Citate despre moștenire și viață, pagina 3
Fidelitatea conjugală este întotdeauna proporțională cu numărul și cu libertatea căsătoriilor. În cazul în care ele sunt guvernate de prejudecățile moștenite și autoritatea familială aranjează și rupe căsătoriile, atunci galanteria frânge pe ascuns legăturile în ciuda moralei comune, a cărei datorie este să condamne efectele, neluând în seamă cauzele. Însă cine trăiește pătruns de adevărata religie nu are nevoie de asemenea reflecții, căci are la dispoziție motive mai sublime ce corectează forța efectelor naturale.
Cesare Beccaria în Despre infracțiuni și pedepse, Infracțiuni greu de dovedit prin probe
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoare către bunicul meu, învățătorul Marin Păunescu
"Tu să te ții de carte, măi băiete" (M.P.)
N-am apucat, iubite tată-mare,
Să-ți scriu, altundeva și altcândva
Deși, probabil, tot ce-am scris în viață,
Este răspunsul meu pe adresa ta.
Te rog să-mi ierți această tutuială,
Dar a mă mai preface este greu
Și-atunci când m-adresez cu "tu" înseamnă
Că te tratez ca și pe Dumnezeu.
Învățătorul meu cel mai de seamă
Ai fost și ești și cred c-ai să rămâi,
Tot ce-am aflat în viață de la tine
E și acum temeiul meu dintâi.
Și după viața ta de dascăl tragic,
Nici pensie nu ai avut în sat,
Pe patul morții te-a găsit scrisoarea
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din Rugă pentru părinți (a două ediție, adăugită) (ianuarie 1998)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Nu am niciun secret, dar sunt două lucruri importante în viața unui om: moștenirea genetică și dragostea de viață. Dacă faci o profesie care te satisface, nu mai contează atât de tare banii. Dacă ești foarte bun, atunci ceea ce îți vine de acolo îți ajunge să supraviețuiești.
citat din Stela Popescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moșteniri
avem drept președinte trădător de țară
ales de cel mai prost popor din Univers
dă-mi, Doamne, dă-mi o rimă nucleară
să-l pot dezintegra cu-n simplu vers
avem și parlament ales a câtă oară
de cei mai proști rămăși în țara mea
dă-mi, Doamne, dă-mi o altă rimă nucleară
să pot cu-n simplu vers o sută spânzura
și mai avem din moșteniri totalitare
un hoț în lege ce ne scuipă-n față
dă-mi, Doamne cât mai multe rime nucleare
să-l pot trezi poporul meu la viață....
poezie de Iurie Osoianu (5 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cincizeci de ani de când împăratul purta război c-un vecin al lui. Murise vecinul și lăsase de moștenire fiilor și nepoților ura și vrajba de sânge. Cincizeci de ani, și numai împăratul trăia singur, ca un leu îmbătrânit, slăbit de lupte și suferințe împărat, ce-n viața lui nu râsese niciodată, care nu zâmbea nici la cântecul nevinovat al copilului, nici la surâsul plin de amor al soției lui tinere, nici la poveștile bătrâne și glumețe ale ostașilor înălbiți în bătălie și nevoi. Se simțea slab, se simțea murind și n-avea cui să lese moștenirea urii lui. Trist se scula din patul împărătesc, de lângă împărăteasa tânără pat aurit, însă pustiu și nebinecuvântat, trist mergea la război cu inima neîmblânzită, și împărăteasa sa, rămasă singură, plângea cu lacrimi de văduvie singurătatea ei. Părul ei cel galben ca aurul cel mai frumos cădea pe sânii ei albi și rotunzi, și din ochii ei albaștri și mari curgeau șiroaie de mărgăritare apoase pe o față mai albă ca argintul crinului. Lungi cearcăne vinete se trăgeau împrejurul ochilor, și vine albastre se trăgeau pe fața ei albă ca o marmură vie.
Mihai Eminescu în Făt-Frumos din lacrimă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fecioru-su a moștenit toată averea și când s-a văzut cu atâta bănet a început să ducă o viață de petreceri; făcea zmee din banii de hârtie și arunca în apă galbeni în loc de pietre. Cu asemenea îndeletniciri, paralele s-au isprăvit repede și nu i-au mai rămas decât patru bănuți de aramă, iar haine nu mai avea decât un halat vechi și o pereche de papuci. Prietenii acuma nici nu mai voiau să știe de el, pentru că nu puteau să iasă pe stradă cu dânsul așa îmbrăcat. Numai unul din ei, care era mai bun la suflet, i-a trimis un cufăr vechi cu o scrisorică: "Fă-ți bagajul!" Dar el n-avea ce bagaj să-și facă și de aceea s-a băgat chiar el în cufăr.
Hans Christian Andersen în Cufărul zburător
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă vrea moștenitori cu tine, în subconștientul său ești femeia ideală; ca să te convingi, nu ai nevoie de multe vorbe în viața reală. Altfel, idila e o păcăleală.
aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Credo
Noi credem că cea mai scumpă posesiune a noastră e Viața.
Noi credem că trebuie să mobilizăm toate forțele Vieții
împotriva forțelor morții.
Noi credem că înțelegerea reciprocă duce la cooperare reciprocă:
cooperarea reciprocă duce la Pace;
iar Pacea este singura soluție pentru supraviețuirea omenirii.
Noi credem că trebuie să protejăm, nu să risipim resursele naturale,
ele sunt moștenirea copiilor noștri.
Noi credem că nu trebuie să poluăm aerul, apa și solul,
ele sunt condițiile preliminare de bază ale vieții.
Noi credem că trebuie să protejăm vegetația planetei noastre:
modesta iarbă care a supraviețuit cincizeci de milioane de ani
și copacii măreți apăruți acum douăzeci de milioane de ani,
astfel pregătim planeta pentru oameni.
Noi credem că trebuie să mâncăm numai hrană naturală, curată,
proaspătă, alimente integrale, neprocesate și fără chimicale.
Noi credem că trebuie să ducem o viață simplă, naturală, creativă,
absorbind toate sursele de energie,
armonie și cunoaștere în noi și-n în jurul nostru.
Noi credem că ameliorarea vieții și-a omenirii pe planeta noastră
[...] Citește tot
poezie de Romain Rolland & Edmond Bordeaux Szekely, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuviosului
Vartejul innoirii șterge,
și rău, și bine, și frumos,
căci viața merge înainte...
și departarea de Hristos.
Dorm sihaștrii-n cimitire,
Lumea nu-i mai pomenește,
un monah, la mănastire
un pomelnic le citește.
Crucile de pe mormânturi
putrezesc de vreme rea,
de ploi reci si aspre vânturi
stinsu-li-s-a candela.
Dorm azi, intr-un loc uitat,
Moaștele de cuvios,
ce în viață a purtat
crucea grea a lui Hristos.
[...] Citește tot
poezie de Gavriil Stiharul din Poeme creștine (27 mai 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Amintiri
De poți trăi din amintiri,
Uitând existent din prezent
Și mori răpus de accident,
-Deci viitor nu va mai fi-
De ce n-ai drept la retrăiri,
Căci tot ce-a fost e evident,
Definitiv, rămas fluent,
Neîmpiedicat, fără opriri?!...
Chiar mintea de-are îngrădiri
Și se destramă inerent,
Chiar de nu-i scris în testament
Să moștenim vis de copii,
Maturi, bătrâni, părinți și fii,
Cu toții odată -slab, potent-
Eterni am fi, memorial ardent...
Ești prin absență din cei vii,
În nevăzut făr-a se ști,
Măcar arhivă, experiment,
Câștig deja,
Nepieritor; că nu mai piere
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 septembrie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un om prevăzător
Îl ții de rău pe Crispus, Faustine. Da, așa e,
Nu i-am lăsat nevestei, la moarte, o lescaie.
-O fi avut în viață un alt moștenitor?
-Desigur, pe el însuși. - Ce om prevăzător!
poezie de Marcus Valerius Martialis
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne-ai convins...
Ne-ai convins că în păcat
E totală degradare
De aceea Te-am urmat
Cu elan și consacrare.
Ne-ai vorbit cu grai duios
Să-nțelegem bine starea
De-a trăi cu mult folos
Să primim încununarea.
Te-am crezut de la-nceput
Când ne-ai arătat cărarea
Teama-n noi a dispărut
Când ne-ai dat încredințarea.
Siguri că suntem salvați
Prin lucrarea jerfei sfinte
Nu suntem îngrijorați
Când bat vânturi prin incinte.
[...] Citește tot
poezie de George Cornici (8 mai 2014)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu am pornit din matca Tisei
Eu am pornit din matca Tisei
cu moșteniri neînfrânate,
gonind cirezi de vise oarbe
din splendida păgânătate!
Se prăvălea-mprejuru-mi lumea
într-o sălbatică strigare,
când eu tăcut și singuratic
căutam o armonie mare...
Robust Apollo de la țară,
haiduc în goana tinereții,
chemat de dragoste și cântec
loveam cărările vieții...
Azi nu mai am nici râs, nici glume,
nici dor de zâmbetul femeii...
M-au omorât evangheliștii,
apostolii și fariseii.
poezie clasică de Endre Ady, traducere de Octavian Goga
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trăiască România
Dacă ne-nfruntă munții, cu munții ne vom bate
Pentru lumina țării și pentru libertate
Aici ne e cuvântul când îl avem de spus
Decât slujirea țării nimic nu-i mai presus
Jurăm credință luptei, oricât ar fi de grea
Jurăm că pentru țară și viața ne-o vom da
Jurăm să nu ne mintă nici clipa, nici vecia
Trăiască libertatea, trăiască România
Trăiască-n fericire și-n liniște poporul
Trăiască România, trăiască tricolorul.
Dar țara nu se face cu lași, cu apatrizi
Iubirea nu te scuză când ochii îi închizi
Să curățăm tot răul din viața României
Că noi suntem partidul și țara omeniei
Nu creadă hoții muncii că ei sunt mari și tari
Noi suntem patrioții revoluționari
Avem contract pe viață cu visul și cu glia
Trăiască libertatea, trăiască România
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din Cenaclul Flacăra
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lui Shakespeare
Îi vom slăvi lui Shakespeare osul sfânt,
Clădindu-i vraf de pietre pe mormânt?
Sau cere-se ca moaștele-i să stea
Sub piramida care-mpunge-n stea?
Moștenitor al faimei, te îmbie
Asemenea plăpândă mărturie?
Mirarea și uimirea-ne nu-s oare
Statuia ta mereu dăinuitoare?
În ciuda artei cea cu trudnic pas
Curg stihurile tale, și popas
În inimi face delficul tău vers
Din cartea ta cu slova de neșters.
Lăsându-ne de fantezie goi,
Ne faci de marmur' stane tu pe noi;
Și-astfel, atât ți-e cripta de măreață,
Încât și regi o ar plăti cu-o viață.
poezie clasică de John Milton (1630), traducere de Tudor Dorin
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fericit acela care...
Fericit acela care
El te poate lăuda
Pe care-L alegi Tu Doamne
Spre a sta în curtea Ta.
Fericit a cărui haine
Ele de Domnu-s spălate
Are drept la pomul vieții
Poate intre în cetate.
Fericit de acela care
Păcat are acoperit
Pe care-l numești Tu Doamne
Spre a fi neprihănit.
Fericit, Doamne, de acela
Ce-și pune tăria-n Tine
Care rău nu săvârșește
Și el face numai bine.
Fericit acel ce-n Tine
[...] Citește tot
poezie de Toma Adrian Frențiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
am stropit poveștile lăsate moștenire
de viața iluziilor
cu sudoarea vieții alergând
spre nordul niciunde
m-a binecuvântat fățărnica luminii filtrate
prin pletele orbului Dumnezeu
să fiu gol înțepat de optimism șchiopătând
acesta este răzvrătitul din minele-mi
prin care mișună râme-nhămate
la cutuma-ngrășerii dreptății
cu pământ slugarnic răimii
poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prinos
Cum urcă spre seară poteca surori,
Mame, copii și nepoți,
Tăcuți pelerini cu brațe de flori,
În demnă-acalmie cu toți!...
Și iată cum umblă pe deal o mătușă
Cu greu, târând pașii domol,
C-o greblă și flori într-o găletușă,
Să dea ritualul obol.
Se-adună-n cinstire cei vii laolaltă,
Popas fac în vechi cimitir,
S-aducă prinos celor scumpi ce odată
Sorbeau din al vieții potir;
Cu grijă, când scormone lutul cu sapa,
Mormântul cel drag prospătând,
Pătrunde o boare odată cu apa-
Susur pe cei duși adorând.
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Gențiana Groza din Brevi finietur... (2000)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
O poezie tristă
Se face seară-n viața mea
Și încurând e noapte.
Inima mi-e tot mai grea,
Iar vorbele-mi sunt șoapte.
Întunericul pândește
Mai rău ca un scorpion.
Boala multă mă slăbește,
Mă face din om, neom.
Dumnezeu la el mă cheamă.
Am să merg ca să-l slujesc.
De moarte nu-mi este teamă.
Nu vreau să mai chinuiesc.
O viață-ntreagă am muncit
Ca să vă las moștenire,
Averile ce-am dobândit,
Întru pomenire.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (16 septembrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Geografia are patru mari eroi: Alexandru (care a dus influența greacă până la Gange), Marco Polo, Columb și Magelan. Dar eroul macedonian și-a putut realiza în mare parte scurta și uluitoarea carieră pentru că tatăl său îi lăsase moștenire toată forța militară și toată înțelepciunea Greciei, acaparate cu șiretenie de către el. Columb a descoperit o lume nouă, ajutat de frații Pinzon și de alți marinari spanioli, care, datorită așezării geografice a țării lor, cunoșteau mai bine decât toți ceilalți navigatori existența unor pământuri misterioase în largul oceanului. Magelan și-a văzut completat înconjurul planetei grație energiei lui Sebastian del Cano, care s-a priceput să ducă la bun sfârșit proiectul. Marco Polo n-a avut colaboratori. A fost un simplu neguțător genial, îndrăgostit de studii și de descoperiri, care învăța cu ușurință limbi străine și se adapta cu aceeași ușurință la diferite medii de viață. O minte vioaie, în stare să îndeplinească cele mai variate îndeletniciri.
Vicente Blasco Ibanez în Călătoria unui romancier în jurul lumii, volumul II
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre moștenire și viață, adresa este: