moarte şi salvare

Pion

Superb destin pentr-un pion de şah:
Întâiul pleacă-n luptă,-ntâiul moare -
Sortit a fi o piesă târâtoare
Pe tabla Marelui Maharajah!

Dar, uneori, în prag de-amurg, apare
Un biet pion finalizabil, ah,
Când regele-i pândit d-un mare crah
Şi doar mujicu-acela-i stă-n salvare!

Ş-atunci, se desfăşoară-ntregul front,
Uitând de regi, pentru pionul tont!

Cad, pentru el, Nebuni şi Cai şi Ture,
Dând rang şi slavă-acelei târâture!

De-ar mai rămâne bietul rigă-n tron,
Tu hotărăşti, tu - Ultimul Pion!

sonet de Tudor George din almanahul "Planeta Şah" (1985)
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, apără-ţi steagul

O, apără-ţi steagul cu orişice preţ,
că-n el e izbânda şi ţinta credinţei
- cât steagul se 'nalţă şi arde măreţ
luptăm şi răzbatem crezând biruinţei.
O, apără-ţi steagul — oricine-i acel
ce-l ţine şi 'nalţă în fruntea oştirii
că-n steag e nădejdea; luptând pentru el
păstrezi cu toţi fraţii tăria unirii.

O, apără-ţi steagul! Cât steagul e sus
în el stă izbânda aprinsă şi tare,
cât steagul se pierde, puterea s-a dus:
ne pierdem cu toţii şi ţara ne moare.

O, apără-ţi steagul! Netrebnic e-acel
ce steagu-şi trădează, lovind purtătorul;
tu steagul să-ţi aperi — să mori pentru el.
— Păstrând unitatea, salvezi viitorul.

O, apără-ţi steagul, căci orice vrăjmaş

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimă de pescăruş

Te-apleacă peste valul înspumat
Şi iartă-l dacă după tine încă plânge,
Sărută-l dacă pescăruşii n-au aflat
Câţi dintre ei la mal vor mai ajunge.

Abisuri se mai zbat în căutări de vis,
Catargele mai cheamă din valuri pe cei morţi,
În ochiul meu o lacrimă visează-un paradis
Prelinsă-n aşteptarea vieţii şi a visatei sorţi.

Am naufragiat de mult pe valuri tremurânde,
În mine e-ntuneric şi nu găsesc alt drum,
Te-aştept să mă salvezi de periculoase unde,
Ce par că-s liniştite dar viaţa ţi-o sugrum.

Întinde-mi mâna ca să mă tragi la mal,
Din braţele-ngheţate ale morţii să mă smulgi,
Vom poposi apoi iubindu-ne pe-un val,
Şi-apoi s-adormi visând în ale mele braţe dulci.

poezie de Florentina Crăciun Fabyola (februarie 2009)
Adăugat de Florentina Crăciun Fabyola
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mâncaţi miel de Paşte. Printre cele mai vechi comunităţi creştine, mielul a fost reprezentat pe umerii păstorului şi simboliza sufletul salvat de Hristos. Uciderea lui de Paşte nu are nicio bază în tradiţia creştină, ci mai degrabă îşi are rădăcinile în Vechiul Testament. Este un ritual sângeros, în contradicţie puternică cu conceptul Învierii, care aduce cu sine reînnoirea de credinţă şi speranţă. Este un ritual ce nu este necesar într-o societate ca a noastră, deja cufundată cu violenţă şi moarte, care serveşte doar pentru a satisface interesele industriei alimentare.

citat din Papa Francisc (14 aprilie 2014)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deznădejde

Deznădejde
în aer pluteşte.
Ca ceaţa de dimineaţă...
tăcută, umedă şi rece.
În mlaştină nu poţi înota.
De eşti cu cineva,
te urci pe el
şi îl omori.
Să te salvezi.
Vezi???
Cât de mârşavă
e-a omului
fire.
Fără picătură de
iubire,
bunătate,
înţelegere....
Sunt toate ferecate
în a răului cetate.
Te-ai lăsa, TU!, muşcat de şarpe?

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Corman
Adăugat de Mariana Corman
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rau de moarte

Pierduta iubita de departe,
In saptamana asta cat un veac,
Vroiam sa imi fie rau,un rau de moarte,
S-auzi si sa ma suni sa-ntrebi ce fac.

Visam nenorocirea salvatoare
Ce ar putea interveni-ntre noi,
Visam sa auzi ca sunt acel ce moare
Si tu sa incerci o cale inapoi.

Ca tot ce-i rau si mi se intampla mie,
Ajunge-n buletinele de stiri,
Si orice om din zvonul public stie,
Voiam sa cad, sa plangi si sa te miri.

Nu mi-e prea clar daca doream chiar moartea
Sau ma gandeam ca tu m-ai fi salvat,
Asa precum ne inlantuieste cartea,
Nevinovata si nevinovat.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Profesor doctor Alexandru Pasamosca (îngerul copiilor) – în memoria acestui mare om

Un strălucit chirurg şi om de omenie,
Îngerul copiilor din pitoreasca Românie,
A salvat de la deces, precum se ştie,
Copilaşi bolnavi, peste o mie.

madrigal de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimile Franţei

Lacrimile Franţei

Demnitari de rang se-adună
În Franţa aniversată,
Să serbeze împreună,
Viaţa-n lumea democrată.

Soldaţi în marş defilează
La celebrul eveniment,
Când ţara aniversează
Trecut glorios în prezent.

La festivităţi din Nisa
Intră camionul morţii,
Cu teroare-n gânduri scrisă,
Păcii să-i îngroape sorţii.

Cei veniţi la promenadă,
Privind moment de neuitat,
Îşi pierd viaţa-n ambuscadă

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Filipoiu din Nemuritorii / memorii (14 iulie 2014)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salonul morţii: salonul nr. 28, unde bolnavii sunt "îngrijiţi" de superficiala doctoriţă Oprea Gabriela, de la Clinica de Gastroenterologie a Spitalului Universitar de Urgenţă Bucureşti (pamflet)

Mamă – munţi de duioşie,
Te-a băgat în agonie;
Însă fuse voia sorţii:
Astăzi tu scăpat-ai vie
Din salonul morţii.
Oameni buni, de omenie,
Te-au salvat la Terapie.

poezie de George Budoi din Medicii şi medicina în aforisme, epigrame, pamflete şi satire (15 octombrie 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul din urmă

Am obosit umblând alandala
Prin hârburi, dudaie şi gloate.
Demult mi-e tocită sandala
Şi moarte iubirile toate.

Acuma, la actul final,
Numai strigoii-amintirii
Dănţuie crud, rătăcind, infernal
În jur, în meandrele firii.

Cerul e şi el putred, lălâu,
Nicio salvare nu-i ţipă în creştet.
Nicio minune în ciute, în grâu
Şi Domnul e veşted.

Meschin se dărâmă, rece coboară
Visul în cripta bolnavă.
Râme băloase, neguri omoară
Fruntea suavă.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Pena din Simple nimicuri (1940)
Adăugat de Anisoara Elena Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemare!

Aşa de mult doresc să-ţi fie bine...!
Căci te iubesc nespus, tu suflet încercat...
Viaţa ne încearcă... cu rău şi cu bine,
Tu rămâi puternic, suflet luminat!

Nu-ţi uita credinţa! Nu-ţi uita PUTEREA!
Destinul este şcoala cu lecţii de-nvăţat...
În inimă îţi stă toată averea...
Iar sufletul va fi consacrat...

Nimic nu se termină! Orice punct final,
Vine să proclame dorita Lumină,
Spre râvnitul loc astral...
Şi mult ascunsa cale divină.

Suntem călători şi-atât şi timpul trece,
Două uşi avem şi doi Stăpâni!

[...] Citeşte tot

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintire

O noapte de nesomn, ochi obositi si stres,
Pana mai ieri credeam ca m-ai salvat,
Se pare ca nimic din ce iti scriu n-ai inteles,
Ori tu nu m-ai iubit cu-adevarat.

Daca stiam ce va urma, umbre si dor,
Stateam in cutiuta mea asa cum am mai stat,
Asa un gol in suflet imi lasi, si simt ca mor,
E ca si cand tot ce-am trait nicicand
n-a existat.

Si vad cum totul zace pe spini de transafiri,
Si cum usor, usor, totu-i dezamagire,
Cea ce ti-a dat in viata o mie de-amintiri,
Devine in final si ea o amintire.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad B
Comentează! | Votează! | Copiază!

După ce m-au lăsat acolo şi eram deja considerat mort, în acea după-amiază, s-a întâmplat un miracol. Am deschis ochii şi am văzut o imagine cu familia. Şi atunci, mi-am dat seama că dacă nu mă ridic şi nu mă lupt, deşi nu îmi simţeam picioarele, voi muri. Imaginea familiei mele m-a salvat, m-a ambiţionat.

citat din Beck Weathers
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cobe

Tu care mă priveşti cu voie bună,
Necunoscut prieten inocent,
Tu vei muri la noapte, peste-o lună,
Sau peste zece ani – indiferent.

Un mare potentat ce stă departe
(Si nimeni nu-i mai mare decât El)
Te-a osândit nevinovat la moarte
Rostind sentinţa-i fără drept de-apel.

Si dacă, liber ca într-un ospiciu
Te lasă înc-un pic să mai respiri
O face doar aşa, dintr-un capriciu
Tu nu poţi evada de nicăiri.

Zadarnic l-ai ruga, ca nu te-aude,
Zadarnic te-ai piti, te-ai face mic
La El nu merge cu protecţie, cu rude...
Nu te salvează nimeni şi nimic.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Topîrceanu din Poezii, Ed. Tineretului - 1961
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între neamurile bolnave, noi suntem cei mai bolnavi. Bolnavi de o sterilă sănătate. Plusul nostru de vitalitate, neavând direcţie, suferim prea-plinul ca un minus. Ciobani decadenţi - ţăranii; fleacuri sceptice, domnii. Iar între ei, câţiva inspiraţi, ce doresc moartea ca să scape de năpăstuirea osândei generale. - Mai bine am muri cu toţii, decât să fim atât de puţin! Să dăm foc inimilor noastre, să ne secerăm întrezăririle, să ne salvăm printr-o pieire vrednică! Să geamă spaţiul sub vijelia sângelui nemângâiat! De-am lăsa măcar o pată, vastă, de strălucire, care să fie îndemn pentru acei ce-ar fi cândva ca noi! Ce suntem şi ce-am fost, nu mai putem să fim.

Emil Cioran în Îndreptar pătimaş II, Despre nenoroc (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul Proust

Caută-mă, viaţă, sunt încă acasă.
Gândul, sufletul şi celelalte,
În timpul-iluzie, găsit, regăsit, pierdut, repierdut...

Poemul acela, fără-ncetare
Zăvorât în propria-mi odaie,
În timpul acela încarcerat, salvat, Marcel Proust!
Niciodată ieşit în stradă, în lume,
În Saint Germain, în Montmartre, în Père Lachaise,
Pentru a nu-l întâlni pe celălalt Marcel Proust
Prin Parisul mereu înconjurat de idei
Luminate al giorno, ale Revoluţiei franceze,
Repede ghilotinate, decapitate, încât Libertatea
Umblă cu capul marii sale speranţe în braţe,
La fel ca românii, în ‘89, la Bucureşti,
În ziua de Crăciun, cu mortul pe masă...

Caută-mă, viaţă, în viaţa mea
Găseşte-mă şi vezi ce poţi alege.
Nu vreau să fiu chiar timpul pierdut,

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Dumitru Titus Popa (2 ianuarie 2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem aroganţi

Suntem răi şi aroganţi,
I-ncurcăm pe guvernanţi,
Vrem mâncare şi copii
Şi ne place să fim vii,
Mama noastră de zbanghii!

Degeaba vă miraţi mereu
Că nu e-n ceruri nici un sfânt,
Nu poate fi lumină sus,
Când nu-i dreptate pe pământ.

Ce fel de lume ni s-a dat,
S-o tot falsificăm, stângaci,
Cu milioane de bogaţi
Şi miliarde de săraci!?

Măcar pentru aceşti copii
Un alt noroc să fi adus,
Dar, vai, sub cinice poveri,
Ei trec prin şcoli cu preţ redus.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu din Rezervatia de zimbri (10 iunie 1994)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec pentru copacul ucis

Cum stai, copac bătrân, copac frumos,
Înalt, pe-o coamă verde, solitară,
Nu ştii că undeva, puţin mai jos,
Se pun la cale mari trădări de ţară.

Nelegiuiţi cu numele spurcat,
Purtând sămânţa şarpelui în vene,
Cu toţi duşmanii ţării-au pactizat,
Punând infam peceţi pe anateme.

De la Nădlac şi până-la litoral,
S-au pus ca să distrugă tot pământul,
Şi să-i înfigă naţiei un pumnal,
Ca pe-un deşert, pe-aici să bată vântul.

Spre tine inclusiv ei au pornit,
S-aducă jaf pădurii tutelare,
Arând c-un plug de fier nenorocit
Întreaga verde-a munţilor splendoare.

[...] Citeşte tot

poezie de Dragoş Niculescu din Înger fără statuie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă pentru planeta Pământ

Rugă pentru Planeta Pământ
(sonet omagial Pământului)

S-a-mbolnăvit Pământul şi mă doare
Strigătul încărcat de suferinţă,
Când văd nepăsare ori neputinţă
La spectatori privind cum viaţa moare.

Pe Dumnezeu îl rog să dea sentinţă
Pentru toţi ce îi zdrobesc mădulare,
Grăbindu-i sfârşitul în defrişare,
Ca să-şi asume moartea-n consecinţă.

Să nu pierim de-a lor necugetare,
Luminează-le dram de conştiinţă
Şi dă-le raţiune salvatoare!

În rugă îţi aduc recunoştinţă,
Spre a salva Pământul de poluare,
Când lăcrimează sufletu-n peniţă.

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Filipoiu din Sonete dedicate, Sonete creştine
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O viaţă ai!

O viaţă ai, o scurtă şi unică viaţă
şi orice-apus de soare îi poate fi hotar
– o ultimă răscruce, o ultimă povaţă
şi-o ultimă chemare, o ultimă chemare
îţi poate fi-orice har!
Un suflet ai, un singur şi veşnic suflet numa'
şi-n orice clipă Domnul ţi-l poate cere iar,
răscrucea ta din urmă, povaţa ta de-acuma
şi ultima-ţi chemare, şi ultima-ţi chemare
e poate-aceasta chiar.

Un Dumnezeu e numai – şi-o unică salvare
şi unica-ţi speranţă e-n unicul Său har
e poate ceasul ultim, e poate clipa mare
şi pasul fără care, şi pasul fără care
ai plînge-n veci amar.

Cristos e-a ta Viaţă, Cristos e-a ta Lumină.
Cristos e-a ta salvare, Cristos e-acel Hotar
din care-nvii spre slavă sau mori pe veci spre vină

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!