Citate despre microscop, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la microscop, dar cu o relevanță mică.
Am învățat în sfârșit să râd precum dacii
acum sunt pregătit
să întâmpin toate dezastrele
nu mai clădesc aiurea baricade
nu mai vreau să obosesc
privind lumea la microscop
caut doar vârfurile
de unde să văd totul ca în palmă
ca pe un destin gata desenat
ca pe o cărare fără alternative
înainte de a închide ochii
pentru veșnicie
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt pregătit să întâmpin toate dezastrele
nu mai clădesc aiurea baricade
nu mai vreau să obosesc privind lumea la microscop
tot căutând vârfurile de unde să văd totul ca în palmă
ca pe un destin gata desenat
ca pe o cărare fără alternative
înainte de a închide ochii pentru veșnicie
cred că am învățat
în sfârșit
să râd precum dacii
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Microscop: despre cântarul miop
De ce nu mă cauți cu lupa?
De ce te mărginești la vedere?
De ce nu mă cauți în Supa,
aceea, Cosmică bine știi!
De ce în ultimii ani, în balanță,
ai rupt din mine halca de speranță
și m-ai murit de-atâtea ori?
De ce nu mă cauți în Supa...
de ce nu mă cauți în nori?
Desigur, cu ocheanul, cu lupa!
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Până de curând, oamenii de știință credeau că, asemenea oaselor, creierul își atinge apogeul dezvoltării la sfârșitul pubertății. În realitate, lucrurile stau cu totul altfel. De fiecare dată când învățăm ceva nou, creierul nostru se transformă, iar între celule apar noi conexiuni. Aceste modificări pot fi chiar observate cu ajutorul unor microscoape speciale. După ce veți citi această carte, creierul dumneavoastră va arăta altfel.
Stefan Klein în Formula fericirii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suflete verzi
mi-e verde sufletul
ascuns în celulele unei tristeți prea dense
visele răsfirate pe sârmă au înghețat
ca un prădător mi-ai aspirat angoasele
așa am putut să-mi văd neliniștile la microscop
să nu plângi, copile,
dacă noaptea îți rămâne în brațe
iar gândurile iau forma inimii
când toate tristețile își vor da mâna
tu vei găsi curcubeul pierdut
poezie de Magdalena Schulman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unchiul Dan despre ființa omenească
Unchiul Dan a spus
ascultă,
există dreptate și există nedreptate,
și mai există două tipuri de oameni:
Cei în care nu poți avea încredere
și cei în care poți avea încredere că nu pot fi nedrepți.
Scoate microscopul și hai să vedem
ce fac anumite persoane atunci când
află că ai făcut o greșeală.
Dacă te tratează de parcă n-ai mai fi o ființă omenească,
atunci află că
aceea este fața diavolului.
Mă sperie mai mult acei care
cred că ei au drepate absolută decât
acei care știu că au greșit.
[...] Citește tot
poezie de Lonnie Hicks, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Diagnostic
Te-am citit, analizat
Si indată disecat....
Te-am pus si la microscop
Dar el este mizantrop
Invechit si depășit,
Stiu, Pasteur l-a folosit
Insă lame virusate,
Eu le caut intr-o carte.
Si trecând așa prin text,
Ce ai scris, ce e onest,
Diagnostic la final....
Ești poet sentimental!
Nu se poate, e modern
Scos din coș fotomodel
Un poem cu vers arid
Insistența unui scrib.
poezie de Doina Bonescu din Pași în anotimp
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omenirea merge pe un drum, un drum foarte periculos. Omul s-a apărat totdeauna contra altor oameni, contra naturii înconjurătoare. Totdeauna a violentat natura. Și a ieșit o civilizație bazată pe forță, pe frică și dependență. Tot ceea ce se cheamă progres tehnic nu a servit niciodată decât pentru a produce confort, standardizare și arme pentru a păstra puterea. Noi suntem sălbatici, folosim microscopul ca pe o bâtă. Este greșit!
citat din Andrei Tarkovsky
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alertă în oameni
E alertă! E invazie de microscoape
de lentile parașutate de lupe șenilate
de caleidoscoape
de lunete pliate
Vor omul să-l vadă
să-l vadă bolnav
de convex și concav
să-l privească în suflet în carne în minte
în iubire în ură
până la oasele din morminte
adunate în gură.
E alertă! Să ne micșorăm să ieșim din celule
când vine moartea să ne punem cagule
să nu ne recunoască
să-i tăiem calea să fie buimacă
Hai moarte! Mai Ia-ți instrumentele
și valea! Hai pleacă!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul se păcălește când spune că are suflet sau că este "ființă divină". Pentru a-și da importanță, repetă precum papagalul poveștile frumoase pe care le-a auzit sau citit pe undeva. În realitate, omul este doar o mașinărie care are o sămânță de potențial. Pentru a ajuta sămânța să se dezvolte e nevoie de muncă, nu de repetiții, afirmații sau credință. "Munca" înseamnă să se pună sub microscop, să observe cu atenție, răbdare, dăruire și fără discriminare tot ce se întâmplă în el.
citat din Paul Avram
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul ploii nesfârșite
Plouă torențial, ca la potop,
Iar strada mea aduce cu-o lagună.
Pe caldarâm un răpăit răsună;
L-aude-un surd, îl vede și-un miop.
Și plouă nencetat, de peste-o lună.
Nu văd vreo rază, nici la microscop.
Plouă torențial, ca la potop,
Iar strada mea aduce cu-o lagună.
Ma uit încrezător înspre prislop,
Desfac, în taină, țuica mea de prună
Și parcă n-aș mai vrea să îi pun dop,
Că amețit, nu-i port ploii ranchiună.
Plouă torențial, ca la potop,
Iar strada mea aduce cu-o lagună.
rondel de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dedicație pentru doamna doctor
Doctorița noastră "rea"
Mă-ngrijește și pe mine;
Tratament, de ziua sa,
Un cadou i se cuvine:
Termometru, stetoscop,
Seringi, ace, microscop,
De prim ajutor o trusă,
Sticle cu sirop de tusă...
Mănuși, ser, medicamente,
Perfuzoare, pansamente;
Rivanol, penicilină,
Spirt, iod și ampicilină.
Cutiuțe cu pastile,
Eprubete, ustensile,
De unică folosință;
Toate-i sunt de trebuință.
[...] Citește tot
poezie de Cornelia Georgescu din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea, Floare-Albastră...
Călătoresc între două molecule,
Le vindec putrezirea prin viață,
Le pun la distilat în fiecare seară
Și le-nnoiesc izvoru-n dimineață.
Între lamele le-așez la microscop,
Fiecare e-un schelet de stele,
Universul se-nvârte buimac
Punând în inimă și zboruri, și atele.
Tu, ca moleculă a iubirii ești
Marmura ce trece în statuie,
Eu te-am altoit în scoarță de copac
Și îmi zâmbești din galbena gutuie.
Călătoresc și vindec putrezirea
Izvorului ce a pătruns în noi,
Iubirea, Doamne, este Floare-Albastră,
În rest e raiul cu a lui gunoi!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plouă
cu măști de protecție utilizate
care au fost aruncate
în coșuri cu trape închise ermetic
plouă cu viruși umflați
ca niște chiftele
au primit steroizi anabolizanți
masa lor crește ca dorințele noastre
pofte primordiale
plouă și apa nu spală
nu îneacă nu omoară
se aliază cu virușii
ocupă gara și orașul
clădire cu clădire capitulează
forfotește ca o locomotivă
cu abur dintr-un trecut
plin cu alți viruși
la fel de răi și de haini
ochii noștri privesc la microscop
încă mai avem puterea să ne mirăm
de ploaia care scârție în galoși
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imago vieți
orașul cu porți imense
și cerul lui feliat...
străzile lungi neînțelepciunea mea sobră
de parcă ieri decoram cu ace de brad
urma scrisului
țin în mâini cartea cărților și îți dau
să bei din toate sticlele posibile
pe centru curg fluorescent ideile mele
despre platitudine în artă
iar ceasul din turn
ruinează timpi vii
toate aceste nestări ornamente kitschoase
ale existenței
sunt sentimentele roșii dematerializate
ce palpită sub microscop
falii ale eului care cochetează
cu niște ore ludice
pe podul minciunilor
[...] Citește tot
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privesc pământul chiar din centrul său
în același timp îi dau târcolae
precum un satelit
și din centru și din lună
mă privesc cu nedumerire
parcă aș fi un atom dintr-un alt atom
într-un fel întors pe dos sau viceversa
totuși fac parte din structura acestei lumi
intru în reacții și creez legături
în funcție de instabilitatea mea
de valențele câstigate ori pierdute
în căutarea echilibrului
nucleul meu are protonii atașați
și uneori complici
cu neutronii
în schimb cedez ușor electroni
pentru că le respect independența
sunt cumva victima propriului meu microscop
care se vrea și telescop și periscop
aleluia
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Creierul este cea mai complexă materie din univers. Mai complexă materie nu există. Este compus din celule de numai câțiva microni, care se văd doar cu microscopul, dar fiecare dintre aceste celule poate să aibă până la peste 20.000 de conexiuni în același timp. O singură celulă, vă dați seama? Toate aceste celule sunt conectate între ele. Dar creierul nu lucrează doar prin conexiunile celulelor sale, ci și prin substanțe neurotransmițătoare, prin hormoni, prin toate umorile organismului care, la rândul lor, influențează activitatea creierului care le coordonează. Nu degeaba se spune că în creier "totul se leagă cu totul".
Leon Dănăilă în interviu (14 iulie 2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Irevocabila poveste de iarnă...
Motto: ''fiecare e un rezumat a sufletelor celorlalți''(I. Vulpescu)
În fiecare zi, mai scriu la propria-mi carte și mă-ndemn
cum să ies din fundăturile zilnice,
punând sub microscop, pentru tine-un poem...
ca și cum mi-aș cere, mie, iertare
(de fiecare dată-i la fel )ca pe un ultim vis de iubire, te caut
(nu ca pe-un blestem)
ninsorile mă plâng pe dinlăuntru
pentru mult timp, scăpate-S iar din calendare...
întind mâinile... și nu știu de ce umbra mea e o pasăre...
de ce copilul din inimă, nici azi, nu știe să zboare...
remarcabilă râvnă la umbra cuvântului sfânt (dacă-ai șți!
cu fiecare privire-n oglindă se moare
încet și limpede, cât de limpede-i intrarea-n pământ!)
irevocabilă poveste de iarnă...
simți pojghița de viață peste izvorul ce sunt?
poezie de Daniela Pârvu Dorin din personale, Amprente (31 decembrie 2021)
Adăugat de Daniela Pârvu Dorin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Microscop
Stăteam într-o grădină fără gard,
dar după gard stătea un virtuoz.
Cînta din carnea mea și dintr-o
ură pentru femeia care nu cînta
într-o grădină care nu era a mea.
Sărbătorea ceva ciudat, decesul
său. Era demult uitat și din uitare
trăgea pe gură ultimul cuvînt
c-a fost pe lume o grădină-așa
încăpătoare, pînă cînd măceșul
mi-a zis că ar putea fi tatăl meu,
dar nu putea, știu eu că sunt
copilul vrăjitorului din oz cu ochii
roz și trupul din cianură și-astept
nervoasă viața dintr-o floare,
dintr-o grădină care nu era decît
o carte citită azi la Iași într-un
troleu, iar lumea din troleu urla
[...] Citește tot
poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
777 de amintiri
zilele trec cu șenile peste lacul unde orăcăitul broaștelor pare o incantație suavă
mă apropii de partea carosabilă a inimii tale
cumva asfixiată de gazele de eșapament ale
celor care trec într-o dezordine simplistă
zile și nopți negre/albe din care cresc cercuri de libelule ce se așază tăcut în luminatorul unde bem dragostea ca pe un vin bisericesc
știu că stai la intersecția spre via Toledo unde muzicanții strâng instrumentele la miezul nopții și se îndreaptă sec spre
spre noaptea muzeelor
vor să simtă spectacolul vieții boeme să își sprijine arcușul de coasta statuii unei zeițe romane
arta este un zbor spre panorama universului nud
vreau să îmi pictezi tabloul unei vieți de ambuscadă să ne apucăm de privit la microscop roua cireșilor din livadă
ți-aș întinde cele 777 de amintiri cu degetele
mele de pianistă și aș închide claviatura
fără nicio emoție
așa cum dansezi când partenerul este fix cel
care te susține ca un microcip subcutanat
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre microscop, adresa este: