Citate despre moarte și promisiuni, pagina 3
Campanie electorală
Ne promit verzi și uscate,
Turuind ca mori stricate,
Toți cu-același handicap:
Dau din gură... nu din cap.
epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Stelică Romaniuc
Comentează! | Votează! | Copiază!
În ceasul al doisprezecelea
Toată viața te-am certat,
C-ai fost un afemeiat...
Acum, când mori, îți jur, în fine,
Că am încredere în tine!
epigramă de Florea Radu din Izvorul cu epigrame
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Bunătatea" ei
Are, în ea, atât venin
Că, face viața-n jur un chin;
Cobra de-o mușcă, fără milă,
Moare, pe loc, biata reptilă!
epigramă de Amalia Costinescu-Crusos din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tinetrețe fără bătrânețe și viață fără de moarte rămâne marele vis al înveșnicirii promis de toate religiile lumii.
aforism de Vasile Ghica din Surâsul lui Icar (2015)
Adăugat de Vasile Ghica
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
A fost odată un împărat și o împărăteasă. În căsătoria lor ei au trăit ca frații, și numai o fată au fost făcut. Ca și mumă-sa, această fată, din naștere, era cu o stea în frunte. Murind împărăteasa, a lăsat cu sufletul la ceasul morții ei și cu jurământ ca împăratul, soțul ei, să nu văduvească, ci să ia de soție pe aceea la care se va potrivi condurul ei. Împăratul o iubea, nevoie mare. Și nici în ruptul capului nu voia să se însoare de a doua oară. Un an întreg, întreguleț o plânse după înmormântarea ei. Sfatul împărăției, știind hotărârea împărătesei, lăsată cu grai de moarte, se tot ținea de câra împăratului ca să se însoare, și mai multe nu. El se tot împotrivea cu fel de fel de cuvinte. Daca văzu și văzu că scăpare nu este, se lăsă și el după sfatul mai-marilor împărăției. Dete condurul răposatei împărătese și doi trimiși ai Sfatului împărătesc răzbătu țări și cetăți, căutând la cine s-ar potrivi condurul. Nu trecu mult și se întoarseră precum se duseră, fără nici o ispravă. Pasămite, condurul nu se potrivi la nici o fată de împărat, la nici o cucoană, la nici o jupâneasă, la nici o țărancă, ba chiar la nici o roabă. Împăratul nu mai putea de bucurie de această întâmplare. Condurul sta d-a pururea pe masă în cămara împăratului. Oricine voia să-l încerce avea toată voia.
Petre Ispirescu în Găinăreasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul ca o pradă
Las visul pradă nopții,
În care-ai apărut,
Și ochilor adînci -
Să-ascundă-al tău sărut.
Ce mi l-ai dat în vis
Și mi-ai cerut dovezi,
Să jur că-i paradis,
Să cred că mă mai vezi.
Las visul pradă vremii,
Cînd noaptea mă-nfioară,
Și vreau să știu, aevea,
Ce gînduri te-mpresoară.
Las visul pradă zilei,
În care-mi reapari,
În umbre de scîntei
Mă retopesc, dispari.
[...] Citește tot
poezie de Lilia Manole
Adăugat de Lilia Manole
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dezgust
Regurgitus sunt astăzi, jălbar cu multe ținte,
"On target" denumite, în snob de nou model,
De așcoliți ce adună diplome-n crez, ce minte;
E-o clonă din furat și bou e-ou... din vițel!
Și-i multă mult minciuna, tupeul cu hoția,
Că-s devenite merit, cu titluri de noblețe,
Ne păcălind și țara, pe cel ce dă simbria...
Și moare un neam... odată, predestinat să-nvețe?!
Mă jur pe toți strămoșii s-audă, să-i trezesc
Din os sfințit străjeri, din cultul rusticism
Să curme redundantul, pe cei ce săvârșesc
Rușinea dezlânată... școliții-n empirism!
Estomacabil simț 'n icterice sechele
Îmi lasă gust amar, îmi sparge voal-timpane...
Și-s depășit că-s mulți, sus-pușii de lichele,
Ce etnia îmi conduc... aleși din proști, cotloane!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Puritate
Hermina-i doar un pic de viață,
Giuvaer ce dă scântei,
Trăiește-n nordul cel de gheață
Și-i prinsă pentru-argintul ei.
Ca s-o vâneze, vânătorii
Găsesc un golf de gheață-n jur
Și-i dau cu chinoroz pereții,
Știind cât ține ea la pur.
Hăitași cu glasul ca de fiară,
În aerul vibrând sonor,
O-mping apoi, strălucitoare,
Până ce intră-n golful lor.
Cu mușchi puternici, temerară,
Cu gheare tari, în teci adânci,
Hermina ar putea să sară,
Să fugă dincolo de stânci.
[...] Citește tot
poezie celebră de Virgil Carianopol
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
La început, chiar în momentul morții, subiecții sunt confuzi, nu înțeleg ce li se întâmplă. Durerea, în cazul celor foarte bolnavi, încetează brusc. Apoi conștientizează că au murit și încep să-și vadă din afara lor corpul bolnav, rănit sau abandonat. Se miră că nu pot fi văzuți și nu pot fi auziți de nimeni; sunt uimiți să-i audă pe cei din jur că-i declară morți. Decorporalizați, își caută rudele, vor să le îmbrățișeze, dar mâna lor trece prin corpul acestora fără să fie percepută.
Dumitru Constantin Dulcan în interviu (noiembrie 2016)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Absolut cu toată lumea
Târfe
târfe au devenit cuvintele
târfe ieftine care se culcă pe
bani puțini
cu cine vrei și cu cine nu vrei
cuvântul patrie se culcă
absolut cu toată lumea
pe bani sau pur și simplu
pentru promisiuni de tandrețe
[...] Citește tot
poezie de Matei Vișniec din Opera poetică (2017)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 147
Iubirea mea-i ca febra care ține,
Făcând ca boala să se prelungească;
Înghite numai răul ce-o menține,
Stricata poftă vrând s-o mulțumească.
Vraciul iubirii, dreapta judecată,
Văzând că nu-i ascult recomandarea,
M-a părăsit și-am înțeles pe dată,
Dorința-i moarte, leac e evitarea.
Cum să mă vindec fără Rațiune?
Sunt mai nebun, căci trupul meu vibrează;
Sunt răvășit, vorbesc cu pasiune,
Ca un smintit ce întruna delirează.
Căci jur că tu ești albă, luminoasă,
Când neagră ești ca noaptea întunecoasă.
sonet de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 15
Dacă privești în jur și vezi doar răul
Și sincer crezi că-l vei afla oriunde
Și-n loc de munte tu vezi numai hăul,
E limpede că-n ochii tăi se-ascunde.
Dacă-n pahar te uiți cu îngrijorare,
Căci ce observi e cât din el lipsește,
Iar partea plină neînsemnată-ți pare
Să știi că-n minte golul se mărește.
Dacă-i privești pe toți cu detașare
Convins că suferința-i iminentă
Dacă nu crezi că mâine va fi soare
La tine-n suflet moartea e prezentă.
Această lume este tare tristă
Când omul are firea pesimistă.
poezie de Octavian Cocoș (12 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea închide pentru totdeauna ochii unei persoane și îi deschide mari pe ai tuturor celorlalți, care sunt acolo, de jur împrejur.
Christophe Andre în Și nu uita să fii fericit
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin moarte, fiecare dăm celor din jur ultima lecție, care, uneori, trebuia dată sau înțeleasă mai înainte, dar nu cu prețul vieții.
aforism de Ștefan Mîrzac din Cuvinte cu dor de miez, Moarte (2016)
Adăugat de Ștefan Mîrzac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi vrem pământ!
Flămând și gol, făr-adăpost,
Mi-ai pus pe umeri cât ai vrut,
Și m-ai scuipat și m-ai bătut
Și câine eu ți-am fost!
Ciocoi pribeag, adus de vânt,
De ai cu iadul legământ
Să-ți fim toți câini, lovește-n noi!
Răbdăm poveri, răbdăm nevoi
Și ham de cai, și jug de boi
Dar vrem pământ!
O coajă de mălai de ieri
De-o vezi la noi tu ne-o apuci.
Băieții tu-n război ni-i duci,
Pe fete ni le ceri.
Înjuri ce-avem noi drag și sfânt:
Nici milă n-ai, nici crezământ!
Flămânzi copiii-n drum ne mor
Și ne sfârșim de mila lor -
Dar toate le-am trăi ușor
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când doi inși se căsătoresc și jură că vor fi împreună "până când moartea îi va despărți", fiecare se gândește la moartea celuilalt.
aforism de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete și Satire (26 aprilie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zâmbetul
deși am răniț-o de moarte
ea promite că nu mă șterge
din lista de prieteni (?!) iar sub mustață-mi răsare
un zâmbet cu totul. în viu
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La moartea unei ființe dragi
Iubito,
îți dormi somnul cel de veci.
Ești moară... moartă...
o ce cuvânt îngrozitor...
trăiești doar în amintirea mea...
vei deveni tot mai palidă
până când umbrele întunecate și reci
mă vor chema și pe mine.
Iubito dragă,
este prima ta infidelitate,
căci nu m-ai luat și pe mine cu tine.
Ascultă-mă pentru ultima dată:
îți jur credință...
fidelitate față de mine însumi,
așa cum ți-ai dorit.
Ah, iubito dragă...
nu...
[...] Citește tot
poezie de Cezar Cătălin Viziniuck (2 decembrie 2000)
Adăugat de Cezar Cătălin Viziniuck
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vedere de la mansardă (fragment)
Asta până când și eu, sus, acolo-n turnul vremurilor mele,
Printre ruine familiare,-am început să plâng încetișor
Pentru adevăr, boli, accidente, crime, război și alte rele,
Pentru ca toți au murit și pentru că și eu va trebui să mor.
A nins, copacii au rămas, promisiunea s-a-mplinit,
Iar eu, copilul, am dormit.
poezie de Howard Nemerov, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te aștept, jegoasă moarte
Te aștept, jegoasă moarte,
Ca să-ți trag un pumn în bot,
Cu tine să mă socot,
Căci te crezi, desigur, foarte.
Îmi produci scârbă în toate,
Dar să știi... mă doare-n cot,
Te aștept jegoasă moarte
Ca să-ți trag un pumn în bot.
Vreau să fac multă dreptate
Și din viață să te scot,
Jur că te termin de tot
Nu oricum... ci ca la carte.
Te aștept, jegoasă moarte!
rondel de Vladimir Nichita (19 ianuarie 2018, Australia)
Adăugat de Vladimir Nichita
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre moarte și promisiuni, adresa este: