Citate despre moarte și mâini, pagina 3
A muri de mâna omului a fost singurul mod, pentru Dumnezeu, de a se mântui de vina de a-l fi creat.
aforism de Mauro Parrini din Aforismul în Italia. Antologia Premiului "Torino in Sintesi" (septembrie 2011), traducere de Simona Enache
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Divinul "eu" este acel "eu" care are conștiință de sine. Mâna, piciorul, nasul, stomacul, creierul, nu au conștiință de sine. Nu are conștiință de sine nici uniunea tuturor, care e asemenea unui trup mort. Are conștiință de sine ceva indefinit, liber, atotputernic în domeniul său spiritual.
Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu și om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfaturi guvernamentale
Spală-te pe mâini Ilie!
Poartă mască!.. pălărie,
Nu da cu mâna pe față
Dacă ții... la a ta viață.
De strănuți și de tușești,
Cu vecinii... de vorbești,
Nasul ține-l... în batistă,
Că-i o gripă ce persistă.
Nu mai hoinări prin sat,
Dacă nu ești... vaccinat,
Stai acas', stinge lumina
Că te așteaptă carantina.
Necaz mare, mare hora,
Vin viruși... din diaspora,
Rezistenți la tot și toate
Ca bugetu-n... sănătate.
[...] Citește tot
parodie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bogăția pământului crește enorm, e adevărat. Dar este concentrată în mâini puține pentru puțini, și sufletul moarte. Al proletarului aservit, ca și al celui ce-l aservește.
D.D. Roșca în Existența tragică
Adăugat de Homo Novus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crizanteme
Așteaptă-mă diseară la fereastră
Cu ochii triști, cu fruntea visătoare...
Am să-ți aduc un braț de crizanteme,
Să-mpodobim iubirea care moare...
Am să-ți aduc un braț de crizanteme...
Sunt flori târzii, sunt florile din urmă,
În viața lor e moartea primăverii,
Cu viața lor iubirea ni se curmă...
Așteaptă-mă diseară la fereastră
Cu fruntea-n mâini, cu ochi pierduți în vis
Am să-ți aduc un braț de crizanteme
Și cel din urmă cântec ce ți-am scris...
poezie celebră de Victor Eftimiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Azi se recită Eminescu în camera de gazare
Se desfac mâinile de la stahii
Se fac filme în colaborare
între morți și vii.
Azi toate drumurile
se termină
în metrul antic.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui medic gazetar
Mai lasă, doctore, condeiul
Și pune mâna pe scalpelă;
Căci dacă-i tragi cu tocul, moare
Și ce-a rămas din clientelă...
epigramă de Constantin C. Brăiesku din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Explică! Dă-i unui om o explicație despre cum a picat în iad! Explică-mi preferința! Nu am avut niciodată o preferință pentru ea, la fel cum nu am vreo preferință în a respira. Nici o altă femeie nu există alături de ea. Aș atinge mai curând mâna sa dacă ar fi moartă decât să ating orice altă femeie în viață.
George Eliot în Middlemarch: un studiu al vieții de provincie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul ultimei întâlniri
Stă pieptu-mi gata să se frângă,
Fără putere, înghețat,
Mănușa pentru mâna stângă
Pe mâna dreaptă-am îmbrăcat.
Că sui un munte, îmi păruse,
Și treptele erau doar trei...
"Hai, mori cu mine!" toamna-mi spune
Ținându-mi calea sub un tei.
"Ursitele mi-au fost haine,
Și mă-nșelară zi de zi..."
Răspuns-am tristă: "Și pe mine!
Cu tine-odată voi muri".
Aceasta-i ultima cântare.
Priveam spre casă de cândva -
Gălbuie și nepăsătoare
Lumina-n dormitor ardea.
poezie celebră de Anna Ahmatova
Adăugat de Simona
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ană, Ană
Ană, Ană, țipăt dulce,
Curgi în mine ca un râu
Ce-ar vrea mâna să-mi usuce...
Cărămida-i pân' la brâu.
Ană mor și eu cu tine,
Mor în mine-s blestemat!
Cărămida-n gât îți vine
Zidul nu s-a surupat.
Ană, Ană cerul plânge,
Sufletul și pruncul meu,
Plânge zidul și te strânge
Surd rămâne Dumnezeu...
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zobail
La miez de noapte morții-n cor
Își cântă jalnic imnul lor,
Iar albele giulgiuri bătute de vânturi
Dau tact tânguioaselor cânturi.
Ei sunt războinicii oșteni
Ai regilor asirieni
Zobail la moarte i-a dus ca pe-o turmă,
Cu biciul bătându-i din urmă.
Ce fericit e cine-i viu!
Noi putrezim într-un sicriu!
Ni-e dragă și nouă viața și-averea,
Dar regii ne-o iau cu puterea.
Frumos e, sfânt e să trăiești
Când pentru ai tăi tu suflet ești;
Dar noi am trăit ca să dăm ajutorul
La regi care omoară poporul!
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iertările
Tu să mă ierți de tot ce mi se-ntamplă,
Că ochii mei sunt când senini, când verzi,
Că port ninsori sau port noroi pe tâmplă,
Ai să mă ierți, altfel ai să mă pierzi.
Văd lumea prin lunete măritoare
Și văd grădini cu arme mari de foc,
Sub mâna mea deja planeta moare
Și în urechi am continentul rock.
Ai să mă ierți că sunt labilitate
Că trec peste extreme fulgerând,
Ai să mă ierți preablânda mea de toate,
Eu sunt nemuritorul tău de rând.
Ai să mă ierți că nu pot fără tine
Și dacă n-ai să poți și n-ai să poți
Mie pierzându-te-mi va fi mai bine
Eu tristul cel mai liber dintre toți.
Și cum se-ntamplă moartea să le spele
Pe toate-nobilându-le fictiv,
Ai să te-apleci deasupra morții mele
Și tot ai să mă ierți definitiv.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea ne poate duce în iad sau în rai, dar undeva ne duce totdeauna. Trebuie să o acceptăm, fiindcă ea este hrana existenței noastre. Dacă o refuzăm, vom muri de foame văzând ramurile pomului vieții încărcate de roade, fără a cuteza să întindem mâna și să culegem fructele.
Paulo Coelho în La râul Piedra am șezut și-am plâns (1994)
Adăugat de Maryhanna
Comentează! | Votează! | Copiază!
Salutul prafului
Din când în când
mă mai ciupesc
cu mâna mea
să văd că nu sunt mort
sub ea...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oare mâna morții trebuie să coboare din când în când deasupra vârtejului vieții ca nu cumva să ne nimicească? Oare suntem astfel plămădiți încât trebuie să sorbim zilnic mici doze de moarte, fiindcă altfel n-am putea s-o scoatem la capăt cu treburile vieții?
Virginia Woolf în Orlando
Adăugat de pana corina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui poet nemuritor
S-a învolburat văzduhul
Și din morți un bard se scoală;
Veni moartea să-i ia duhul
Și-a plecat cu mâna goală.
epigramă de Mircea Ionescu-Quintus din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (1973)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec naiv
Un pește mic și foarte trist
Din heleșteul contelui
S-a-ndrăgostit de-un ametist
De la inelul contelui
Și-ntr-o caleașcă a sosit
Să ceară mâna contelui
Dar refuzat și-adânc jignit
Muri sub ochii contelui
Atunci un falnic servitor
Din ordinele contelui
Îl prepară cu cimbrișor
Pentru motanul contelui
poezie de Emil Brumaru
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Romanță fără muzică (Ca să-ajung până la tine)
Ca să-ajung la tine, i-am zis calului:
- Grăbește...
Pune-ți aripi ca în basme
Și te-nalță până-n nori...
Tot mai sus,
Tot mai departe -
Ca șiragul de cocori
Ce plutește colo-n zare!...
Haide, calule, grăbește!...
Ca să-ajung până la tine, i-am zis vântului:
- Dă-mi mâna
Și târăște-mă cu tine până unde poți pătrunde -
Până-n zarea-nsângerată unde soarele s-ascunde...
Ca s-ajung cât mai degrabă,
Haide, vântule, dă-mi mâna!...
Ca să-ajung până la tine, i-am zis morții:
- Mergi-nainte
Și cosește-mi fără milă tot ce-i viu
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Romanțe pentru mai târziu (1908)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Măgarul lui Buridan
Tot râvnind la postul
Ce te-așteaptă mâini,
Poți muri ca prostul
Între două pâini.
epigramă de Loghin Alexeev-Martin din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trecere în netimp
Tu vei vrea tot mai multe-mbrățișări
în seara aceea de mai. De departe
voi auzi tainicele chemări
ale iubirii ascunse în Moarte.
Transfigurați de iubire
vom fi una, cum din început,
și tu vei mângâia în neștire
mâna și obrazul meu de lut.
Logodirea va fi neștiută și clară,
asemeni unui strop de-argint în ape;
voi adormi cu primăveri sub pleoape,
și-n jur va fi eternă primăvară.
Tu vei rămâne gingaș-aprilină,
când Moartea mă va săruta încet,
și va să-ți fugă ultimul regret
pe coarda beethoveniană de violină,
[...] Citește tot
poezie clasică de Mihu Dragomir
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre moarte și mâini, adresa este: