Citate despre moarte și plăcere, pagina 3
Jurnal de bord
Să nu vorbim de cei care-au sărit
din luntre, ca s-ajungă mai devreme
la țărm: sunt niște diletanți ai morții...
Noi însă, pasagerii cu vocație,
ne îndeletnicim cu diferite
afaceri, dintre care cea mai bună
e creșterea. Da: creștem, devenind
tot mai flămânzi de nemurire. Unii
se și realizează. Ce plăcere
să-i vezi crescându-și numele în lemnul
de pin al luntrii!...
poezie celebră de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poți să îți imaginezi o societate fără moarte, fără dureri, fără temeri, fără lacrimi, fără boli, o lume în care totul este bucurie și plăcere? O societate în care toți trăiesc în armonie, cooperare și iubire? Acesta este raiul!
citat din David Brandt Berg
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inima râvnește-întâi plăceri
Inima râvnește-întâi plăceri
Apoi, viață scutită de griji și de nevoi
Și-apoi, fel de fel de leacuri și de creme moi
Care alină și vindecă durereri.
Și-apoi, somn liniștit și dulce
Și-apoi, de va fi-ascultată ruga sa
De Cel care-o judecă de pe cruce,
Libertatea de-a muri cum vrea.
poezie clasică de Emily Dickinson
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fericirea este o plăcere de o clipă, care își frânge a sa aripă și apoi moare.
autor necunoscut/anonim
Adăugat de anca
Comentează! | Votează! | Copiază!
O sa te acopăr cu dragoste și tandrețuri când o să ne revedem. Vreau să te sugrum cu toate plăcerile cărnii, așa încât să leșini și să mori. Vreau să fii uimită de mine și să îți mărturisești ție însăți că nu ai visat niciodată la asemenea emoții. Când o să fii bătrână vreau să îți amintești de aceste câteva ore, vreau ca oasele tale uscate să tremure cu bucurie când o să te gândești la aceste clipe.
Gustave Flaubert în Scrisoare către soția sa, Louise Colet (15 august 1846)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru fascism, lumea adevărată nu este lumea materială, superficială, în care omul devine un individ izolat de toți ceilalți, trăind prin el însuși și cârmuit de o lege naturală care, instinctiv îl face să trăiască o viață de plăceri egoiste și trecătoare. Omul fascismului nu este decât națiune și patrie; o lege morală care unește indivizii și generațiile într-o tradiție și într-o misiune, suprimând instinctul de viață închisă în cercul restrâns al plăcerii, stabilind în datorie o viață superioară, liberată de limitele timpului și ale spațiului, o viață în care individul prin abnegație de sine, prin sacrificiul intereselor sale particulare, prin moarte chiar, realizează acea existență pur spirituală care face valoarea sa de om.
Benito Mussolini în Fascismul (1934)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Repetiție generală a ultimului drum
Cum vise și speranțe se nasc doar în zadar
Azi moartea o salut iar vieții îi pun belciug,
Visez un ultim show să-i las lumii în dar,
În dric blindat de sticlă și fără de coșciug.
Îmi iau coroane singur, din alea naturale,
Tocmesc și gospodine experte în colivă,
Invit vreo opt amante să-mi fie bocitoare
Iar la priveghi să-mi cânte neapărat o divă.
Și ne distrăm, și bem, jucăm desculți în foc,
În pauze concepem copii și epitafuri
Iar la crăpat de ziuă o luăm ușor din loc
Spre cimitir, solemn, soboruri și tarafuri.
Iar eu... ce stare de plăcere, ce-mplinire
Pilit și tolănit ca Ramses pe patul auriu,
Înconjurat de flori, condus spre nemurire,
În dricul cel de sticlă, defunct și totuși viu.
[...] Citește tot
poezie de Sorin Stoica (8 octombrie 2023)
Adăugat de Sorin Stoica
Comentează! | Votează! | Copiază!
Martie
Martie, martie, luna războaielor
De culori explozive, se schimbă hărțile,
O țară se mută în nord, alta în sud,
Zăpezile și ranchiunile sub soarele lui martie
s-au risipit, chipie poartă infirmierele,
unele se culcă în patul muribunzilor,
să moară fericiți, nimfele scot înecații-sinucigași,
bețivii sunt alăptați de neveste cu miere/lapte,
martie, drăgăstosul martie, e o plăcere să mori
în martie, un act de eroism.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Văduva veselă
Caierul vieții se toarce,
Dânsa din plăceri se-adapă,
Fiindcă mortul, de la groapă,
Sigur nu se mai întoarce!
epigramă de Valerian Lică din ziarul "Viața Buzăului" (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvintele nu trebuie să moară niciodată
Cuvintele nu mor niciodată
Ele se preschimbă în lacrimi de iubire.
Pentru acel care are inima curată
Și crede cu adevărat în fericire.
Cuvintele nu mor niciodată
Ele se preschimbă în lacrimi de durere.
Pentru acel care nu iubește viața
Și nu ia de la ea nici o plăcere.
Cuvintele nu mor niciodată
Ele se preschimbă în flori și miere.
Pentru acel care are grijă de natură
Și are de la ea plăcere.
Cuvintele nu trebuie se moară niciodată
Chiar dacă uneori sunt ușoare sau grele.
Ele trebuie preschimbate în artă,
Căci arta e adevărata putere.
poezie de Vladimir Potlog (27 mai 2019)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vechea boală
port în mine boala, boala mă iubește,
e mereu fidelă și nu lenevește,
la tot pasu-mi spune, printr-un idiom,
că sunt omu-n care a crescut un pom
și din el culege fructele durerii,
dar eu, ca un câine, când mă prind hingherii,
scheaun către Lună, nevoind să mor;
stelele sunt oarbe, ceru-i un decor
care nu-mi oferă nicio alinare;
port în mine boala, ca pe-o amânare,
ca pe-o veste tristă dată de himere.
oare, de la boală, simt acum plăcere?
oare, de la boală, pot acum să scriu?
boala mă păzește de al meu sicriu?
port în mine boala, boala nu mă iartă,
de mă simt iar bine, vine și mă ceartă,
mă atinge-n membre, mă lovește-n pântec,
un blestem mi-e boala sau e un descântec?
boala e tristețe sau e fericire?
duce la noroc sau nenorocire?
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din Eu la pătrat (15 aprilie 2017)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
O taină e iubirea,
O taină e iubirea,
O taină e durerea
Pentru cei care nu le pot stăpâni.
O taină e lumina,
O taină e plăcerea
Pentru cei care nu le pot privi.
O taină este gândul,
O taină e cuvântul
Pentru cei care nu le pot rosti.
O taină este viața,
O taină e și moartea
Pentru cei care nu le pot prețui.
O taină este dorul veșnic călătorul
Pentru cei care nu pot iubi.
poezie de Vladimir Potlog (12 noiembrie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adeverință de dragoste
Adeveresc, de voie, prin prezenta,
De nimeni mituit, mințit, silit,
C-ai fost femeia mea și te-am iubit
Și cu plăcere ți-am făcut legenda.
Acum, nu-ți mai permite nici agenda,
Nici lupta pentr-un minim de profit
Să-mi dai și mie-un timp nedeslușit,
Să nu te joci de-a viața și de-a fenta.
Eram perechea gata pentru Noe,
Puteam începe lumea de la doi,
Pe morți să îi aducem înapoi,
Puteam învinge trista paranoie.
Adeveresc iubirea dintre noi,
Sper a-ți servi în viață, la nevoie.
poezie celebră de Adrian Păunescu din Din doi în doi (5 februarie 2003)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 40
Ia-mi tot ce am, iubitele, iubirea,
Vei fi mai mulțumit decât ai fost?
Nu, dragul meu, căci toată fericirea
Ți-am dat-o eu și ai avut un rost.
Dar dacă-mi vrei iubita, nu iubirea
Nu te condamn fiindcă profiți de ea,
Dar ai greșit lăsând ca amăgirea
Să facă azi din tine tot ce vrea.
Hoț blând, m-ai jefuit, dar iert greșeala,
Deși îmi furi din sărăcia mare,
Însă iubirea știe că sminteala
De la cel drag te doare cel mai tare.
Malefice plăceri de oameni pătimași...
Dar eu mai bine mor, decât să fim vrăjmași.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alegorie
Frumoasă e și mândră cu gâtul ei bogat
Și-n vin își lasă părul să stea dezordonat,
Iar ghearele iubirii și-al viciului stigmat
Alunecă pe pielea ei dură de bazalt.
De Moarte ea își râde, Dezmățul îl sfidează,
Monștri al căror braț despică și retează,
Dar ochiul lor fatal mereu a respectat
A corpului ținută și nudul ei sculptat.
Ca o zeiță merge și stă ca o sultană,
Iar în plăcere crede precum o musulmană
Și-n brațele deschise la pieptu-i vrea să strângă
Toți oamenii pe care cu ochii nu-i alungă.
Ea crede și ea știe, fecioară contra firii,
Ce-i necesară totuși în mersul omenirii
Că trupul cel frumos e-un dar neprețuit
Ce-ascunde urâciunea oricărui fapt oprit.
Ea Iadul îl ignoră, precum și Purgatoriul,
Iar când veni-va timpul s-acopere lințoliul
Și Moartea va privi-o în față și senin,
Ca un copil, lipsindu-i al remușcării chin.
poezie celebră de Charles Baudelaire, traducere de Florin Dănuț Necula
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
A treia carte a aerului
Vara-și are în bucurii temei,
Iar iarna plăceri la foc răscoapte.
Așa cum Dragostea și jocurile ei
Ne-ajută să traversăm o moarte.
poezie de Thomas Campion, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă pentru femeie principala fericire este plăcerea sexuală, bărbatul respectiv fie moare, fie suferă o boală grea, fie devine impotent.
citat din Valeriu Popa
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plăcerea și moartea, lupta și bucuria, nelinișta și minunea nașterii, sunt țesătura și beteala din care este țesută pânza dragostei umane.
Părintele Filothei Faros în Manual de Iubire - Firea Dragostei
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mortua est
Făclie de veghe pe umezi morminte,
Un sunet de clopot, în orele sfinte,
Un vis ce își moaie aripa-n amar,
Astfeli ai trecut de al lumii otar.
Trecut-ai când ceru-i câmpie senină,
Cu râuri de lapte și flori de lumină,
Când norii cei negri par sombre palate,
De luna regină pe rând vizitate.
Te văd ca o umbră de-argint strălucită,
Cu-aripi ridicate la ceruri pornită,
Suind, palid suflet, a norilor schele,
Pin ploaia de raze, ninsoare de stele.
O rază te-nalță, un cântec te duce,
Cu brațele albe pe piept puse
Când torsul s-aude l-al vrăjilor caier
Argint e pe ape și aur în aer.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1871)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Kavafis
1.
Pierdut la marginea lumii grecești,
Ca un scut antic.
Inscripție din care puține litere
Se mai pot citi
Și nu spun decât niște nume vechi.
Parcă și-ar fi copiat poeziile
De pe pietre funerare. Pentru fiecare din ele
A săpat adânc în pupila civilizației grecești.
2.
144 poeme: cimitir - pentru un trup de efeb,
Putrezind în plăcerile interzise ale Alexandriei.
3.
Sufletul poetului spânzură peste fiecare
Inscripție lapidară
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre moarte și plăcere, adresa este: