mişcare şi religie

Adevărul pe care cei morţi îl cunosc

Pentru mama mea, născută martie 1902, moartă martie 1959
şi tatăl meu, născut februarie 1900, mort iunie 1959

De ajuns, am spus – şi am părăsit biserica,
Refuzând acea procesiune ţeapănă spre cavou,
lăsând mortul din sicriu să meargă-acolo singur.
Iunie. M-am săturat să fiu bravă, iarăşi şi din nou.

Am călătorit spre Cape. Mi-am rotunjit cultura
sub cerul brăzdat de soare, diurnul călător,
acolo unde marea pivotează ca o uşă de fier.
Şi ne-am mângâiat. În altă ţară oamenii mor.

Dragul meu, vântul se năpusteşte ca un balaur
dinspre marea-n spume, iar noi astfel ne-atingem, încât
ne pierdem unul în celălalt. Nimeni nu rămâne singur.
Unii oamenii ucid pentru asta – sau pentru atât.

Ce se poate spune despre morţi? Ei zac fără pantofi
În bărci de beton. Ei sunt deja asemeni pietrelor

[...] Citeşte tot

poezie de Anne Sexton, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem în care şi lemnele gem

hei am fost şi eu pe-aici era aşa un du-te-vino
interminabil
între casa de cultură
casa de toleranţă
şi aia de nebuni

încât persista în aer
un geamăt
ca de lemne îndoite

din când in când
moartea era o treabă chiar obligatorie
mergeai undeva spăşit
de unul singur
ca să tragi apa
sau te scăpai pe tine
dar neapărat la modul drăgăstos
şi cu toată energia
de care dispui

[...] Citeşte tot

poezie de George G. Asztalos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce este Soarele?

Încă din anul 10.000 înainte de Christos, istoria abundă de scrieri şi picturi ce reflectă respectul şi adoraţia oamenilor pentru acest astru şi nu e greu să înţelegem de ce, de vreme ce Soarele răsare în fiecare dimineaţă, aducând lumina, căldura, speranţa şi siguranţa, salvând omul de frig, de pericol şi prădătorii de la adăpostul nopţii. Civilizaţiile au înţeles că în absenţa Soarelui grânele nu ar creşte, viaţa pe planetă nu ar supravieţui. Aceste realităţi fac ca Soarele să fie cel mai adorat lucru din toate timpurile de către om.

Însăşi dictatorii au subliniat adoraţia Soarelui, atribuindu-şi Soarele în persoană – ei fiind soarele şi dumnezeul naţiunii din care făceau şi ei parte ca simpli muritori.

Civilizaţiile timpurii nu doar au urmărit soarele şi stelele, dar le-au şi personificat prin mituri elaborate privind mişcările şi legăturile dintre ele. Soarele, dătător de viaţă, era considerat reprezentantul Creatorului nevăzut sau Dumnezeu.

DUMNEZEU-SOARE, LUMINA LUMII, MÂNTUITORUL OMENIRII.

Camelia Opriţa în WordPress.com, La porţile universului
Adăugat de Elena Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia nu s-a născut femeie. Nici când se căsătoreşte, când poartă un copil în pântece sau când îi spală hăinuţele murdare, nici chiar alăturându-se unei mişcări feministe, ea nu devine femeie. Femeia devine femeie atunci când ajunge aşa cum vrea Dumnezeu.

citat din Debby Jones
Adăugat de Lidia Reste
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu nu eşti ceea ce ne imaginăm

Doamne,

Eşti bănuit că manipulezi oamenii
prin constrângerea şi frica de infern:
Tu nu îi atragi decât prin iubire.

Eşti bănuit de complicitate
La moartea fiinţelor dragi:
Tu nu ai conivenţă decât cu viaţa lor.

Se spune că eşti meschin şi scotocitor de conştiinţă:
mediocrităţile noastre nu mobilizează decât tandreţea ta.

Se crede că ai fi inamic al bucuriei:
Tu îi eşti sursa.

Eşti incriminat de a fi opiumul oprimaţilor:
Tu eşti însufleţitorul atâtor mişcări de eliberare...

Se crede că ai fi contrariat şi gelos

[...] Citeşte tot

poezie de Stan Rougier
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru că meditez la Motanul meu Jeoffry

Pentru că meditez la Motanul meu Jeoffry.
Pentru că el e slujitorul Dumnezeului cel Viu,
pe care-L serveşte zilnic cu credinţă.
Pentru că de la prima vedere a gloriei Domnului la Răsărit
el, în felul lui, I s-a-nchinat.
Pentru că asta se face prin rotunda încununare a trupului
de şapte ori cu graţioasă rapiditate.
Pentru că el sare să prindă aroma de cătuşnică,
o binecuvântare a Domnului, un răspuns la rugăciunile lui.
Pentru că se răsuceşte-n orice ghicitoare pentru a-i afla răspunsul.
Pentru că, făcându-şi datoria şi primind binecuvântarea,
el capătă tot mai multă încredere în sine.
Pentru că aşa ceva se face în zece feluri.
În primul rând, el se uită la labele din faţă, să vadă dacă-s curate.
În al doilea, împinge cu labele-n spate, să se-asigure că locul e liber.
În al treilea, îşi extinde trupul cu labele întinse-n faţă.
În al patrulea, îşi ascute ghearele de-un lemn.
În al cincilea, îşi curăţă blăniţa.
În al şaselea, se rostogoleşte pe mochetă.
În al şaptelea, se puriceşte pentru a se asigura

[...] Citeşte tot

poezie de Christopher Smart,1722-1771, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

E un mix de stări în mişcare...

doar când iubim
ca o provocare
acostăm
la punct fix

întinşi pe crucea de piatră
şi atinşi o clipă de veşnicie
parcă n-am mai vrea
să murim...

dar căţeaua lupă
latră pe năsălie
în marea tăcere
când nu te-aştepţi

şi cere stâlpi drepţi
calibraţi
într-o altă dimensiune
din păduri tinere
trunchi lângă trunchi

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Toma Ionescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furtuna

Când cerul pare-a răsturna din el neantul e un semn
pe care am uitat să 'l înţeleg şi numai Dumnezeu
mi 'l poate arăta.
În faţa Lui şi 'n faţa ta nu sunt nimic, nici hierofantul,
nici preotul, nici mag sau semizeu.
Sunt doar iubirea ta.

Când în lumină umbrele din tobe răbufnesc şi mug
mai multă strălucire 'mi dai când mă iubeşti
şi simt în mine fulgerul.
Când se frământă crengile să rupă din pământ
precum tu mă alinţi şi clopote 'ngereşti aud
sunt însetat şi nesătul.

Când noaptea plânge dup' un iluzoriu trup
văd norii ce-au trecut fără picături de ploaie
iar eu de dor sunt ud.
Aş fi dorit să înţeleg ţărâna în nevoia ei de sânge,
să 'ţi dărui, dor al meu, pe piele apa în şiroaie
şi-abisul dezbrăcat şi vântul nud.

[...] Citeşte tot

poezie de Liviu Pendefunda din Ros ucis (2009)
Adăugat de Liviu Pendefunda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se făcea apelul morţilor. În concepţia legionară, care este cea creştină, existenţa nu se termină în moarte, ci continuă mai departe, sub o altă formă. Legionarii cred că morţii lor, aceia care şi-au dat viaţa pentru idealul care ardea în ei şi care trebuia revărsat peste întreg poporul românesc, stau alături de cei vii, într-un front nevăzut, dar real, şi ajută cu prezenţa şi rugăciunile lor Mişcarea Legionară şi pe camarazii rămaşi în viaţă, ca să ducă mai departe, până la limitele existenţei lor, gândul unei Patrii mai bune, mai curată, mai dreaptă şi mai iubitoare de Dumnezeu.

Nicolae Roşca în Ce este Frăţia de Cruce
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trip

când mori îţi bate inima invers
nu du-te vino cum te-ai obişnuit
iar corpul din aproape în aproape
atenuează o mişcare până când
se blurează forma până când
îmi poţi ţine inima în mâini până când
0% femei goale
0% droguri
0% nedesluşit
0% culoare şi dumnezeu

şi ce-aş putea să mai spun?!
am fost orb
am fost
în bătaia inimii.

poezie de Victor Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă medităm mai adânc, toate chestiunile privind sufletul şi nemurirea sufletului (precum şi cele ce privesc paradisul şi infernul) nu sunt în fond decât un mod de a vedea acest simplu fapt: că orice acţiune a noastră se transmite altora după valoarea ei, – bună sau rea, – trece din tată în fiu, de la o generaţie la alta, într-o continuă mişcare.

citat din Antonio Gramsci
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pustnicul

I
Muntele Golgota. Întuneric. Un soare mic se vede
sângeriu prin pâclă deasă. Pe-o stâncă şade Lucifer
cu aripi de liliac, cu ochii luminoşi de fosfor. Priveşte
neclintit parcă ar asculta ceva-n tăcere.

LUCIFER

Nu s-aude-n larg decât mişcarea
pământului prin lume.

Cu aripile sprijinite-n pietre-aştept
de-un veac aici.
Când am urcat cărarea
părea că duc în spate-o cruce grea,
şi spini ce atârnau în aer mă-nţepau pe frunte.

Dacă semnele nu mint,
călcâile îmi odihnesc
pe stâncile spânzurătorilor.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Lucian Blaga din Paşii profetului (1921)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pace

Traseul imuabil parcurs de stele,
Valurile lovind în mal cu muzical tumult,
Arborii viguroşi care an de an
Se-întind spre cer din ce în ce mai mult,

Juvaierul luând formă-n în mină,
Zăpada care cade moale şi strălucitoare,
Cerul înalt în catifeaua nopţii,
Soarele care apune şi soarele care răsare –

Toate lucrurile naturale trăiesc şi se mişcă
Într-o firească şi senină, proprie împăcare;
Doar în viaţa noastră mereu dezordonată
Această pace e o absenţă mare.

Ea nu înseamnă tihnă, nici somn, nici moarte;
Ordinea şi mişcarea stau pururi treze
Pentru a-i îndeplini poruncile limpezi, ferme –
Sentinele lângă ea pe metereze.

[...] Citeşte tot

poezie de Bessie Rayner Parkes, 1829 –1925, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec occidental

O, a sufletului bătaie de aripi:
Păşeam odinioară, păstori, spre păduri amurgite
Şi urma cerbul roşu, floarea albastră şi gângăvitul izvorului,
Plin de smerenie. O, străvechiul ton al greierelui,
Sânge înflorit pe piatra jertfei
Şi strigătul păsării singuratice peste liniştea verde a iazului.

O, voi cruciade şi martiri înflăcăraţi
Ai cărnii, violetele fructe cad
În noptatica grădină, unde în vremuri trecute păşeau pioşii apostoli,
Acum războinici, treziţi din răni şi vise de stele.
O, blândul mănunchi al nopţilor albăstrele.

O, voi vremuri de linişte şi ale toamnelor aurite,
Căci noi călugări paşnici storceam violeţii struguri;
Şi împrejur străluceau dealul şi pădurea.
O, voi vânătoare şi castele; odihna serii,
Căci în cămăruţa lui omul medita la cele drepte,
Şi-n mută rugăciune spre viul căpătâi al Domnului tindea.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Snobii şi cavalerii călimării din zilele noastre îşi pot spune mai mult ca niciodată că revoluţiile lumii nu s-au făcut sub semnul penei de gâscă. Nu, scrisului i-a fost rezervat să găsească de fiecare dată cauzele teoretice. Forţa ce a pus în mişcare marile avalanşe ale istoriei în domeniul politic şi religios, a fost numai, din timpuri imemoriale, puterea magică a cuvântului vorbit.

Adolf Hitler în Mein Kampf, volumul I (1997)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă voiţi într-adevăr să faceţi ceva nou, cei buni n-o să vă ajute. Ei sunt mulţumiţi de ei înşişi, sunt leneşi, îl au pe bunul Dumnezeu şi capul lor tare – aşa că nu se poate face nimic cu ei. Lăsaţi oamenii graşi să vină la mine: un rege care este unsul lui Dumnezeu poate să spună aceasta, dar nu şi un fuhrer care s-a creat el însuşi. Lăsaţi ticăloşii să vină la mine... Cei răi, care au ceva pe conştiinţă, sunt indivizi serviabili, atenţi la primele ameninţări, pentru că ştiu cum se întâmplă lucrurile, dar şi la câştig... Li se poate oferi ceva pentru că iau. Pentru că nu au scrupule. Pot să fie spânzuraţi când nu sunt docili. Lăsaţi ticăloşii înrăiţi să vină la mine – cu condiţia să deţin puterea, putere de viaţă şi de moarte. Singur şi unic depozitar, căruia nimeni să nu-i poată strica meseria... Ce ştiţi voi despre posibilităţile existente în domeniul răului? De ce scrieţi şi filosofaţi, voi care nu cunoaşteţi decât virtutea şi modul de a o cuceri, când, de fapt, lumea este pusă în mişcare de cu totul alte forţe.

citat clasic din Hermann Goring
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În amintirea nimănui

din tomberonul de un galben puţin înclinat
fără o roată iese un vârf de aripă emailată
de înger de familie reciclabil (?!) aerul rece

de februarie nu se zbate de mîini se lipeşte
cu liniştea cu aerul clar că ar fi unul bine in
format în ce ne priveşte de sus dumnezeu

mişcarea pietonală fără aprobare de jos os
pe os se încearcă în lupte de stradă cu linia
de tramvai care-ncântă cromată priveghiul

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sacrosanct

dumnezeu tace din pământ
doar priveşte printr-o fantă
sacrosanctă
când mirat, când absent
studiind cu acurateţe
mişcările păcatelor prin atmosferă
şi carenţele spirituale

dumnezeu tace din ape
glisând spre nori uşor
iertându-ne pe rând cu vorbe mute
de bun rămas
în zori

dumnezeu tace din vremuri dispărute
minţind frumos apusul oamenilor
semnând câte o indulgenţă
pe fumul înserării
pe frunzele din noi

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-am îmbrăcat în straie de cuvinte

Te-am îmbrăcat în straie de cuvinte,
Să poţi să locuieşti la mine-n minte
Şi de târcoale îmi va da păcatul,
Să te dezbrac, în gând, ca apucatul.

Ţi-am aruncat metafore pe umăr;
Nu m-am zgârcit, nu pot să le enumăr.
Pe buze dulci şi moi, trei atribute
Ce eu le-am născocit, nemaiştiute.

Ţi-am înjghebat din epitete salbă,
Pe gâtul fin cambrat, pe pielea albă.
Cu rime ţi-am brodat, ca toţi poeţii,
Un zâmbet cald, pe chipul frumuseţii.

Ţi-am pus pe sâni alegorii superbe.
Să simt de sângele şi-n tine fierbe.
Mai jos, te-am învelit în substantive,
Să nu-ţi mai văd mişcările lascive.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul a primit de la Divinitate bunătatea care să-l conducă în toate mişcările lui. Apropiindu-şi acest principiu divin, el atinge acea stare în care fără să se gândească la recompense sau interese, poate făptui ceea ce este drept cu o simplitate şi cu o siguranţă instinctivă. Aceasta duce la o admirabilă reuşită, favorizată de stăruinţă.

în Cartea transformărilor
Adăugat de Vizitiu Adam
Comentează! | Votează! | Copiază!