Citate despre moarte și nefericire, pagina 3
Mărioara
"Dragul dulce-al vieței mele
La oaste s-a dus,
Și de-atuncea soare, stele,
Toate au apus!
Mâna mea l-a lui plecare
Calu-i a-nfrânat.
Și-ntr-o dulce sărutare
Inima mi-a dat."
Astfel cântă Mărioara
Dup-al ei iubit,
Și pe față-i lăcrimioara
Dulce a-nflorit.
Însă iată că sosește
Mândrul ei amor
Și în noaptea ce domnește
Spune al său dor.
[...] Citește tot
poezie celebră de Dimitrie Bolintineanu
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Fetele ale căror logodnici mor nu sunt atât de compătimit pe cât îți închipui tu. Ele au o mare consolare. După luni și ani, când rămân singure într-o odaie întunecoasă și rece dintr-un țintu străin, ele au posibilitatea să vadă cu ochii minții chipul logodnicului iubit. Au dreptul să spună: "Ultima privire a acestor ochi nefericiți, pentru mine a fost."
Reșat Nuri Guntekin în Pitulicea
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gothic 17
stai lângă mine,
vin valurile să ne despartă nefericirea în părți inegale,
stai lângă mine.
nu te întrista,
anotimpurile îți vor mutila fața cu zile mohorâte.
apocalipsa e încă departe de coliba noastră,
întâi vor veni să ne fure visele profeții mincinoși,
apoi ne vom vinde copiii nenăscuți unor ursitoare de sticlă.
stai lângă mine,
vin vânturile să ne dezbrace pomii de lumină,
stai lângă mine.
nu dispera,
culorile se amestecă
pe petecul de cer rămas nepângărit.
vom alerga goi printre focurile aprinse de centauri
mă vei simți în tine ca pe o a treia inimă
bătăile ei îți vor schimba numele, sângele, viața.
stai lângă mine,
[...] Citește tot
poezie de Eduard Dorneanu (30 septembrie 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pesemne toți soții se iubesc, chiar și cei mai nefericiți, în amurgul deplorabil al vieții lor, când tot ce-a fost exterior pălește treptat, devine abia vizibil. Abia se observau și abia se atingeau, dar totdeauna se simțeau unul lângă celălalt, poate unul într-altul, ca într-un pântec ce se răcește înainte de moarte. Doar moartea poate să-i despartă sau să-i facă să piară. Dar ea îi poate învia la o viață nouă, amăgitoare.
Pavel Vejinov în Noaptea cu cai albi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În arșița nopții
Îl văd pe Blecher chinuit în corset,
cu dureri în mușchi, articulații, oase.
Are forța de a visa.
Nimic nu-i seamănă.
Pentru el zarurile au fost aruncate din naștere.
Viața este un joc obligat.
Ce sens are celebritatea pentru el?
Există progres în artă?
Nici vorbă. Fiecare artist este un Narcis.
Dar nu trebuie să-și trădeze egolatria.
Abstinența la orice,
când nu este motivată intim,
devine o cauză a morții.
Orice tren care aduce moartea este în orar.
Când Dumnezeu este mort, orice este posibil,
hulitorii nu mai există, dușmanii vieții devin prieteni.
Păsările coboară pe pământ,
dar nu pot lua cu ele decât o pradă,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soarele crud
Sunt singur și nefericit ca moartea
Sunt singur și nefericit ca vântul
Prieten bun îmi este numai cartea
La care scriu acum, apoi mormântul.
Da, vreau să mor, să fiu măcar o clipă
Cu vântul și cu moartea la un loc
Să zbor spre cer și să mă fac risipă
De dor la îngeri ce le-aș pune foc.
Sunt singur și nefericit ca viața
Sunt singur și nefericit ca focul
Mă-ntorc, după ce scriu, ca dimineața
Soarele crud. Așa mi-a fost norocul.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la moarte și nefericire, dar cu o relevanță mică.
Mereu mai bun
Și păsările îi mâncau din palmă,
Iar el era nefericit,
Din slăvi se auzi o salvă,
Iubita lui l-apărăsit.
Ce știu despre iubiri colunii?
Nevinovați, tăcuți, firavi,
Ei sunt exemplu pentru unii,
Nu-ntreabă, ei nu sunt prea gravi.
Firească-i și nefericirea,
Firesc e și poemul meu,
Trăiești o clipă nemurirea,
ți-o dăruiește Dumnezeu.
PS. Moartea e singurul subiect de care se râde mai puțin.
Îngâmfarea nu aparține numai autorului, uneori cititorul îl întrece.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Împărat și proletar
Pe bănci de lemn, în scunda tavernă mohorâtă,
Unde pătrunde ziua pintre ferești murdare,
Pe lângă mese lunge, stătea posomorâtă,
Cu fețe-ntunecoase, o ceată pribegită,
Copii săraci și sceptici ai plebei proletare.
Ah! - zise unul - spuneți că-i omul o lumină
Pe lumea asta plină de-amaruri și de chin?
Nici o scânteie-ntr-însul nu-i candidă și plină,
Murdară este raze-i ca globul cel de tină,
Asupra cărui dânsul domnește pe deplin.
Spuneți-mi ce-i dreptatea? - Ce-i tari se îngrădiră
Cu-averea și mărirea în cercul lor de legi;
Prin bunuri ce furară, în veci vezi cum conspiră
Contra celor ce dânșii la lucru-i osândiră
Și le subjugă munca vieții lor întregi.
Unii plini de plăcere petrec a lar viață,
Trec zilele voioase și orele surâd.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1874)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zodia umbrelor
Ah, calea robilor...
... calea robilor aparține
acelora născuți în zodia umbrelor;
sclavilor înscriși voluntari la zeificare,
ei, care urcă muntele suferinței,
ca și când muntele bucuriei l-ar urca,
ei, pe chipurile cărora sudoarea,
lumină se face. Dragoste și
îngăduință se fac cutele adâncite
în obrajii lor îndârjiți în luptă
cu însăși zodia nefericirii lor.
Urcă și cântă ei spre coama
muntelui Deznădejdii,
cu îngerul morții pe umărul stâng.
Și iată, urc de unul singur!
poezie de Ovidiu Vasilescu Măcin
Adăugat de Cosmina Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața mă strânge ca un coșciug prost croit
din nefericire tâmplarul meu nu este messia
grija lui este economia de material
și un strop de profit
cu eternitățile nu are nimic de comentat
oricum are atâtea guri de hrănit
încât nu are timp și pentru măsurarea clipelor
dar eu sunt poet
până și în geluitul molidului caut metafore
ca și cum fiecare foroașcă de talaș are identitate
ca și cum ar mai conta cum se bat la final cuiele în cruce
când viața mă închide pur și simplu în mine
poate ca un paradox al egocentrismului
într-un anume fel doar moartea
îmi poate reda speranța
în nemărginire
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lung îi drumul artistului
Pe un cuib de flori, ciocârlia moartă
Lume, lume adunată-n hoardă!
Plâng și vulturii cu-nmărmurite
Sunete,.. ce acum sunt împietrite.
Pe discuri negre-n ochii morții
Când coasa-ți taie ața sorții..
Să zbori de aici din colivie
Spre altă lume ce-o să-ți fie
Scena stelelor de mult apuse
Cu actori artiști și poeții!
Ce-au cântat, pictat și în stropi scrise
Și-au lăsat sufletul cu toții
Să încânte din a lor sărăcie
Lumea c-un strop de fericire
Nestiind din câtă nefericire
Ne-au dăruit cu patos bucurie
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lady Blues
m-ai învățat să dansez pe cerul înstelat și plin de speranțe fără temei,
pașii noștri au cutremurat carnea zeilor,
au răscolit amintirile tuturor amanților legați de promisiuni imposibil de respectat...
de mână cu tine, timpul s-a scurs cu totul altfel.
zilele au fost lungi iar nopțile incandescente, având gustul șampaniei amestecate cu sânge.
m-ai învățat să cânt în preerie când animalele își căutau pereche iar oamenii își alegeau mormânt.
vocea mea a răsunat puternică, ca un fragment din armonia absolută a durerii.
ploile au încercat să ne șteargă pașii ca un dușman fără scrupule, fără onoare,
cântecul nostru s-a așezat ca un covor fermecat între iubire și banal
iar moartea a plâns nefericită pentru că îmbrățișarea ei nu e de ajuns.
m-ai învățat să te iubesc într-un fel în care nu voi mai putea iubi pe altcineva.
cuvintele bluesului ne-au legat tinerețea de o cauza pierdută.
de aceea toamna vine cu miros de gutui ascunse în sânul tău
și frunzele își ascund culoarea departe de iubirea mutilată de timp.
la sfârșitul unei zile în care nu ești,
ridic un alt castel de nisip,
departe de tine.
poezie de Eduard Dorneanu (19 august 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine moare
Moare câte puțin cine se transformă în sclavul obișnuinței,
urmând în fiecare zi aceleași traiectorii;
cine nu-și schimbă existența;
cine nu riscă să construiască ceva nou;
cine nu vorbește cu oamenii pe care nu-i cunoaște.
Moare câte puțin cine-și face din televiziune un guru.
Moare câte puțin cine evită pasiunea,
cine preferă negrul pe alb și punctele pe "i" în locul unui vârtej de emoții,
acele emoții care învață ochii să strălucească,
oftatul să surâdă și care eliberează sentimentele inimii.
Moare câte puțin cine nu pleacă atunci când este nefericit în lucrul său;
cine nu riscă certul pentru incert pentru a-și îndeplini un vis;
cine nu-și permite măcar o dată în viață să nu asculte sfaturile "responsabile".
Moare câte puțin cine nu călătorește;
cine nu citește;
cine nu ascultă muzică;
[...] Citește tot
poezie de Martha Medeiros
Adăugat de Adriana Pleșca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Harry îl văzu pe Ron ținând-o în brațe pe Hermione și mângâind-o pe păr, în timp ce ea plângea pe umărul lui. Și lui Ron i se scurgeau lacrimi de pe vâful nasului lung. Harry se ridică, nefericit, le întoarse spatele lui Ginny și mormântului lui Dumbledore și se îndepărtă, mergând pe malul lacului. Se simțea mult mai bine dacă se mișca, în loc să stea locului, la fel cum avea să se simtă mult mai bine dacă avea să pornească cât mai curând posibil în căutarea Horcruxurilor, pentru a-l ucide pe Cap-de Mort, în loc să aștepte.
J.K. Rowling în Harry Potter și Prințul Semipur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre prezent și trecut
Curge-n Olt lacrima noastră...
Nu ne mai simțim acasă!
În mări lacrima se strânge
Curge-n suflet iarăși sânge!
Ceruri și câmpii și munți
S-au vândut... Copii desculți
Plâng rugându-se în taină
Pentru țărișoara mamă.
Măști de-argint pe fețe hâde,
Ciocli scormonind pământul,
Ne-am pierdut printre dezastre,
Limba, neamul și cuvântul...
Biata noastră țărișoară,
Ai tot dus viață amară...
Te-a călcat picior străin...
Vremea e să ne trezim!
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atmajihadul minții sau "fugi că îți spală mintea". Vino la mintea mea să te învăț nefericirea la preț de "fericire". Oare în fața morții mintea ta "nespălată vreodată și îmbâcsită de putreziciune" îți va oferi altceva decât frică și deșertăciune sau renunțând chiar acum la mintea ta vei cunoaște pacea, viața veșnică a inimii? Reflectează!
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De maine nici ca-mi va fi dor
Un singur dor mai am,
De se numeste "dor",
Să nu mai fie mâine,
Să mă trezesc că mor...
Scârbita sunt de Dumnezei si Sfinți
De mâine, ca de ieri, de-o zi și înc-o zi...
Am obosit visând, am plâns, și-am așteptat
Întrezărind o zi cu-n soare mult sperat...
Dar, din nefericire, cu cât eu am sperat,
El a ajuns să-mi fie cu-atât mai departat...
Indiferent mi-e visul și tot ce am sperat
Că-n viata mea pustie, nu simt ce-am realizat...
Un singur dor mai am,
De se numeste "dor",
Să nu mai fie mâine,
[...] Citește tot
poezie de Carmen Firea (8 februarie 2009)
Adăugat de Carmen Firea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Shakespeare
Shakespeare a creat lumea în șapte zile.
În prima zi a făcut cerul, munții și prăpăstiile sufletești.
În ziua a doua a făcut râurile, mările, oceanele
Și celelalte sentimente
Și le-a dat lui Hamlet, lui Iulius Caesar, lui Antoniu, Cleopatrei și Ofeliei,
Lui Othello și altora,
Să le stăpânească, ei și urmașii lor,
În vecii vecilor.
În ziua a treia a strâns toți oamenii
Și i-a învățat gusturile:
Gustul fericirii, al iubirii, al deznădejdii,
Gustul geloziei, al gloriei și așa mai departe,
Până s-au terminat toate gusturile.
Atunci au sosit si niște indivizi care întârziaseră.
Creatorul i-a mângâiat pe cap cu compătimire,
Și le-a spus că nu trebuie decât să se facă
Critici literari
Și să-i conteste opera.
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibilă și traducerea în spaniolă.
Te caut
Am coborât în întuneric, gândind că te găsesc.
Cu gândul îndoielnic, spre lumină mă grăbesc.
Te caut în raza de soare, o zi întreagă, pe lumină.
Dar și-aici, speranța moare, viața îmi este haină.
Întreb vântul, poate-mi spune că te-a văzut alergând,
Răspunsul lui mă răpune și mă lasă tot oftând.
Ma opresc pe malul mării, poate marea te ascunde,
Dau strigăt în largul zării, însă marea nu-mi răspunde.
Obosit de căutare închid ochii și visez
că-n adâncurile mării, lângă tine mă așez.
Spre nefericirea noastră, visul meu s-a împlinit,
În imensa mare-albastră, amândoi ne-am întâlnit.
poezie de Dumitru Delcă (martie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spaime
iubite,
fug ca o lașă de viață,
de iubire, de cântece
am spaimă de cutremure,
de moarte, de tine,
de brațele tale îndrăgostite de mine,
de cuvinte, de sângele meu
plin de poezie și de candori.
mă despodobesc de dantelele
care-ți fură ochiul-zeu,
de cuvintele care scapără în atingere
cu trupul meu devenit pâine și apă
și apoi cuminecătură,
în timp ce tu urmărești lupul alb
prin pădurea de ispite
moartea, noapte de noapte,
mă fură și mă duce la iazul
unde vin stelele să mă culce până-n zori
la răscruce de destin,
unde se logodesc viețile noastre
[...] Citește tot
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre moarte și nefericire, adresa este: