Citate despre moștenire și timp, pagina 3
Împăcarea
Este ziua fermecată
Când cântăm iubire toți,
Mai retrasă stai tu, fată,
Ca din suflet să îl scoți.
Nu e leac pentru iubire
Precum pentru multe nu-i,
Însă focul din privire
Orice-ai spune-i doar al lui.
Stai, oftezi... c-un ochi la lună
Te gândești la tot ce-a fost,
Multe vise se adună
Ca să vezi că are-un rost.
Supărarea nu va ține
Nici prea mult nici prea puțin,
Mâine vine să-ți aline
Inimioara cu venin.
[...] Citește tot
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Europa, înțeleasă ca o comunitate de țări, are ce propune lumii. Cândva ea a fost o putere mondială singurul continent care le-a descoperit pe celelalte, el însă nefiind nicicând descoperit. Europa a dat naștere unei culturi pe care lumea ar fi vrut să o imite, ea însă nu a imitat pe nimeni. Iar aceasta este, într-adevăr, o cale fără întoarcere. Ea posedă, în schimb, o remarcabilă moștenire: capacitatea de a lăsa în urmă un secol de răzmerițe și disensiuni, de a uni oamenii pe baza unui set de valori comune, ea are obișnuința unei conviețuiri pașnice, împlinitoare și benefică pentru toate părțile, în cadrele unei diversități culturale, etnice și lingvistice. Toate acestea sunt și apanajul Rusiei. Poate că asta ar trebui să fie contribuția noastră la pacea mondială.
Zygmunt Bauman în CriticAtac, interviu (3 iunie 2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Moștenire sentimentală
un munte romantic am moștenit la naștere
mi-a fost ursit să fiu miliardară în idei
am urcat zilnic pe scara de cunoaștere
și am lăsat să curgă lacrimi din condei.
bogată în vise, în doruri, în mirări
flămânda mereu de lumina stelară
am cutreierat și țări și mări
dar cerul mi-a fost detinatie clară.
ce avere minunată e iubirea în doi
ce miracol e viața cu prieteni dragi
nu îmi stau în cale norii de nevoi
timpul este dulce ca un câmp de fragi.
ating fascinată curcubeul dintre ploi
tu lume minunată ce mult mă atragi!
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Puișorii
S-a făcut o casă într-un sat
Într-o curte mare de om bogat,
Ce avea o grădină înflorată
Un coteț și o poiată
Toate așezate gospodărește
Unde și-un copac altfel crește!
Pentru că gospodarul bogătaș,
A lăsat viața de oraș
Pentru casa de la țară.
S-a mutat în primăvară
Să pună și o clocitoare
Pentru 50 de viețuitoare
Puiuți de rasă de găină
Ce iute mari o să devină.
Însă o cloșcă, moștenire,
Umbla prin ogradă în neștire
Făcând zarvă mare
Să nu o bage în mâncare
Bogătașul cu răbdare
A luat 10 ouă de la clocitoare
[...] Citește tot
fabulă de Cristian Harhătă
Adăugat de Cristian Harhătă
Comentează! | Votează! | Copiază!
La aniversare
Patriotului și lingvistului octogenar Nicolae Mătcaș
A optzecea Primăvară
Îți zâmbește azi în prag.
Ieși, Nicolae, afară
Și-ntâmpină omul drag.
Pentru Limbă, moștenire,
Viața-ntreagă te-ai zbătut,
Ai luptat pentru Unire,
Fapte bune ai făcut.
De aceea, dragă frate,
Îl rugăm pe Dumnezeu
Să-ți dea zile, sănătate,
Iar Mulți Ani, îți doresc eu.
poezie de Mihai Cucereavii (27 aprilie 2020)
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copil, nimic mai mult
Nesfârșit, un fel d-imensitate ce n-are vreun habar de termen,
nu vrea să știe de încotro, de-un ce va fi infantul germen
nevinovat, e doar sămânță cu încolțiri de-o moștenire
în fir plăpând, transport de timp recultivat în răsădire,
nostalgic viitor reîntors în poze de-un album de gânduri,
ce și-au uitat zilele lungi, vacanțe-n șiruri rânduri, rânduri,
pur până la iresponsabil, așa cum crezul în credință,
un nufăr alb, deschis impudic, plutind pe-un lin de suferință,
firul de puf de păpădie, din plopii, străjuind drumeaguri,
ce așteptă vânt să mute-n zbor vise cu fluturări de steaguri,
jurate sincer în candid ce se repetă în uitări
pe zi ce trece, pârâu, râu, rostogolind 'n sărate mări...
ce poate ele știu ce înseamnă s-aduni, cu sufletul umil,
în lacrimi inocente cursuri, izvor, de inimi de copil.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 ianuarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Talentul de constructor, cât și talentul de gospodar și de mare iubitor de natură le-am moștenit de la taică-meu. Ca și talentul de desenator! De la tata am mai moștenit ceva, ceva ce n-am reușit să finalizez. Eu cred că aș fi fost un foarte bun învățător de țară, asta și pentru că îi iau foarte în serios pe copii. Îi iau în serios și când îi desenez, și când desenez pentru ei, și când fac emisiuni de televiziune pentru ei. Adică atunci când povestesc în timp ce desenez.
Iurie Darie în Formula As (1999)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
La Crucea Iancului, în munți
Cu gând curat am poposit
La Crucea Iancului vestit,
La Mărișel, în vârf de munți,
Cu brazi semeți cu a lor frunți
Scrutând de veacuri depărtări,
Cu minunatele-așezări.
Cuprinși de dor mistuitor
În fruntea lor cu Crăișor,
În aprige-încleștări flăcăi
Vărsară sânge. În văpăi
Au dobândit ca bravi oșteni
Pământul Sfânt din Apuseni.
Pelaghia, c-un cuget drept
Și-o flacără aprinsă-n piept,
A strâns o mână de femei
Cu care-a alungat mișei.
Pământul apărat de moți
Și moștenit azi de nepoți
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Gențiana Groza (22 decembrie 2016)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Kali
Timpul îmi șoptește, la capătul pământului,
Îmbătat de o ultimă ceașcă de cafea
Că tristețea mă face mai frumoasă...
Și am ales să rămân așa, statică
Eliberând printre gratiile sufletului
Ultimele urme ale unui zâmbet...
Am rupt orologiul în patru păcate
Am împărtit totul în doisprezece secunde uitate
Poate...
Niciodată slabiciunile nu m-au dezamăgit
Mi-au umplut speranțe deșarte
M-au descompus până la minus infinit...
Mi-e dor de mine... Kali
Femeia care nu părea mai femeie
Doar pentru că putea să poarte o rochie cu mândrie
Azi... se scurge și toamna din mine
În timp ce îmi îndrept pașii spre deșertăciune
Ce mai aștept și până când?
Până când... a iubi și a fi iubită o să valoreze
Cât toate comorile maharajahului
[...] Citește tot
poezie de Florinow Maria Luca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-aduc aminte timpul...
Mi-aduc aminte timpul când seminția lui
Umbla pe lume goală, ca albele statui.
Părechile cinstite, cu frunțile senine,
Se-mbrățișau la soare, și nu era rușine.
Curata sănătate, ca fluturii și crinii,
Nu se sfia de văzul și-atingerea luminii.
Nici muma,-mbelșugată ca strugurii pe rod,
Nu-și sugruma copiii în pântece, din plod.
Lupoaică, bucurată să-i joace și ațâțe,
Ea-și adăpa în poală, popoarele la țâțe.
Omul putea fi mândru de sine, să se vadă
Pe-atâta frumusețe stăpân fără tăgadă,
Când poamele pietroase, cu carnea tare, toate
Voiau a fi furate, cuprinse și mușcate.
Ai căuta acuma părechile acelea,
Să nu-și îmbrace trupul, să nu-și ascunde pielea,
Te trece groaza. Rece o negură te-ngheață.
Stai cu momâia-n față, gătită, o paiață.
Atârnă dintr-un umăr o arătare strâmbă,
[...] Citește tot
poezie celebră de Charles Baudelaire, traducere de Tudor Arghezi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
La Mulți Ani!
Din sufletul meu de vechi român,
Cu blândețe și speranță-n viață,
Vă doresc Mulți Ani cu fericire,
Sănătate și multă speranță,
Lumină la urmași în calendare,
Cer cu flori în a voastră iubire,
Pace și belșug în ce-i frumos
De-a fi lăsat în urmă moștenire
La Mulți Ani! Iubiții mei români,
Noul An ce-n miez de noapte vine,
În Grădina Maicii Domnului
Să-l primiți cu suflete senine!
Stele de virtute să aveți în voi,
Cultul muncii evaluat în bani,
Distracție-n hotare cu urarea:
Românie Sfântă, La Mulți Ani!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moștenire
Mi-ai spus: " Tata n-a plâns;
Nici bunicul n-a plâns." Te-am auzit vorbind astfel:
"Nimeni din neamul meu n-a plâns vreodată;
Erau făcuți din piatră tare, din oțel."
Și-astfel, pe buzele tremurând am simțit
Otrava lacrimilor tale-amară, c-un fel de frică,
Cea mai rea licoare pe care-am gustat-o-n viața mea
Dintr-o cupă atât de mică.
Femeie slabă, născută pentr-a-nțelege orce suferință,
Am băut durerile unor veacuri infinite dar nu-i ușor,
Nefericitul meu suflet nu poate să suporte
Toată greutatea lor.
poezie de Alfonsina Storni, 1892 1938, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poruncă nescrisă
Să faci copii,
Să-nalți o casă,
Și să plantezi un pom!
Aceasta e menirea ta,
De om...
Copii, să faci
Din dragoste nebună,
În nopți fierbinți
Cu clar de lună,
Căci dragoste nebună,
În leagănul neștirii,
E singura arvună,
La vama nemuririi...
Sălaș, să faci din paie,
Cu prispă și-o odaie,
Făr-de coloane grele,
Și fără arhitravă...
Când vei pleca din ele,
[...] Citește tot
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Veniți după mine, tovarăși
Prietenilor mei
Veniți lângă mine, tovarăși! E toamnă,
se coace
pelinul în boabe de struguri
și-n gușe de viperi veninul.
C-un chiot vreau astăzi să-nchin
în cinstea sălbaticei mele minuni, care pleacă
lăsându-mă singur,
cu plânsul,
cu voi,
și cu toamna.
Veniți mai aproape! - Și cel care are
urechi de-auzit să audă:
durerile nu sunt adânci decât atuncea când râd.
Să râdă deci astăzi în mine
amarul
și-n hohote mari să-și arunce pocalul în nori!
Veniți lângă mine, tovarăși, să bem!
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga din Pașii profetului (1921)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suflet de crin
(În memoria bunicăi Elena)
Cum creșteau dulci nepoței, colăciți pe brațul ei!
Iarba verde-i îmbrăca pe călcâi rouă din stea,
Struguri întindeau potire, să le guste împlinire,
Pân' și iarna ezita, să se ningă-n pleata sa...
Cu un pumn de nuci în poală și cu nepăsări de boală,
Umerii strânși în bundiță și cu fusta ei, pestriță,
Vine sprintenă în vis, să-mi dea dorului nestins
Luna și un lan de stele pentru lacrimile mele...
Zâmbetul ei nesupus nici poruncilor de sus,
Boiul fin, de Cosânzeană, moștenire de la mamă,
Bunătatea din țărâne, albul rumenit din pâine,
Erau sufletului soare, ce și din mormânt răsare...
Marea ei, de încântare și fântâna de răbdare,
Mi le-a perfuzat cu dram, ca în frunză de la ram,
într-un munte de-alinare peste zile fără soare
[...] Citește tot
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răzvrătire
La naștere sămânța morții încolțește-n noi.
Și-abia născuți, toți suntem botezați,
doar ca să avem un nume pentru moarte,
să ne strige.
De ce L-ai supărat pe Dumnezeu, Adame,
cu foamea ta de viață?
Ce moștenire blestemată ne-ai lăsat...
cei morți au hotărat destinul celor vii,
cei vii, din teama morții își nasc fii,
să îi condamne și pe ei la moarte!
De ce ne naștem, Doamne,
înfometați de viață
și-o iubim,
când singura menire a vieții,
se pare,
ne-ai dat-o să murim?
Schimbă, Domane, sensul vieții
[...] Citește tot
poezie de Florin Armangic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezia în icoane
Sunt bătrân, trecut prin viață,
Am purtat luna în coarne,
Am străbătut alunișuri
Între ceruri și ponoare.
Îmi trec ochii în albastrul
Zilelor ce mi- au rămas,
Sunt scheletic, îmi duc viața
Cât se poate, pas cu pas...
Iezii mi- au plecat departe
Peste vad îmbelșugat,
Tu ai rămas căprioară
Să porți dorurile-n salt...
Sunt bătrân, trecut prin viață,
Am purtat luna în coarne,
Vă las veșnic moștenire
Poezia în icoane!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost odată un împărat foarte viteaz; toate împărățiile de prinprejurul împărăției sale îi cerea sfaturi: atâta era de drept și înțelept. Când se isca sfadă între dânșii, la acest împărat mergeau mai întâi la judecată și, cum zicea el, așa se și făcea, fiindcă era judecător drept și iubitor de pace. Când fu aproape de bătrânețe îi dărui Dumnezeu un fecior. Nu se poate spune câtă bucurie simți împăratul când a văzut că dobândi un moștenitor. Toți împărații vecini i-au trimis daruri. Ei nu mai puțin se bucurau că vecinul lor, care îi ajuta cu sfaturi și povețele lui cele de mult folos, a dobândit fecior. După ce se mări, îl puse de învăță carte. El era așa de silitor, încât se mirau dascălii de dânsul cum de învață așa repede. Ceea ce învăța ceilalți copii într-un an, el învăța numai într-o săptămână. Ajunsese să nu mai aibă dascălii ce să-i dea să învețe. Iară tată-său scrise carte împărătească la niște filosofi vestiți ca să vie să ispitească cu învățăturile lor pe fiul său.
Petre Ispirescu în Zâna munților
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la moștenire și timp, dar cu o relevanță mică.
"Cea mai mândră zi, cel mai mândru ceas..."
Cea mai mîndră zi, cel mai mîndru ceas,
Inima-mi veștedă le-a cunoscut:
De-avînt și de mărire visu-mi treaz,
O știu, a trecut!
Ce-avînt, am zis? Da! Îmi închipui,
Dar de mult timp s-a dus pe veci!
S-a dus și tinerețea mea, și chipu-i;
Ci, ducă-se deci!
Și tu, mărire, ce mai am cu tine?
Alt cuget are-acum de moștenit
Veninul ce mi l-ai turnat în vine;
Suflete-al meu, fii liniștit!
Cea mai mîndră zi, cel mai mândru ceas
Ce mi-au fost date, le-am avut:
Și visul de mărire, visul treaz,
O știu, a trecut!
[...] Citește tot
poezie celebră de Edgar Allan Poe
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cât cinism... în metafora unei zile
Niciodată nu voi găsi cuvinte
destule
să-ți pot da un nume,
exaltato,
înțeleptul din mine îmi spune
că libertatea este o fantomă
ce adoră plimbările
sub lună plină.
Deschid o fereastră spre lume și strig:
"nu aici veți găsi adevărul, în groapa
aceasta plină cu vorbe
sterile,
cu voci sufocate de valuri uriașe
de lumină!"
Priviți spre pădure!
Verdele e prospețimea
ce răsfață
și umbra'nrourată
[...] Citește tot
poezie de Valentina Becart din Confluențe literare (6 ianuarie 2014)
Adăugat de Valentina Becart ( pseudonim literar), nume real -
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre moștenire și timp, adresa este: