Citate despre melancolie și visare, pagina 3
O poveste de dragoste. Zăpezile cu flori de astă vară
Singur pe câmp mi-e dor de tine
în fiecare clipă ascunsă în tăcere
ca într-un cuib
cu fiecare pas chemat în depărtare
singur pe câmp visez la tine
ți-am strâns sub pleopa ta de cer căzută
pe lacrima luminii ce tremură-n fereastră
zăpezile de flori de astă vară
mai sângeră și azi pe șoapta stinsă
de adio
brățări de pași
rotesc pe bolta de cuvinte
melancolia
cerul își șterge umbra de mesteceni
chiar amintirea ta vor stinge
zburând spre alte lumi
[...] Citește tot
poezie de Ioan Barb
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
O voce pe prora triremei
Din lira pentacordă cu strunele de-aramă
Eu voi cânta la noapte sub cer fosforescent
În murmur de talazuri și în bătăi de ramă,
Pe când trirema spuma în urma ei destramă
Și sparge valul neted vâslind spre Occident.
Din lira pentacordă chema-voi să revie
Poporul ce trăiește în fund stâncos de mări...
Tritonii să-și urmeze uitata pribegie
Suflând prin scoici sonore prelung melancolie
În suflete deprinse cu vechile visări.
Apoi voi bate struna mai tare, tot mai tare,
Poseidon iar să-și mâne fugarii lui marini,
Necheze sub copite de-acum întreaga mare,
Și armăsarii umezi în herghelii barbare
Să treacă albi de spume ca turme de delfini.
Și voi atinge dulce cu dreapta coarda lirii
Căci poate din talazuri târziu se va ivi
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Pillat din Eternități de-o clipă
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la melancolie și visare, dar cu o relevanță mică.
* * *
Și ce e viața?
O frunză-n vânt?
Un dor arzând?
O șoaptă spusă-ncet in gând?
Un vis de vară?
Curcubeu?
Cerul înstelat mereu?
Si ce e omul?
Un trecător de fericire amator?
Care ar vrea un hoț să fie?
Să fure timp și să ofere-n schimb melancolie?
poezie de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În visul păcatului
Noaptea albastră mi-a pus în vis păcatul
Tras pe buzele căpșunilor de două buburuze
Identice cu mirosul poienii în care caii pasc
Din părul tău așchii de foc cernut în spuze.
Noaptea albastră mi-a pus viața-n cupa
Vântului din care beau cu inima ecouri
Îngerii ce călăresc pe șeaua anotimpului
In vitrina împodobită cu false bibelouri.
Noaptea albastră pune aripi de încercare
Melancoliei din pista de aer cu brațele goale
Înfipte în spuza plămădită în poezia iubirii,
Peste caii mei buburuzele dau rotocoale.
Visele stivuiesc în cer jar de stele, în poiene
Fire din părul tău înnodat cu regina nopții
Unde își întinde hamacul răbdarea păcatului
Mai albastru decât rătăcita viteză a morții.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bâlci de toamnă
E toamnă afară și în suflet
Gândurile ca frunzele veștejite
Se așează-n în culori pe șevalet
Cu într-un tablou cu margini risipite.
Viața plânge în acorduri cu frânturi de vise
Ca într-o simfonie cu iz melancolic
Având refrene de mult compromise
Îmi schelălăie prin suflet ca un alcoolic.
Doi câini aleargă singuri pe stradă
De parcă ar avea treburi multe.
Iar două pisici miaună pițigăiat
Ca să de-a impresia că sunt culte.
Porcul guiță prin curte că a fost și el primar
Iar boul a ajuns acum președinte,
Deși în urmă a rămas doar bălegar
Zâmbind, pretinde că așa a fost și înainte.
[...] Citește tot
poezie de Iustinian Gr. Zegreanu
Adăugat de Iustinian Gr. Zegreanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Melancolie de toamnă
Iubite, mai trece și-această toamnă,
Trec frunzele din nucul cel bătrân,
Iar sufletu-mi obosit mă îndeamnă
Să zidesc vise ce-n urmă ne rămân.
M-a cuprins melancolia dintr-odată
Privind culorile ce plutesc în vânt,
Nu mi-e bine fără tine niciodată,
Nici bine, mereu cu tine-n gând.
Iubite, iubirea ta n-are-un nume,
Este pustie ca și toamna târzie...
Mi-i gândul să fug departe în lume
Să uit, să mă ascund în poezie...
De sub gene-o lacrimă îmi curge
Și-n ea toamna aievea se-oglindește,
Iar nucul desfrunzit începe-a plânge
Văzând că timpul trece, nu se-oprește.
[...] Citește tot
poezie de Camelia Boț (2 octombrie 2020)
Adăugat de Camelia Boț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
De florii
Lumini, culori, parfum, petale,
Scântei de dor și vânt nebun,
Speranțe tot făcându-și cale
Și cuib... în tufe de alun.
Aburi de gând și nori de vise,
Prejudecăți... cuvinte seci,
Timidități demult prescrise,
Pași rătăciți... și vechi poteci.
Tandrețuri... sau naivitate,
Melancolii târzii și dulci,
Trupuri de-amor înnobilate
Și brațe-n care să te culci.
Luceferi și tăceri sfințite,
Buze topite-n sărutări,
Priviri spre depărtări smerite,
Înlăcrimate... așteptări.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem
E o noapte potrivită pentru a scrie cuvinte.
Te doboară melancolia, dar tot iți aduci aminte.
Cu păreri de rău, imaginea lui străbate,
Umbra de cristal ce în baltă bate.
Contur de aur și ochi de smarald,
Cioplirea lui apare ca-n visul celălalt.
Întunecatele șuvițe, lumina îi atinge
Sporind speranța-mi vie ce parcă nu se stinge.
Tu mâna-ți simți atinsă de pielea cu sudori,
Dar tresărind, privirea... dispare printre nori.
O zi ce, pregătită, te-așteaptă pentru versuri,
Se pierde amăgită de lacrimi fără sensuri.
Și împletindu-se amarnic, o noapte și o zi,
Devin terestrul falnic cu versuri și solii.
[...] Citește tot
poezie de Deea Dinescu
Adăugat de Deea Dinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se deșiră noaptea
Se deșiră noaptea lung peste atol
Vântul jucăuș saltă ghemotoace
Arlechini de aer au pornit să joace
Peste satul care, de sus, pare gol
Turmele de lână coborând în pace
Pe meridiane de la pol la pol
Pleava vânturată face un ocol
Ácelor acéle de-nfipt în cojoace
Oamenii de parcă nici nu se mai văd
Au cerut refugiu în visele lor
Plâng melancolia fiecărui zbor
Și cu gândul veșnic la un alt prăpăd;
Zorit metronomul bate uniform
Și furtuna vine. Însă ei tot dorm
poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Departe, cine știe...
Departe, cine știe în ce oraș ploios
Cu tâmplele în palme vei fi gândind la mine,
Privind spre cerul umed, tomnatec, somnoros
Departe... cine știe în ce oraș ploios...
Cu fruntea sprijinită pe degetele pale
În ochii tăi, străino, aduni melancolie
Răsfrângi tristeți de toamnă în lacrimile tale
Cum stai așa... cu fruntea în degetele pale...
Afară plouă... plouă... și vântul toamnei bate
Cântând întristătoarea și vaga-i melodie,
În jurul meu s-așterne pustiu... singurătatea
Afară plouă... plouă... și vântul toamnei bate...
Și mă gândesc la tine, frumoaso de departe,
La ochii-n cari se stinge un dor de mângâiere,
[...] Citește tot
poezie celebră de Victor Eftimiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alte învățături ale cuiva către fiul său
I
Fiule, stinge lumina când dormi, iar dacă luna te
bate, scoate-i cu mâna dreapta umbra de sub pernă.
Nu te răsuci mult. Dacă e să-ți amorțească ceva,
oricum îți amorțește.
Dacă dormi dus și cu vise ; - coșmarul tău e viața
mea. Nu încerca să fii cuviincios când dormi, fiule,
încearcă să nu visezi.
ÎI
Cel mai mult, fiule, eu nu am iubit-o pe mama ta.
A iubi nu înseamnă a suge lapte, fiule. A iubi nu înseamnă a fi fericit, fiule.
Noi doi, uită-te și tu la noi, ne asemănăm numai
prin faptul că ne sărutăm. Aerul care iese din tine intră
în mine. Să facem economie de aer, fiule, și risipă de timp.
III
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubită dulce, o, mă lasă...
Iubită dulce, o, mă lasă
Să privesc fața-ți, ochiul tău ceresc,
Să mângâi păru-ți d-auree mătase,
Privindu-te, de-amor să nebunesc!
Ah, brațul tău rotund e alb se lasă
Cu grație pe umerii-mi privesc
În ochii tăi, în fața ta în gura jună
S-ascult uimit la vorba ta nebună!
Nebună, că nu are șir și minte,
Ci grație ș-amor copilăros,
La gura ta, care zâmbind îmi minte
Spre-a coperi misterul cel duios,
Ce-mi spune nu când da ochiu-ți fierbinte
Din genele-i îmi spune voluptos
Ah, tot amorul meu, copil în raze,
E concentrat în ființa-ți luminoasă!
Surâsul tău o rază e de soare,
Și ochii tăi sunt stele-n noaptea mea,
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1871)
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
La marginea mirării
tăcere ruptă-n două de-o parte și de alta
cuvântul să răsune febril ecou în noapte
felinar de veghe ce luminează halta
trenul speranțelor vine la ora șapte.
iubirea-nsingurată stă pe peronul gării
pe banca lustruită stă un bagaj cu vise
steaua mea mă așteaptă la marginea mirării
cerne strălucirea pe operele scrise.
îmi dă târcoale neagra melancolie
cu gânduri despre moarte și infern
mai am de spus povești, încă sunt vie
și-atunci m-agăț de visul amplu, etern.
aprind o lumânare cu parfum de iasomie
teama de întuneric pe pământ o aștern.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Impromptu
Frig obscen, cancerigen,
Poem mai trist decât Chopin
Transpus discret, bacovian,
Pentru vioară și pian
Stridențele de la chermeză
Tandem cu marea poloneză,
Visări pe caravela lui Columb
Se-ntunec-apele de plumb
Cum să nu suferi de ftizie
Solfegiind melancolie
În iarna asta grav-pustie
Pierdut cu lăutari prin suburbie...
poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fantezie
Vremea de afară mă închide-n mine
Și-mi pornesc prin gânduri o călătorie
Printre visuri care, dintr-o utopie,
Par cu viitorul meu să se îmbine.
Care-i viitorul? Sigur, cel gândit
În acele clipe dintr-o reverie
Când, cuprins cu totul de melancolie,
M-am lăsat de-o muză, iar, ademenit
Și-am pășit pe ape, am urcat pe nori,
I-am urmat căraraea prin sălbăticie,
Am simțit parfumul ei cum îmi adie
Când priveau spre mine ochii-i doritori.
Fremătam în visul fără nici un leac
Bun să îmi aducă-n sânge acalmie,
Să primesc iertare, poate-o amnistie
Când, atras de-o apă, deveneam copac.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vers nostalgic
De-ai fi un fir de păpădie
Sau poate-o pasăre pe ram
Ți-aș scrie versuri numai ție,
Mereu aproape să te am...
Dar sunt și eu un suflet care
Tânjește după glas duios
Când luna merge la culcare
Și crinii lasă ochi în jos...
Dacă-aș putea ți-aș prinde zborul,
În cuib de vise l-aș opri.....
Să-mi fie mie doar izvorul
Ce-alungă-n zori melancolii.
poezie de Doina Bonescu din Nostalgie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pas
deodată
am auzit copacii
alungindu-și umbra
pe pământ
ca o melodie
cu brațele reci
pasul meu trece în gol
împins de pleoapa
ce a strâns
visul
într-un bob de nisip
plutește nevăzutul
prin frunze oarbe
absorbind
depărtări după depărtări
cuvântul îți este lacrima suptă din gheară
[...] Citește tot
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Melancolie
În toiul vieții dorul prinde aripi,
Visele sunt frunze de tutun,
Luna le fumează și strănută
În tulnice din coajă de alun.
Urechea ta e rotocol de vorbe,
Unduiri în inimă mocnind,
În pragul bătrâneții mele care
Uită sărăcia puterilor venind.
Mi-i dor de o cafea și-o pâine albă,
De un țigan să-mi cânte în surdină,
O strachină cu ciorbă să împarți,
Poetului, cu pui de la vecină.
O varză acră să-mbuneze gura
După licoarea în pocale pusă,
Când m-oi trezi mai bine să te văd
Chipeșă, neîntinată, muză.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
El Desdichado
Sunt cel Nemângâiat, cel Sumbru, cel Uitat,
Sunt prințul Acvitaniei ce și-a pierdut moșia:
Singura-mi Stea e moartă și-n cântu-mi ănstelat
Răsare-un Soare negru: este Melancolia.
În noaptea de Mormânt, Tu, ce m-ai mângâiat,
Redu-mă-n Posilippo, dă-mi marea, Bucuria
Și floarea adorată de-un suflet sfărâmat
Și-umbrarul unde Roza se-îmbrățișa cu Via.
Sunt Amor sau Phoebus...? Lusignan sau Biron?
De-a Doamnei sărutare încă mi-e fruntea caldă;
și am visat în Grota cu nimfe ce se scaldă...
De două ori trecut-am ne-nvins peste-Acheron:
Pe lira lui Orfeu, în drumul meu, am strâns
Și al Sirenei strigăt și al Fecioarei plâns.
poezie clasică de Gerard de Nerval
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi doar in seva...
Își pleacă timpul ramul
în destine...
Vieți sălcii plâng în pumni de muguri
dorul.
Din ape reci rămân
doar vaduri de nădejde.
În visuri, căile se pierd
iar în apusuri moare neștiută
clipa de-amăgire.
A fost, va fi sau este
doar poveste...
Iubirea, armonia sau seninul
se întâlnesc vremelnic, undeva,
pe creste
și-și varsă-n cupe largi
melancolia...
Suntem doar
firave inele prinse în spirala,
trunchiului veșnic renăscut,
redat Luminii.
[...] Citește tot
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre melancolie și visare, adresa este: