moştenire şi timp

Împăcarea

Este ziua fermecată
Când cântăm iubire toţi,
Mai retrasă stai tu, fată,
Ca din suflet să îl scoţi.

Nu e leac pentru iubire
Precum pentru multe nu-i,
Însă focul din privire
Orice-ai spune-i doar al lui.

Stai, oftezi... c-un ochi la lună
Te gândeşti la tot ce-a fost,
Multe vise se adună
Ca să vezi că are-un rost.

Supărarea nu va ţine
Nici prea mult nici prea puţin,
Mâine vine să-ţi aline
Inimioara cu venin.

[...] Citeşte tot

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Europa, înţeleasă ca o comunitate de ţări, are ce propune lumii. Cândva ea a fost o putere mondială – singurul continent care le-a descoperit pe celelalte, el însă nefiind nicicând descoperit. Europa a dat naştere unei culturi pe care lumea ar fi vrut să o imite, ea însă nu a imitat pe nimeni. Iar aceasta este, într-adevăr, o cale fără întoarcere. Ea posedă, în schimb, o remarcabilă moştenire: capacitatea de a lăsa în urmă un secol de răzmeriţe şi disensiuni, de a uni oamenii pe baza unui set de valori comune, ea are obişnuinţa unei convieţuiri paşnice, împlinitoare şi benefică pentru toate părţile, în cadrele unei diversităţi culturale, etnice şi lingvistice. Toate acestea sunt şi apanajul Rusiei. Poate că asta ar trebui să fie contribuţia noastră la pacea mondială.

Zygmunt Bauman în CriticAtac, interviu (3 iunie 2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moştenire sentimentală

un munte romantic am moştenit la naştere
mi-a fost ursit să fiu miliardară în idei
am urcat zilnic pe scara de cunoaştere
şi am lăsat să curgă lacrimi din condei.

bogată în vise, în doruri, în mirări
flămânda mereu de lumina stelară
am cutreierat şi ţări şi mări
dar cerul mi-a fost detinatie clară.

ce avere minunată e iubirea în doi
ce miracol e viaţa cu prieteni dragi
nu îmi stau în cale norii de nevoi
timpul este dulce ca un câmp de fragi.

ating fascinată curcubeul dintre ploi
tu lume minunată ce mult mă atragi!

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puişorii

S-a făcut o casă într-un sat
Într-o curte mare de om bogat,
Ce avea o grădină înflorată
Un coteţ şi o poiată
Toate aşezate gospodăreşte
Unde şi-un copac altfel creşte!
Pentru că gospodarul bogătaş,
A lăsat viaţa de oraş
Pentru casa de la ţară.
S-a mutat în primăvară
Să pună şi o clocitoare
Pentru 50 de vieţuitoare
Puiuţi de rasă de găină
Ce iute mari o să devină.
Însă o cloşcă, moştenire,
Umbla prin ogradă în neştire
Făcând zarvă mare
Să nu o bage în mâncare
Bogătaşul cu răbdare
A luat 10 ouă de la clocitoare

[...] Citeşte tot

fabulă de Cristian Harhătă
Adăugat de Cristian Harhătă
Comentează! | Votează! | Copiază!

La aniversare

Patriotului şi lingvistului octogenar Nicolae Mătcaş

A optzecea Primăvară
Îţi zâmbeşte azi în prag.
Ieşi, Nicolae, afară
Şi-ntâmpină omul drag.

Pentru Limbă, moştenire,
Viaţa-ntreagă te-ai zbătut,
Ai luptat pentru Unire,
Fapte bune ai făcut.

De aceea, dragă frate,
Îl rugăm pe Dumnezeu
Să-ţi dea zile, sănătate,
Iar Mulţi Ani, îţi doresc eu.

poezie de Mihai Cucereavii (27 aprilie 2020)
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copil, nimic mai mult

Nesfârşit, un fel d-imensitate ce n-are vreun habar de termen,
nu vrea să ştie de încotro, de-un ce va fi infantul germen
nevinovat, e doar sămânţă cu încolţiri de-o moştenire
în fir plăpând, transport de timp recultivat în răsădire,
nostalgic viitor reîntors în poze de-un album de gânduri,
ce şi-au uitat zilele lungi, vacanţe-n şiruri rânduri, rânduri,
pur până la iresponsabil, aşa cum crezul în credinţă,
un nufăr alb, deschis impudic, plutind pe-un lin de suferinţă,
firul de puf de păpădie, din plopii, străjuind drumeaguri,
ce aşteptă vânt să mute-n zbor vise cu fluturări de steaguri,
jurate sincer în candid ce se repetă în uitări
pe zi ce trece, pârâu, râu, rostogolind 'n sărate mări...
ce poate ele ştiu ce înseamnă s-aduni, cu sufletul umil,
în lacrimi inocente cursuri, izvor, de inimi de copil.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 ianuarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Talentul de constructor, cât şi talentul de gospodar şi de mare iubitor de natură le-am moştenit de la taică-meu. Ca şi talentul de desenator! De la tata am mai moştenit ceva, ceva ce n-am reuşit să finalizez. Eu cred că aş fi fost un foarte bun învăţător de ţară, asta şi pentru că îi iau foarte în serios pe copii. Îi iau în serios şi când îi desenez, şi când desenez pentru ei, şi când fac emisiuni de televiziune pentru ei. Adică atunci când povestesc în timp ce desenez.

Iurie Darie în Formula As (1999)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

La Crucea Iancului, în munţi

Cu gând curat am poposit
La Crucea Iancului vestit,
La Mărişel, în vârf de munţi,
Cu brazi semeţi cu a lor frunţi
Scrutând de veacuri depărtări,
Cu minunatele-aşezări.

Cuprinşi de dor mistuitor
În fruntea lor cu Crăişor,
În aprige-încleştări flăcăi
Vărsară sânge. În văpăi
Au dobândit ca bravi oşteni
Pământul Sfânt din Apuseni.

Pelaghia, c-un cuget drept
Şi-o flacără aprinsă-n piept,
A strâns o mână de femei
Cu care-a alungat mişei.
Pământul apărat de moţi
Şi moştenit azi de nepoţi

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Genţiana Groza (22 decembrie 2016)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Kali

Timpul îmi şopteşte, la capătul pământului,
Îmbătat de o ultimă ceaşcă de cafea
Că tristeţea mă face mai frumoasă...
Şi am ales să rămân aşa, statică
Eliberând printre gratiile sufletului
Ultimele urme ale unui zâmbet...
Am rupt orologiul în patru păcate
Am împărtit totul în doisprezece secunde uitate
Poate...
Niciodată slabiciunile nu m-au dezamăgit
Mi-au umplut speranţe deşarte
M-au descompus până la minus infinit...
Mi-e dor de mine... Kali
Femeia care nu părea mai femeie
Doar pentru că putea să poarte o rochie cu mândrie
Azi... se scurge şi toamna din mine
În timp ce îmi îndrept paşii spre deşertăciune
Ce mai aştept şi până când?
Până când... a iubi şi a fi iubită o să valoreze
Cât toate comorile maharajahului

[...] Citeşte tot

poezie de Florinow Maria Luca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-aduc aminte timpul...

Mi-aduc aminte timpul când seminţia lui
Umbla pe lume goală, ca albele statui.
Părechile cinstite, cu frunţile senine,
Se-mbrăţişau la soare, şi nu era ruşine.
Curata sănătate, ca fluturii şi crinii,
Nu se sfia de văzul şi-atingerea luminii.
Nici muma,-mbelşugată ca strugurii pe rod,
Nu-şi sugruma copiii în pântece, din plod.
Lupoaică, bucurată să-i joace şi aţâţe,
Ea-şi adăpa în poală, popoarele la ţâţe.
Omul putea fi mândru de sine, să se vadă
Pe-atâta frumuseţe stăpân fără tăgadă,
Când poamele pietroase, cu carnea tare, toate
Voiau a fi furate, cuprinse şi muşcate.

Ai căuta acuma părechile acelea,
Să nu-şi îmbrace trupul, să nu-şi ascunde pielea,
Te trece groaza. Rece o negură te-ngheaţă.
Stai cu momâia-n faţă, gătită, o paiaţă.
Atârnă dintr-un umăr o arătare strâmbă,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Charles Baudelaire, traducere de Tudor Arghezi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

La Mulţi Ani!

Din sufletul meu de vechi român,
Cu blândeţe şi speranţă-n viaţă,
Vă doresc Mulţi Ani cu fericire,
Sănătate şi multă speranţă,

Lumină la urmaşi în calendare,
Cer cu flori în a voastră iubire,
Pace şi belşug în ce-i frumos
De-a fi lăsat în urmă moştenire

La Mulţi Ani! Iubiţii mei români,
Noul An ce-n miez de noapte vine,
În Grădina Maicii Domnului
Să-l primiţi cu suflete senine!

Stele de virtute să aveţi în voi,
Cultul muncii evaluat în bani,
Distracţie-n hotare cu urarea:
Românie Sfântă, La Mulţi Ani!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moştenire

Mi-ai spus: " Tata n-a plâns;
Nici bunicul n-a plâns." Te-am auzit vorbind astfel:
"Nimeni din neamul meu n-a plâns vreodată;
Erau făcuţi din piatră tare, din oţel."

Şi-astfel, pe buzele tremurând am simţit
Otrava lacrimilor tale-amară, c-un fel de frică,
Cea mai rea licoare pe care-am gustat-o-n viaţa mea
Dintr-o cupă atât de mică.

Femeie slabă, născută pentr-a-nţelege orce suferinţă,
Am băut durerile unor veacuri infinite – dar nu-i uşor,
Nefericitul meu suflet nu poate să suporte
Toată greutatea lor.

poezie de Alfonsina Storni, 1892 –1938, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poruncă nescrisă

Să faci copii,
Să-nalţi o casă,
Şi să plantezi un pom!
Aceasta e menirea ta,
De om...

Copii, să faci
Din dragoste nebună,
În nopţi fierbinţi
Cu clar de lună,
Căci dragoste nebună,
În leagănul neştirii,
E singura arvună,
La vama nemuririi...

Sălaş, să faci din paie,
Cu prispă şi-o odaie,
Făr-de coloane grele,
Şi fără arhitravă...
Când vei pleca din ele,

[...] Citeşte tot

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veniţi după mine, tovarăşi

Prietenilor mei
Veniţi lângă mine, tovarăşi! E toamnă,
se coace
pelinul în boabe de struguri
şi-n guşe de viperi veninul.

C-un chiot vreau astăzi să-nchin
în cinstea sălbaticei mele minuni, care pleacă
lăsându-mă singur,
cu plânsul,
cu voi,
şi cu toamna.
Veniţi mai aproape! - Şi cel care are
urechi de-auzit să audă:
durerile nu sunt adânci decât atuncea când râd.
Să râdă deci astăzi în mine
amarul
şi-n hohote mari să-şi arunce pocalul în nori!

Veniţi lângă mine, tovarăşi, să bem!

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Lucian Blaga din Paşii profetului (1921)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet de crin

(În memoria bunicăi Elena)

Cum creşteau dulci nepoţei, colăciţi pe braţul ei!
Iarba verde-i îmbrăca pe călcâi rouă din stea,
Struguri întindeau potire, să le guste împlinire,
Pân' şi iarna ezita, să se ningă-n pleata sa...

Cu un pumn de nuci în poală şi cu nepăsări de boală,
Umerii strânşi în bundiţă şi cu fusta ei, pestriţă,
Vine sprintenă în vis, să-mi dea dorului nestins
Luna şi un lan de stele pentru lacrimile mele...

Zâmbetul ei nesupus nici poruncilor de sus,
Boiul fin, de Cosânzeană, moştenire de la mamă,
Bunătatea din ţărâne, albul rumenit din pâine,
Erau sufletului soare, ce şi din mormânt răsare...

Marea ei, de încântare şi fântâna de răbdare,
Mi le-a perfuzat cu dram, ca în frunză de la ram,
într-un munte de-alinare peste zile fără soare

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răzvrătire

La naştere sămânţa morţii încolţeşte-n noi.
Şi-abia născuţi, toţi suntem botezaţi,
doar ca să avem un nume pentru moarte,
să ne strige.

De ce L-ai supărat pe Dumnezeu, Adame,
cu foamea ta de viaţă?
Ce moştenire blestemată ne-ai lăsat...
cei morţi au hotărat destinul celor vii,
cei vii, din teama morţii îşi nasc fii,
să îi condamne şi pe ei la moarte!

De ce ne naştem, Doamne,
înfometaţi de viaţă
şi-o iubim,
când singura menire a vieţii,
se pare,
ne-ai dat-o să murim?

Schimbă, Domane, sensul vieţii

[...] Citeşte tot

poezie de Florin Armangic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia în icoane

Sunt bătrân, trecut prin viaţă,
Am purtat luna în coarne,
Am străbătut alunişuri
Între ceruri şi ponoare.

Îmi trec ochii în albastrul
Zilelor ce mi- au rămas,
Sunt scheletic, îmi duc viaţa
Cât se poate, pas cu pas...

Iezii mi- au plecat departe
Peste vad îmbelşugat,
Tu ai rămas căprioară
Să porţi dorurile-n salt...

Sunt bătrân, trecut prin viaţă,
Am purtat luna în coarne,
Vă las veşnic moştenire
Poezia în icoane!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost odată un împărat foarte viteaz; toate împărăţiile de prinprejurul împărăţiei sale îi cerea sfaturi: atâta era de drept şi înţelept. Când se isca sfadă între dânşii, la acest împărat mergeau mai întâi la judecată şi, cum zicea el, aşa se şi făcea, fiindcă era judecător drept şi iubitor de pace. Când fu aproape de bătrâneţe îi dărui Dumnezeu un fecior. Nu se poate spune câtă bucurie simţi împăratul când a văzut că dobândi un moştenitor. Toţi împăraţii vecini i-au trimis daruri. Ei nu mai puţin se bucurau că vecinul lor, care îi ajuta cu sfaturi şi poveţele lui cele de mult folos, a dobândit fecior. După ce se mări, îl puse de învăţă carte. El era aşa de silitor, încât se mirau dascălii de dânsul cum de învaţă aşa repede. Ceea ce învăţa ceilalţi copii într-un an, el învăţa numai într-o săptămână. Ajunsese să nu mai aibă dascălii ce să-i dea să înveţe. Iară tată-său scrise carte împărătească la nişte filosofi vestiţi ca să vie să ispitească cu învăţăturile lor pe fiul său.

Petre Ispirescu în Zâna munţilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Cea mai mândră zi, cel mai mândru ceas..."

Cea mai mîndră zi, cel mai mîndru ceas,
Inima-mi veştedă le-a cunoscut:
De-avînt şi de mărire visu-mi treaz,
O ştiu, a trecut!

Ce-avînt, am zis? Da! Îmi închipui,
Dar de mult timp s-a dus pe veci!
S-a dus şi tinereţea mea, şi chipu-i;
Ci, ducă-se deci!

Şi tu, mărire, ce mai am cu tine?
Alt cuget are-acum de moştenit
Veninul ce mi l-ai turnat în vine;
Suflete-al meu, fii liniştit!

Cea mai mîndră zi, cel mai mândru ceas
Ce mi-au fost date, le-am avut:
Şi visul de mărire, visul treaz,
O ştiu, a trecut!

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Edgar Allan Poe
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât cinism... în metafora unei zile

Niciodată nu voi găsi cuvinte
destule
să-ţi pot da un nume,
exaltato,
înţeleptul din mine îmi spune
că libertatea este o fantomă
ce adoră plimbările
sub lună plină.

Deschid o fereastră spre lume şi strig:
"nu aici veţi găsi adevărul, în groapa
aceasta plină cu vorbe
sterile,
cu voci sufocate de valuri uriaşe
de lumină!"

Priviţi spre pădure!
Verdele e prospeţimea
ce răsfaţă
şi umbra'nrourată

[...] Citeşte tot

poezie de Valentina Becart din Confluenţe literare (6 ianuarie 2014)
Adăugat de Valentina Becart ( pseudonim literar), nume real -
Comentează! | Votează! | Copiază!