Citate despre moarte și nebunie, pagina 3
Terapia carnavalului este enormă, așa a fost inventat Cimitirul Vesel de la Săpânța un decor nebun pentru carnavalul morților.
citat din Lucian Pintilie
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hm! Mare scofală că Ali [Al. I. Ștefănescu, soțul Ninei Cassian din acea perioadă] e mort după tine! Păi cum să nu fie? Ce să zic, mare brânză că te iubește! Cum să nu iubești așa ceva? Ascultă, Nina, bagă de seamă: eu te pot iubi la nebunie, dar și urî! Tu trebuie să fii a mea. De tot. Ah, dar tu ești iremediabil pierdută, îl iubești pe Ali. Știu că nu sunt de nasul tău, dar dacă nu mă iubești, te ucid!
Marin Preda în Mărturisire Ninei Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Raze de lună
"Ce n-ar da un mort din groapă pentr-un răsărit de lună!"
Ai zis tu, și eu atuncea, când pe-a dorului aripe
Duși de-al iubirei farmec, privind cerul împreună
Noi visam eternitate în durata unei clipe.
"Ce n-ar da un mort din groapă pentru-o jerbie de rază"
Ce din lună se coboară și pământul îl atinge;
Să mai simtă încă-o dată fruntea că i-o luminează
Și că-n pieptul său viața cu căldură se răsfrânge!
Sigur, noi credeam că dânsul ar schimba cu bucurie
A sa liniște eternă, pacea lui nestrămutată
Pentr-o rază de la lună, pentr-o dulce nebunie,
Pentr-o clipă de iubire din viața de-altă-dată.
Însă clipa de iubire zboară, zboară făr-de urmă
Și în locul ei amarul și pustiul ne rămâne;
Ah! și ca să porți povara unui chin ce nu se curmă
Tu cu moartea ta în suflet te târăști de azi pe mâne;
[...] Citește tot
poezie celebră de Veronica Micle din la aflarea veștii că Eminescu a murit (15 iunie 1889)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Interviul în cuplul conjugal
- Ce-ai face dacă aș muri?
- O, cred c-aș înnebuni...
- Dar te-ai recăsători?
- Nu, așa nebun n-aș fi!
epigramă de Ioan Marinescu-Puiu din ziarul "Viața Buzăului" (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mortua est
Făclie de veghe pe umezi morminte,
Un sunet de clopot, în orele sfinte,
Un vis ce își moaie aripa-n amar,
Astfeli ai trecut de al lumii otar.
Trecut-ai când ceru-i câmpie senină,
Cu râuri de lapte și flori de lumină,
Când norii cei negri par sombre palate,
De luna regină pe rând vizitate.
Te văd ca o umbră de-argint strălucită,
Cu-aripi ridicate la ceruri pornită,
Suind, palid suflet, a norilor schele,
Pin ploaia de raze, ninsoare de stele.
O rază te-nalță, un cântec te duce,
Cu brațele albe pe piept puse
Când torsul s-aude l-al vrăjilor caier
Argint e pe ape și aur în aer.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1871)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
A patra scrisoare a îngerului
aripile mele pictează în vânt
tabloul existenței haotice
și al pieirii
culorile curgând din pene
horcăie a moarte
nu socotiți nebun
pe cel ce se îngrozește
întâlnindu-se cu morții
poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rara fericire de primăvară
Doamne, ce abur e pe fruntea lumii,
De la un lucru pân-la umbra lui!
Aleargă armăsarii ca nebunii,
Frecându-se de garduri și statui.
Uităm atâtea! Curgem doar pe legi!
Crucile celor morți în iarnă, smulse,
Își suie tainic brațele a crengi,
Redevenind copaci, pornind cu frunze.
E-o zi atât de rară, de întâmplări tăcute,
Încât parc-aș trăi pe lut de rai
Un an mai vechi, o sută nouă sute,
Treizeci februarie sau zero mai.
poezie celebră de Adrian Păunescu din Ultrasentimente (1965)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Zadarnic îmi făuresc cele mai înțelepte norme de conduită, viața mea nu este decât un șir lung de nefericiri și de senzații amare. Luna aceasta nu face mai mult decât cea care a trecut, nici anul acesta decât celălalt. De unde atâta îndârjire de a trăi? Îmi lipsește oare tăria sufletească? Și-apoi, ce este moartea? Prea puțin lucru într-adevăr; trebuie să fii nebun, să te lipsești de ea.
Stendhal în Armance
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Discreție
Nu vreau să știi că te iubesc;
Voi suferi tăcut, discret
Cochetele desprețuiesc
Pe-un franc poet!
Da-n veci închipuirea ta
Din sufletul meu n-o să moară,
Și niminui n-oi arăta
A mea comoară...
Căci te iubesc, deși nu-ți spun:
Nu! n-ai s-o afli niciodată...
Și arz de dorul tău nebun,
Mult adorată;
Dar tac, nu-ți spun că te iubesc:
Știu bine că pe-un franc poet
Cochetele-l desprețuiesc...
Tac sunt discret!
poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doină de reabilitare
Să ne treacă vai amarul
împușcăm stele cu carul
Lumea să nu stea la rând
pășim singuri în mormânt
Să nu-i lăsăm să aștepte
sicrie le-om face deștepte
Doamne unde te-ai ascuns
de nu dai niciun răspuns
Nici la viață nici la moarte
dusu-ne-ai peste departe
De-au rămas numai consoane
gura Gheorghe taci Ioane
Că ni-i raiul o-cu-pat
iar nebunul împărat
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (22 martie 2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să nu mai poți trăi decât deasupra sau sub spirit, în extaz sau imbecilitate! Și cum primăvara extazului moare în trăsnetul unei clipe apusul obscur al imbecilității nu se mai termină niciodată. Fioruri prelungi de nebun beat, țăndări și gunoaie risipite în sânge oprindu-i mersul, lighioane scârboase spurcând gândurile și draci cărând idei printr-un creier pustiit... Ce vrăjmaș a biruit spiritul? Și ce substanță de-ntuneric hrănește atâta noapte?
Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Succubus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis real, imaginar
Nu știu ce să fac, unde să mă bag
Căci am ajuns la o stare de nebunie,
De psiho animie
Moartă dar totuși vie
Dispărând de aici sau vrând să dispar,
Făcând ceva dar totuși nimic,
Vrând să mor dar totuși trăind,
Încerc să mă înec, dar pot înota,
Și de aceea o să sar, căci nu pot zbura,
Dar oarecum, moartea nu mă va lua
Căci nu-s clădiri destul de înalte pentru a cădea
Și mă tem să nu o văd pe ea, spunându-mi
Stai, nu pleca
Nu mă lăsa,
Dar ea nu va apărea decât în vis,
Dar și visul poate fi real,
Imaginar,
Și eu uit iar că am visat
Și iar sunt supărat, pe cei ce m-au strigat
Că sunt un suflet curat, dar totuși cât de impurificat
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Hudzinschi
Adăugat de Corneliu Hudzinschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dialoguri ale înțelepciunii
iubito, drumul spre înțelepciune
este drumul spre libertatea din noi înșine
drumul spre centrul ființei noastre
tu știi că cea mai prețioasă călătorie
este aceea către sufletul nostru,
către noi înșine, către nu se știe unde
călătorie ce o facem în singurătate și apoi în moarte
iubito, o singură îndoială, o singură greșeală
în dragoste, surpă totul în nebunie și extaz.
eu în viață am dorit fără măsură, fără răgaz
am îndrăznit fără măsură, am iubit fără măsură.
în primul anotimp am descoperit lumea,
în cel de-al doilea-vezi bine- m-am îndrăgostit de tine
în al treilea anotimp am reflectat la lucrurile toate
în al patrulea am plecat într-o călătorie fără bagaje
spre care dintre visele mele adunate, iubito?
m-am îndreptat spre ceea ce nu am trăit la timp,
și nu vom mai trăi niciodată nicicând
noi suntem ca un cântec etern
cântat cu ființa toată,
[...] Citește tot
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-aș aduce înapoi
Două inimi stau în umbră,
S-or mai iubi? Chiar nu mai știu,
În minte e o ceață sumbră,
Dar tot al tău aș vrea să fiu.
E oare din obișnuință?
E amintirea ce o port?
Cu tine verde eram, ființă,
În lipsa ta sunt gri, sunt mort.
Le simt doar eu, ce nebunie!
Pare că e cum ai sperat,
Că a trecut o veșnicie,
Dar nici acum nu te-am uitat.
Două inimi? numai una,
Nu mai dai pașii către noi,
Te-ai depărtat, ești precum luna,
Eu te-aș aduce înapoi...
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad B
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără țară
Eu sunt un om fără de țară,
Un strop de foc purtat de vânt,
Un rob răzleț scăpat din fiară,
Cel mai sărac de pe pământ.
Eu sunt un mag de legea nouă,
Un biet nebun, orbit de-o stea,
Ce-am rătăcit să v-aduc vouă
Poveștile din țara mea.
Eu sunt o lacrimă târzie
Din plânsul unei mii de ani,
Sunt visul care reînvie
La vetrele celor orfani.
Sunt o mustrare călătoare
De pe tărâmuri fără glas,
Și dintr-o lume care moare
Sunt strigătul ce-a mai rămas...
(...)
poezie celebră de Octavian Goga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trebuie sa stii sa mori pentru nebunia ta, dar sa nu te amesteci niciodata in nebunia altuia.
autor necunoscut/anonim
Adăugat de Gabriela
Comentează! | Votează! | Copiază!
Celor amuțiți
O, nebunia marelui oraș, căci seara
Pe ziduri negre se holbează pomi schilozi
Din argintia mască al răului duh privește;
Lumina cu magnetică plagă alungă noaptea cea de piatră.
O, scufundatul dangăt al clopotelor serii.
Curvă, care-n fiori de gheață naște un mort copil.
Turbat biciuie a Domnului mânie fruntea obsedatului,
Plagă violetă, Foamete, zdrobește ochii verzi.
O, hidosul râs la aurului.
Dar liniștită-n negre grote mută omenire
Adaugă din aspru metal capul mântuitor.
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu...
Tu, maică ce-ai plecat demult
Tu, taică de curând trecut
Mi-e dor de voi cu dor durut
Nebun ca galbenul din lut...
Tu, soro ce nu te-am avut
Tu, frate mort ce te-ai născut
Mi-e dor de glasul vostru mut
De strigătul din ochi, tăcut...
Tu, viac - oftat de Demiurg
Tu, lume - lacrime ce curg
Mi-e dor mereu cu dor nespus
De toți cei drepți, de toți cei duși....
poezie de Iurie Osoianu (8 septembrie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonete pluvioase (I)
De-o săptămână ține-ntruna ploaia,
Și-mi pică-n pat, de sus, din bagdadie...
O noapte încă de-ar mai fi să ție
Nu m-aș mira să-mi cază-n cap odaia!
Avea simptome vagi de nebunie
Peninsula Balcanică... și d-aia,
De când s-aprinse-n Orient văpaia,
Pământul face hidroterapie!
Sau poate că divinul Mizantrop
A hotărât al doilea potop?...
Oricum ar fi, eu nu mă tem de moarte.
Dar când o-ncepe altă veșnicie,
Fac cerere să mă permute-n Marte,
C-aici avem prea multă igrasie!
sonet de George Topîrceanu din Migdale amare (1928)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fi toți unul cu altul de acord este idealul unui nebun, pentru că atunci omenirea va începe să moară! Comunismul a încercat asta!
Viorel Muha (septembrie 2019)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre moarte și nebunie, adresa este: