria persoană! Dacă tu nu ai încredere în tine, cine altcineva să aibă?

citat din Marius Simion
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există în medicina occidentală domenii de graniţă, precum homeopatia, naturopatia şi osteopatia, care susţin faptul că sănătatea depinde de menţinerea unui echilibru în corp, care permite forţei vitale să-şi exercite propria acţiune vindecătoare. Doar alopaţii îndârjiţi din zona centrală a ştiinţei medicale, care cred că boala trebuie tratată exclusiv cu medicamente agresive, continuă să nege că trupul poate să se trateze, în mare parte şi singur, atunci când este ajutat corespunzător. Preocupându-se doar de mecanisme, ei încep să semene, mai degrabă, cu acei depanatori radio-tv, care nu au auzit niciodată un receptor în funcţiune.

Lyall Watson în Moartea ca linie a vieţii
Adăugat de Cristian Muresanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pacient

Eu n-am să mă fac bine niciodată,
Mereu voi suferi de-o boală grea,
Simţindu-mi conştiinţa vinovată,
Că nu e totul bine-n ţara mea.

Puteţi să mă-ntrebaţi: - Ce vrei, băiete?
În treburile mari de ce te bagi?
Am să răspund milos şi pe-ndelete:
- Eu ştiu că îmi sunt dragi cei ce-mi sunt dragi.

Mi-am investit şi nervi şi timp şi viaţă,
În drumul care m-a ademenit
Şi-am acceptat să dorm pe copci de gheaţă
Şi să trăiesc pe muche de cuţit.

Puteam să-mi fac în alte părţi avere,
Puteam să fiu un bun european,
Puteam să mă înscriu la mamifere,
Ins metabolic de la an la an.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna-mireasa mea bolnavă

Mi-aduc aminte de copilărie:
Ce alb ningea un suflet incolor!
Astăzi numesc idiosincrasie
Că nu eram, de boli, înghiţitor.

Alb, îmi aduc aminte de iubire:
Nici nu spuneam că sunt îndrăgostit,
Cu toate că vorbeam cu-ntreaga fire
Despre medicamentul înghiţit.

Şi-acum, când povestesc la lumea toată
Cum ninge alb un suflet colorat,
Mă simt o sanie abandonată
De un copil pe care l-a uitat.

Şi-n faţa morţii albe regret, bolnav cernit,
Că nu-s medicament şi nu pot să mă-nghit.

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (7 decembrie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dedicaţie pentru doamna doctor

Doctoriţa noastră "rea"
Mă-ngrijeşte şi pe mine;
Tratament, de ziua sa,
Un cadou i se cuvine:

Termometru, stetoscop,
Seringi, ace, microscop,
De prim ajutor o trusă,
Sticle cu sirop de tusă...

Mănuşi, ser, medicamente,
Perfuzoare, pansamente;
Rivanol, penicilină,
Spirt, iod şi ampicilină.

Cutiuţe cu pastile,
Eprubete, ustensile,
De unică folosinţă;
Toate-i sunt de trebuinţă.

[...] Citeşte tot

poezie de Cornelia Georgescu din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La nivelul infinitezimal al nucleului celular, orice medicament este receptat conform proprietăţilor sale electrice specifice. Medicina viitorului va trebui să se orienteze asupra unei acţiuni combinate oferindu-le pacienţilor atât anumite substanţe binefăcătoare, cât şi o susţinere psihologică adecvată. Medicii vor descoperi că toate medicamentele sunt saturate cu energie electromagnetică, în domeniul lor de acţiune. Acesta este motivul pentru care otrăvurile distrug viscerele, iar narcoticele modifică însăşi structura celulei, forţând-o să-şi oprească temporar activitatea. Fiecare picătură a unei substanţe medicamentoase are anumite proprietăţi electrice, la fel ca şi combinaţiile de atomi care absorb respectivul medicament. După cum ştim, natura nu evoluează nicăieri în salturi. Corpul subtil astral, alcătuit din materie rarefiată, se bazează pe activitatea a miliarde de organisme unicelulare din lumea noastră. Acestea abandonează la un moment dat trupul material, care este impregnat cu o energie vitală unică pentru ele; de aici suferinţa şi angoasa experimentată de anumite fiinţe după moartea fizică.

Chico Xavier în În slujba vieţii eterne (2012)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prezenţa absenţei

Iau medicamente pe inima goală
Şi de scap de una, dau de altă boală...
Troacă mi-e de tine pieptul, nemilos
Pumnul care-l bate crud şi sângeros.

Iau medicamente să n-aud în pernă
Sau în cap absenţa-ţi veşnică, eternă
Şi nemuritoare şi dumnezeiască...
Motive din care n-are să lipsească.

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (12 februarie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am luat în excursie bolnavi cronici, internaţi de ani de zile, unii dintre ei foarte săraci, afectaţi de boli psihice foarte grave, dar şi cu afecţiuni neurologice sau somatice. Am citit pe feţele lor emoţia de a vedea lumea altfel decât se vede prin fereasta de la spital. Nimeni nu şi-a dat seama că erau bolnavi psihic cronici, pentru că s-au comportat exemplar. Aceşti bolnavi au demnitatea lor, pe care trebuie să le-o stimulăm. Psihiatria aici trebuie să ajungă, pentru că, dincolo de diagnostic şi de boală, este omul. La o primă vedere puteai spune că sunt nişte epave, dar organizaţi în grup au dovedit că au potenţial omenesc care nu trebuie redus la pat şi medicamente. Unii dintre cei care vor şi urmează să fie psihiatri gândesc în mod redus, excluzând din meseria lor această tehnică psihiatrică foarte importantă: întâlnirea cu credinţa. De aceea, a fost şi o lecţie practică de psihiatrie.

Constantin Romanescu în ziarul Gândul, articol (15 aprilie 2007)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Don Siempre (aruncă în Vas diverse medicamente): Aur potabil... Argint orizontal... Iată apa celor doi fraţi scoasă din soră! Arbore metalic, cer mijlociu! Inima lui Saturn! În casa Soarelui, pe furiş intră Luna, braţ la braţ cu Sulful şi Mercurul... Aceasta nu mai e nuntă, ci adevărată orgie chimică! Câtă nemurire zace în acest grăunte de elixir roşu! Rugina nu va atinge, nici oameni, nici metale! Bolile se ascund… Moartea fuge, speriată de moarte... Piatră animală, pământ adamic. Rouă feminină de martie, rouă bărbătească de septembrie... Iată oul filozofal! Fix şi volatil în aceeaşi cochilie! Trup şi suflet, materie şi spirit... Acum se va porni vârtejul eteric, vântul turbat al sudului. E nevoie de foc! Un fulger, Tată, sau măcar o scânteie divină! Că fără foc, nimicul va fi în veci nimic. Unde v-aţi ascuns, voi, trepăduşi ai lui Prometeu? Foc de roată! Foc filtrat! Foc de reverberaţie. Şapte vulturi abia ţin piept leului dezlănţuit... Ajunge! Lăsaţi focul să se întoarcă la cer, vipere de gheaţă! E ceasul la care nevăzutul prinde contur şi poemul trece în cristal. Aur esenţial, eliberat de zgura cuvintelor! Aerul e rece şi subtil, iar zăpada, mai albă decât ea însăşi. Argint! Argint zburător! Eu ning, eu ning! Eu ning!

replică din piesa de teatru Don Siempre, scenariu de Valeriu Butulescu (2005)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia copiilor bolnavi

Mulţi copii sunt bolnăviori,
Le-auzi sufletul cum geme,
... Viaţa-i face luptători,
Prea subit şi prea devreme.

Miros de medicamente,
Lupte-ntre pereţii gri,
Medici cu priviri latente,
Mame plânse, paturi mii.

Jucării la colţ lăsate,
Păpuşele, ursuleţi,
Ticăit de aparate,
Of, sărmanii "omuleţi".

Perfuzii şi furtunaşe,
Plânsete şi găngureli,
Trupuri firave, golaşe
Dând sorţilor socoteli.

[...] Citeşte tot

poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viaţă"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raport

Ieri, pe la ora zero şi ceva,
A fost spitalizat un fulg de nea.
Căzuse din văzduh şi-şi fracturase,
Lovindu-se de pomi, mai multe oase.
Avea dureri cumplite, căci albise—
Parcă tot sângele i se golise.
L-a operat un medic foarte mare,
Dar fără nici o şansă de salvare:
În nici o farmacie de sub cer
Nu se găsea medicamentul "Ger".

poezie de Spiridon Popescu din Diavol cu coarne de melc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu degeaba în munţi se aştepta sosirea unui ajutor. Mii de emigranţi jormani au intrat pe la graniţa de vest fără nici un obstacol. Printre ei a sosit şi Boba, în fruntea grupului său numit Grupul celor 42, căci era alcătuit din acest număr fatal, după unii, de persoane. S-au instalat într-un oraş de munte, care a devenit repede centrul unei noi ordini. Oraşul se reconstruia, se găseau alimente, medicamente, medici fără frontiere şi soseau în masă, din toate regiunile ţării, partizani înarmaţi ca să se pună la dispoziţia lui Boba.

Ioan Petru Culianu în Păcatul împotriva Spiritului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aspirinele poetului

Versurile mele sosesc îngheţate.
Să scriu poezia, mai întâi le pun
Să îşi încălzească picioarele toate...
Şi au foarte multe, dacă le adun.

Versurile mele se-ncălzesc la mine,
Fac temperatură şi răcesc subit,
Apoi, fără veste, devin aspirine
Şi tratează boala, bune-s de citit.

Versurile mele... Nu-s medicamente,
Pe lume, ca ele mai eficiente!

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vindecătorul nevindecat se repede foarte tare să facă din pacientul său o victimă; e mult prea grăbit să-i acuze pe ceilalţi. Falsul vindecător îl încarcerează pe pacient şi îi ia libertatea. Pacientul este lipsit de orice formă de demnitate şi încredere în sine. El e făcut să devină dependent de medicamente, de maşinării şi de figura autoritară a doctorului.

Paul Ferrini în Liniştea inimii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clementina

E un fel de mandarină
Demnă chiar de o regină;
Pulpa-i dulce, parfumată,
Cu-o aromă ce te-mbată.

Are multe vitamine,
Antioxidanţi ‒ duzine.
Fructu-acesta excelent
Este şi medicament:

Bun la gripă, stres, vedere,
Bun la vene şi artere
(E anticoagulant),
Excelent energizant,

Bun la urticarie
(Spune doctor Darie);
Doamnelor, vă dau de ştire:
E bun şí pentru slăbire.

poezie de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (3 iulie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe mesele bolnavilor

se îngrămădesc organele
recondiţionate de roboţii
pe jumătate goi pe jumătate
durere şi plictiseală
care ţes viaţă
ansambleză brăţări pentru bolnavii
care scriu cu abur mesaje
cer ajutorul florilor de oţel
medicamentele curg în jeturi
din tavanul luminos
un ceas bate fără ordin
într-un perete - oraş
spital de nebuni recondiţionat
nepăsător se uită în oglindă
medicul de gardă se-ntreabă
dacă faţa lui de gâză
e cea mai frumoasă din visul
soldatului decupat din cartea
de colorat obiecte
strânse într-o debara plină cu şoareci

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-ai ucis durerea

mai uşor decât mă aşteptam
era ultima tristeţe
de care sufeream
sărutul tău e un medicament
va ucide durerile mele
cu un surâs de la tine
îmi trece durerea de cap
mă tem că scăp de-o boală
şi dau de altă boală
un zâmbet mă vindecă
alt zâmbet mă îmbolnăveşte
aşa e şi cu sărutul
acum strănut ca o chitară dezarticulată
cârâi ca un pian fără clape
iubeşte-mă! fă-mi ceva!

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!