Citate despre moarte și oameni buni, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la moarte și oameni buni, dar cu o relevanță mică.
Un om bun
I
Un om bun nu moare niciodată
Cu o rugăciune și o vorbă bună,
Cu brațe-ajutătoare și inimă curată,
E unde trebuie, fie cer senin, fie furtună:
Trăiește pentru tine și pentru mine
Pentr-o lume de nevoi împovărată,
E reazem și lumină, har grației divine.
Un om bun nu moare niciodată.
II
E cel care-acceptă să ia-n spate, generos,
Partea ce-i revine de trudă și de stres,
Iar pentru alinarea omului căzut jos
Se-apleacă și-i ușurează povara, în exces.
[...] Citește tot
poezie de James Whitcomb Riley, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țipătul
aaaaaaaahhh
o vocală și-o consoană. la atât se reduce spaima tăvălită prin durere
cu cât țipătul e mai înalt, cu atât mai puțină lume sesizează.
drama zilelor noastre e asurzirea
Saramango vorbea despre orbire, eu de asurzire
și dacă s-ar sfărâma pământul în bucăți alături
ne-am programat să nu auzim
ai-ai-aai
când am eșuat cu zidirea Turnului Babel am dat vina pe Dumnezeu
de parcă Dumnezeu ar fi un moș scofâlcit ce se teme să nu-i năpădim grădina
acum când am eșuat în cunoașterea aproapelui dăm vina pe tehnologie
ea și numai ea ne-a legat mâinile și picioarele de catargul ignorării
și ne-a înfundat urechile cu lauda de sine
pentru că străini fiind, nimeni
nu-și mai pierde timpul
cu celălalt
zgrgrztrsg
scrâșnetul de măsele acoperă țipele ce mor în gât
[...] Citește tot
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Neputință și furie
Lifte spurcate, împărțiți doar jale
În zi de rugăciuni duminicale,
Mușcați ca lupii, azi, din doliul meu
Voi, bestii, fără sfinți și dumnezeu.
Vă îmbuibați cu lacrima din rană
Din biete suflete fără prihană.
Când eu mănânc poeme-n zori pe pâine
Voi dați cu piatra-n mine, ca-ntr-un câine.
De unde să vă dau eu milioane,
Așa e legea voastră, după toane?
Și știu că de nimica nu vă pasă,
Nici că nu am ce pune azi pe masă.
Mâncați cu șapte guri. Și ce palate,
Vă găzduiesc ticăloșia! Nu se poate
Ca un norod întreg să poarte vina,
Că v-ați înfipt în țară rădăcina.
Ne sugeți sângele, vampiri fără pereche
Precum nebunii cei loviți de streche.
Tot adunați averi și nu vă pasă
De amărâții ce nu mai au casă.
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec de seară
Am trecut, aseară, obosit un pic,
Pe la cârciumioară, arșița să-mi stingă
Două-trei pahare, c-altceva... nimic
N-ar putea, din suflet, oful să-mi învingă,
Cât ar fi de mic.
Da' să vezi minune! După un rachiu,
A venit un altul și-a venit la halbă
Din mânuță caldă. Cum să mă abțiu
Când necazu-i negru, fericirea-i albă,
Eu... privind sașiu.
Doamne, ce mândrețe! Doamne, ce minuni
Tresăreau spre mine din a dânsei ie!
Ochii ei sălbatici, cînd mai verzi, când bruni,
Scânteiau prin crâșmă cum îmi place mie,
Mie, oameni buni!
Pașii ei... plutire! Și ce gură-avea!
Rumenă visare! Și melancolie!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flori de portocal
Bunicul era cu poveștile
mă iubea, chiar dacă nu mi-a vorbit niciodată
se uita din fotografia veche la mine
avea la ureche flori de portocal
și o bunică încolăcită-n scaun.
Într-o noapte mi-a atins aripa dreaptă
mi-a sărutat liniștea din gene
cu pulbere de triluri mi-a povestit viața și moartea
în cameră se împleteau luminile din stradă
bunicul era om bun și camera adia toată în miros de portocali.
poezie de Laura Soltuzu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin viața asta mă simt un surd în căutarea muzicii
din inimă în inimă precum un provincial
rătăcit în buricul târgului cu miniștri
totul aici se rotește în sens invers inimii
aurolaci primadone desfrâu închinare
protipendada și falsul luci al banului
din când în când un om părăsit
dator trotuarului cu o viață
își adăpostește visul într-o cutie de carton
eu trec parcă vinovat și arunc o monedă
nu fac decât să mă amăgesc că sunt un om bun
totuși mă doare sau e mai degrabă teama
de a nu ajunge așa
cui nu-i este frică de sărăcie, îmi zic
iar gândul meu zboară la călugării sihaștri
în sărăcia trupului sunt mult mai bogați decât îmi pot închipui
lor nu le e frică nici de sărăcie
nici de viață nici de moarte
repetă neantul în căutarea luminii
cum orbii dezleagă florile de culoare
[...] Citește tot
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unei vrăjitoare
Ți-ai scos durerea la paradă?!
De ce te dor oamenii buni?!
De ce îi lași pe toți să vadă
Că singură-ți stârnești furtuni?!
Urând în lume ce-i frumos,
Îți înfigi colții în candoarea
Ce are suflet drăgăstos
Și se deschide precum floarea.
C-un colier de sârmi ghimpate,
Vrei să sugrumi cântecul vieții,
Când otrăvești ape curate
În ne-nceputul dimineții.
De vezi IUBIRE la vreunii,
Crăpi, că nu-ți este rânduită
Și-ncepi să urli ca nebunii,
Toată-afundându-te-n ispită.
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Spovedanie
Căci unul este Dumnezeu, unul este și Mijlocitorul între Dumnezeu și oameni: omul Hristos Iisus.
(I Timotei 2: 5)
Mă spovedesc Luminii, oameni buni,
Și nu la popă, ca enoriaș;
(Poeții-adună spinii din cununi,
Urmând pe Drumul Crucii sfinții pași.)
Mă răstignesc în cele patru zări,
Ca să găsesc pentru cuvinte foc;
(Poeții plâng ades din lumânări,
Purtându-și crucea lor de nenoroc.)
Sunt fiul Crucii, prin ceresc destin,
Și-aduc în vers alean pentru dureri;
(Poeții beau oțetul ca pe vin,
Înveninat de-ai iadului străjeri.)
Hulit, pe cruce chiar, ca un tâlhar,
Eu știu că-i sunt Luminii hărăzit;
[...] Citește tot
poezie de Pavel Lică din Căutarea luminii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spovedanie
"Căci unul este Dumnezeu, unul este
și Mijlocitorul între Dumnezeu și oameni:
omul Hristos Iisus".
(I Timotei 2: 5)
Mă spovedesc Luminii, oameni buni,
Și nu la popă, ca enoriaș;
(Poeții-adună spinii din cununi,
Urmând pe Drumul Crucii sfinții pași).
Mă răstignesc în cele patru zări,
Ca să găsesc pentru cuvinte foc;
(Poeții plâng ades din lumânări,
Purtându-și crucea lor de nenoroc).
Sunt fiul Crucii, prin ceresc destin,
Și-aduc în vers alean pentru dureri;
(Poeții beau oțetul ca pe vin,
Înveninat de-ai iadului străjeri).
[...] Citește tot
poezie de Pavel Lică din Căutarea luminii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfântul Cutare Poetul
Orice atingeam, drăcia dracului, devenea poezie
astfel că ajunsesem, obsedat fiind că voi muri de foame, de sete,
să-mi ung mâinile-ntruna cu spirt albăstrui și leșie
paharul de vin se-ntrupa-n vers, scaunul, foile cu sonete
toate obiectele, mai mari sau mai mici, aparatul de ras
hainele, altimetrul, până și ochelarii, adidașii, ceștile de cafea
chiar și ființele, gălbuiul canar, Jean, motanul cel gras,
cățelul vecinilor, un bichon, stupoare: iubita - poezie și ea
așa că, nemângâind femei, lipsit de-un asemenea păcat
teologii așa-i zic, cu sau fără motiv, habar n-am,
de ce n-aș fi eu însumi, ca alții, încă și mai fraieri, sanctificat
să se-nchine toți apoi la mutra mea icoană strivită sub geam
dar faceți-o de pe-acum, fraților, să particip și eu
vreau o ditamai masa, lungă, lungă cât veacul, în curtea bisericii
și pe ștergare lucinde întinse de vreun firoscos alizeu
care să sufle ca foalele și-n fustele în care clericii
[...] Citește tot
poezie de Mihail Soare din Sfântul Cutare Poetul (septembrie 2015)
Adăugat de Georgiana Romanați
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Balada marelui bețiv
I
Sătul și-nvins de lumea asta vană
Eu beau peste măsură când am bani...
Și fiindcă-mi trece viața de pomană
O să-i pun capăt peste câțiva ani
Se spune despre mineși mulți ar confirma
Că sunt o brânză bună, într-un burduf de câine,
Că dacă beat prin crâșme mult mai puțin aș sta
Nu m-aș gândi cu frică la ziua cea de mâine.
Și fiindcă niciodată cu banii nu stau bine
Se spune despre mine că-s leneș și calic
Că mi-am făcut părinții și neamul de rușine
Că fac degeaba umbră și nu-s bun de nimic.
O, voi copii ai urii și-ai vorbelor deșarte!
Ușor e să vezi paiul din ochiul celuilalt...
Nu trebuie nici minte și nici prea multă carte
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Balada încornoratului pirpiriu
Omul bun e păgubos și pe față și pe dos
Și pe dunga banului și-n gura băcanului
Cum o dă și cum o-ntoarce cum o strânge cum o stoarce
Tot el cade pe nasoale cu flitu din sarsanale
C-așa se-ntâmplă cu mine tocmai când dădui de bine
Și când făcui și eu cheag din care să bag la jgheab
Halimos de zile mari cu languste și homari
Și șampanii cu fâs-fâs din spume de jos în sus
Hopa hopa Europa-i nașul!
Asta la prima vedere că langusta mea-i muiere
Și homarii-s turnători când îți bagă strâmba mori
Că te dă pe mâini umblate când pe date când pe luate
Când date peste muian când luate din caraiman
C-a rămas șampania paștii și grijania
Lu Pandele lui acolo care m-a dublat în solo
Ca să mi-o soarbă-nspumată când o scarpină la noadă
[...] Citește tot
poezie de George Astaloș din Pe muchie de șuriu (1999)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimicul
Oamenii de știință au descoperit,
o imensă fisura greu de-acoperit,
între real și virtual unde se scurg,
nici nu știu bine cum să explic!
De fapt se scurge aproape tot.
Priviți și dumneavoastră atent în jur,
cum dimineața se scurge pe furiș,
soarele dispare ușor, tiptil,
zilele aduc ce-a rămas sub abajur:
nimic nou! Timp mort, auxiliar, volatil!
Oameni buni... e mult mai grav!
Se scurge omenia, bunul simț,
se duce însași fericirea tuturor.
Toate alunecă printre-ntuneric și lumină
acolo unde lucrurile-ncep sau se termină!
Dar conform legii vaselor comunicante,
în locul tuturor scursurilor drenate,
ceva trebuia sa ocupe zonele abandonate.
Cineva a spus: "Acesta e Întunericul!"
[...] Citește tot
poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt tot o jumătate
Sunt jumătate om bun, jumătate un nebun.
Voi fi bufon!?
Sunt jumătate de-un fel, jumătate cam tembel.
Voi fi afon!?
Sunt jumătate mai brun, jumătate mă răzbun.
Voi fi tiran!?
Sunt jumătate un chel, jumătate mai rebel. Gărână!?
Sunt jumătate cam gol, jumătate doar alcool.
Voi fi pahar!?
Sunt jumătate făcut scrum, jumătate tutun.
Voi fi murdar!?
Sunt jumătate din stol, jumătate un dropgol.
Voi fi ecran!?
Sunt jumătate doar fum, jumătate la Neptun. Fântână!?
Sunt jumătate de dor, jumătate mă dor.
Voi fi înger!?
Sunt jumătate de ger, jumătate am cancer.
Voi fi Sânger!?
Sunt jumătate pe nor, jumătate te ador.
Voi fi zombi!?
[...] Citește tot
poezie de Roberto Kuzmanovic din Cu tine capăt glas
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La moartea unui Om Bun
În Caraș liliacul e în doliu,
În Timiș ciocârlia-a amuțit...
De ce așa curând ne-ai părăsit,
De ce-ntre noi și tine-i un lințoliu?
În vis îmi pare că-ți aud chitara
Și vocea caldă... Unde vrei să fugi?
Te-așteapt-o țară îmbrăcată-n blugi
Să îi aduci în suflet primăvara.
De ce-ai ales concertul pentru îngeri?
În loc de reflectoare stele ai...
Vasile-al lui Mardare, ne mai stai!
La poarta cerului vom face plângeri...
Nu pot să cred această tristă știre,
,, Cabana" te așteaptă ca să vii,
,, Va ninge fără tine" peste vii
În timp ce tu vei fi doar amintire.
[...] Citește tot
poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubit popor
Ar fi esență multă în acest iubit popor
-Cum timpu-i chintesență de alean, nespusul dor-
E plin de oameni buni, de caste, vii Mesii
De apostoli... Să-i răzbuni pe toți, să-i reînvii!
Este deștept poporu-mi și eu sunt doar fărâmă
Și-ncerc ca și pe mine să-l scot din greu, minciună!
Și-i cald și omenos, credincios surghiunitul...
Neputincios 'n milenii i-e sufletu-mi, iubitul!
Profundu-i greu la văz, că acela ce muncește
Cu cap plecat, timp n-are; de grâu, de-ovăz spetește,
Să țină din fiertură o spumă gri-murdară
În loc s-o arunce c-ură și să-și salveze țară?!
Și genii are, atleți, popor ce nu-i cântat,
Mințit că-i înțeles, că-i greu... Doar la votat
Evlavios naiv, cinstit se dă cu totul,
Neștiind că-i va fi luat, parșiv; născut și mortul!?
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 septembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia este anotimpul călduros, e primăvară, timp frumos
Foaie verde lămâiță, cin' m-a pus să mă însor
Este-a mea, și când guiță, toate străchinile zbor;
Mamă, ce bătaie-i dau, am băut, m-am îmbătat
Eu o bat, ea zice crau, să vadă că sunt bărbat!
- Iar te-ai îmbătat bărbate, ce ți-am spus să nu mai bei?
Acum să-ți arăt carate, cu toți cocoșeii mei;
Ești un mare bețivan, să vezi ce te ciomăgesc
Sări acum până-n tavan, că te părăsesc!
- Te rog, nu mai da că doare, nu mai beau nimic!
Eu ți-aduc mâine o floare, lasă-mă să-ți zic:
Am băut, ultima oară, că m-ai supărat
Nu te mint, dracu' să moară, dorm de vrei su-pat!
- O să dormi în pat cu mine, te dezbăt imediat!
Te bat până faci pe tine, de ursuz bărbat;
Iar dacă mai miști în front, nu-ți revii în fire
Mori, și-ți fac din flori un ront, pentru pomenire.
[...] Citește tot
poezie de Paul Preda Păvălache din Trăiri intense... (18 septembrie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Versuri de dimineață
Poate e numai vântul,
Poate sunt numai apele,
Vânatul vânt printre munți,
Apele grele vuind
Pe prunduri, sub stele.
Sora mea, dormi,
Nu mai umbla prin odăi,
Nu mai atinge perdeaua
Făcând-o să tremure,
Nu-mi ameți și mai mult
Amintirile.
Sora mea doarme. Aud
Răsuflarea ușoara. Și totuși
Umblă cineva prin odăi,
Nevăzut îmi șoptește întruna
Șoapte ce nu le-nțeleg,
Atinge perdeaua subțire
Făcând-o să tremure
Și-mi amețește mai mult
[...] Citește tot
poezie celebră de Nicolae Labiș (1956)
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rubaiyat
Hai, sus! Soarele-a risipit Aștrii
De pe Câmpia Nopții și-albaștri
Ochii zilei se oglindesc peste
Turnul cel Mare mii de piaștri!
În geana zorilor mi s-a părut
Ca-aud din Crâșmă glas, frățesc salut:
"Templul așteaptă oaspeți credincioși,
Intrați, nu vă sfiiți, slujba-a-început"!
Cocoșu-a cântat, umflându-și gușa,
Iar cei de-afară-au strigat: "Ușa,
Deschideți ușa, știți cât de puțin
Timp avem de stat și-apoi... cenușa."
Învie Noul An dorințe dragi,
Dar gânditor tu, suflet, te retragi
Spre spațiul unde Moise-a rupt un ram,
Iar pe Hristos l-au adorat Trei Magi.
[...] Citește tot
rubaiat de Omar Khayyam, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noaptea în care m-am întins alături de Dumnezeu
era o noapte înaltă, după cât de ușor puteam atinge
vârful copacilor, mirosea a zahăr ars,
păsări duceau gustul de cacao spre locul cu vizibilitate,
scriam despre omul bun pentru care nimic nu părea
greu de făcut,
mi-a întins o strachină cu friptură de miel,
ca unul dintre vulturii strânși pe stârv,
am închis ochii așteptând judecata,
nu mi se întărea nicio parte a trupului, după cum auzisem că se întâmplă
cu cei spânzurați, semn că iubirea trecuse.
voi scăpa cu câteva răni, dar voi fi mai departe un trup
și nu mă voi despărți de cap atât de repede cât mi-ar dori
cinstiții orașului.
de un prost-gust desăvârșit,
împăratul mi-a spus:
poți să scrii un cântec și mai frumos despre mine?
atunci l-am rugat să-mi descânte,
vraciul său personal
[...] Citește tot
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre moarte și oameni buni, adresa este: