Citate despre moarte și tată, pagina 3
Ca între Tată și Fiu
Astăzi tot ce vreau Doamne e
să stau de vorbă cu tine
ca între tată și fiu
nu o să întreb nimic despre cei
care se vând pentru câțiva bănuți și
nici despre lucrurile care nu există
dacă ți-aș cere să-mi spui
de ce mor oamenii
mi-ai răspunde
că sunt muritori
dacă te-aș întreba de ce
nu-i înveți să moară
mi-ai răspunde că tu
le-ai dat viața
și că
viața trebuie să-i învețe
când și cum...
dar cu tata ce-ai avut?
s-a dus într-o dimineață devreme
să stea de vorbă cu tine și
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume din Volumul: Temnița de sub rană
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orfani de țară
Carpații ne mor de foame
Marea Neagră-i însetată
țara asta n-are oameni
țara asta-a fost odată
Marea Neagră-i însetată
în Dobrogea urlă câinii
țara-asta-i blestemată
Doamne cu întinsul mâinii
În Dobrogea urlă câinii
țara asta n-are oameni
am ajuns fundul genunii
Carpații ne mor de foame
Marea Neagră-i însetată
fără mamă fără tată
rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (26 august 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu foc de-aș fi, pământul l-aș încinge...
Eu foc de-aș fi, pământul l-aș încinge,
și vânt de-aș fi, cu vifor l-aș pătrunde,
și de-aș fi apă, l-aș vârî sub unde,
iar Dumnezeu - spre-adânc l-aș tot împinge...
Dac-aș fi papă,-n hohote m-aș stinge,
nenorocind creștinii de oriunde!
Iar rege, oare știți cum le-aș răspunde?
Strângându-i snop în țeapă i-aș înfinge.
M-aș duce, de-aș fi moarte, către tata.
Și viață - ocoli-l-aș ca pe ciumă.
La fel aș face și cu cin' mi-e mumă.
Iar Cecco - cum am fost și sunt - o, gata
le-aș da pe toate fetele plăcute,
lăsând la alții babe doar, și slute!
sonet de Cecco Angiolieri (2008), traducere de C.D. Zeletin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frank Barone: Sunt pe moarte?
Robert Barone: Nu, tată, nu ești pe moarte.
Frank Barone: Atunci dă drumul la televizor din nou.
replici din filmul serial Dragul de Raymond
Adăugat de Nicoleta Stroie
Comentează! | Votează! | Copiază!
Târzie lacrimă, iubirea
Am fost copila de la țară,
Veneau necazuri și treceau ușor.
Mai dragă ca o primăvară,
Trecu copilăria ca un nor.
Ne sunt părinții aproape morți
De griji și de nevoi prea multe,
Copiii lor plecară toți
Și glasul vântului se ascute.
Ce singur ești când nu mai vine nimeni,
Flămând de lumea-ntreagă.
E Postu' Negru și e vineri,
Nu-i nicăieri copila dragă.
Când l-am văzut din nou pe tata
Își ascunsese moartea-n piept,
Spunea ce este judecata:
Să, ții, copilă, drumul drept.
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița din revista Acolada, nr. 2 feb. 2022, Revista lunară de literatură și artă a USR
Adăugat de Micheline Munteanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Teodolinda
Născută-n pat de rege, din mamă-ncoronată,
Era Teotolinda cea mai frumoasă fată
Pe-a craiului pământuri, și craiul o iubea
Precum în lumea toată pe nimeni ca pe ea.
Rotunzi avea obrajii și ochii vii, albaștri,
Ca-n țara Lumii albe doi Feti-frumoși sihaștri;
Ochi dragi cum au fost ochii crăiesei cu păr creț:
De beat te trezesc ochii, de treaz de ei te-mbeți.
Și dac-a fost frumoasă, venit-au s-o pețească
Feciori înalți ca steagul, de vița-mpărătească,
Viteji aducând zestrea în au cumpănit
Din patru părți a lumii, cu-alai nepomenit.
Câți principi pe cai trupeși și albi ca nea, de Faur,
Cu straie de mătase cusute-n flori de aur;
Cu perle, cu inele, cu noapte de comori,
Veneau, mai mare dragul de-așa frumoși feciori.
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elizabeth Childers
Țărâna din țărâna mea,
Și țărâna cu țărâna mea,
O, copil care ai murit intrând în lume,
Mort o dată cu moartea mea!
Fără să fi cunoscut respirația, deși ai luptat din greu,
Cu o inimă care a bătut cât ai trăit în mine
Și care s-a oprit când m-ai părăsit pentru a intra în Viață.
E mai bine așa, copilul meu.
Tu nu ai parcurs niciodată
Drumul lung, lung, care începe cu anii de școală,
Când degetele mici abia se văd prin ceața lacrimilor
Care cad peste litere contorsionate.
Tu n-ai cunoscut cea mai timpurie rană,
Când un mic prieten te părăsește pentru alt prieten,
Nici boala și nici chipul
Spaimei de lângă sau din pat;
Nici moartea unui tată sau a unei mame,
Sau sentimentul de rușine pentru proprii părinți, sau săracia;
Și nici primul regret acut când anii de liceu au luat sfârșit;
Ți-a rămas necunoscută perversitatea naturii oarbe care te face să bei
[...] Citește tot
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amicului F. I
Visuri trecute, uscate flori
Ce-ați fost viața vieții mele,
Când vă urmam eu, căzânde stele,
Cum ochiul urmă un meteor,
V-ați dus cu anii-mi, ducu-vă dorul,
Precum cu toamna frunzele trec;
Buza mi-e rece, sufletul sec,
Viața mea curge uitând izvorul.
Candel-a ștersei d-argint icoane
A lui Apolon, crezului meu,
Mă topese tainic, însă mereu
De ale patimelor orcane.
Sau ca un nour gonit de vânt,
Alerg pe calea vieții mele,
O buhă care, țipând a jele,
Bântuie urma unui mormânt.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Don Siempre (aruncă în Vas diverse medicamente): Aur potabil... Argint orizontal... Iată apa celor doi frați scoasă din soră! Arbore metalic, cer mijlociu! Inima lui Saturn! În casa Soarelui, pe furiș intră Luna, braț la braț cu Sulful și Mercurul... Aceasta nu mai e nuntă, ci adevărată orgie chimică! Câtă nemurire zace în acest grăunte de elixir roșu! Rugina nu va atinge, nici oameni, nici metale! Bolile se ascund Moartea fuge, speriată de moarte... Piatră animală, pământ adamic. Rouă feminină de martie, rouă bărbătească de septembrie... Iată oul filozofal! Fix și volatil în aceeași cochilie! Trup și suflet, materie și spirit... Acum se va porni vârtejul eteric, vântul turbat al sudului. E nevoie de foc! Un fulger, Tată, sau măcar o scânteie divină! Că fără foc, nimicul va fi în veci nimic. Unde v-ați ascuns, voi, trepăduși ai lui Prometeu? Foc de roată! Foc filtrat! Foc de reverberație. Șapte vulturi abia țin piept leului dezlănțuit... Ajunge! Lăsați focul să se întoarcă la cer, vipere de gheață! E ceasul la care nevăzutul prinde contur și poemul trece în cristal. Aur esențial, eliberat de zgura cuvintelor! Aerul e rece și subtil, iar zăpada, mai albă decât ea însăși. Argint! Argint zburător! Eu ning, eu ning! Eu ning!
replică din piesa de teatru Don Siempre, scenariu de Valeriu Butulescu (2005)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu vreau
să fiu prieten cu oamenii foarte
triști care și-au pierdut copiii atât de bătrâni
încât până și mama și tata păreau
niște sugari în brațele mele (?!) din care
nu au scăpat decât morți
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plecare spre înalt
Cu sufletul îndoliat
Și plin de-amărăciune,
Tăicuță dragă, ai plecat
Și rătăcești prin lume.
Un înger, tată, călător...
Și-atât ești de departe!
Eu știu, de noi, că-ți este do,
Dar te ascunzi în moarte.
Trec păsări negre... Pe aripi
Au lacrimi și durere.
Oh, tată, înger călător,
În lume totul piere.
Pe cruce-un nume. Și în gând
O tristă amintire...
Te întrupezi cu Duhul Sfânt
Și ești nemărginire...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-o zi
cobor un drum pe care lava nu poate erupe
către soarele dimineții care nu poate cădea din ceruri
mă întâlnesc cu o femeie urâtă de care nu mă pot îndrăgosti
ea ține în mâini un pește mort care nu mai poate fi readus la viață
folosește un limbaj murdar care nu va putea fi niciodată frumos
în acest moment nu-mi pot crește aripi pentru a zbura în norii de pe cer
mă duc acasă la o clădire care nu se poate prăbuși
îl întâlnesc pe tata cu care nu mă pot înțelege
în acest moment sunt prea mare
și nu mă pot transforma într-un șobolan
pentru a mă furișa tăcut într-o gaură de sub dușumea
la noapte mă culc într-un pat care nu poate deveni o mare întinsă
în acest moment nu pot muri
dar am un vis:
soarele cade pe pământ
lava țâșnește din adâncuri
mă înalț la cer
sărutând buzele dulci ale unei femei
peștele pe care ea îl ține în mâini cântă imnuri
tatăl meu îngenuncheză lângă o ruină
[...] Citește tot
poezie de Sheng Xing, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Târzie lacrimă, iubirea...
Am fost copila de la țară,
Veneau necazuri și treceau ușor.
Mai dragă ca o primăvară,
Trecu copilăria ca un nor.
Ne sunt părinții aproape morți
De griji și de nevoi prea multe,
Copiii lor plecară toți
Și glasul vântului se ascute.
Ce singur ești când nu mai vine nimeni,
Flămând de lumea-ntreagă.
E Postu' Negru și e vineri,
Nu-i nicăieri copila dragă.
Când l-am văzut din nou pe tata,
Își ascunsese moartea-n piept,
Spunea ce este judecata:
Să, ții, copilă, drumul drept.
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița (11 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deces
Lângă linia ferată zăceau șase jumătăți de cai morți
Eu îmi trăgeam dealul în ochiul gării să o rujez cu păcură
Pentru oamenii sfârtecați de tren
De la spital nu a venit nimeni.
Eu așezăm mine în mamă să detoneze tați.
În seara aceea macazul a rămas neîntors.
Câinele își gâtuia lătratul cu măseaua gardului.
Sălciile erau deja pline de mâțișori
Și apusul era auriu.
Dintre coastele sângelui
Linia se târa și eu eram viu.
Legiștii stăteau la ocazie, dar era foarte târziu.
"Nu putem să venim până nu se constată decesul "
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mama
pe tata l-a ținut strâns
mama
și după moarte
reținută de frica de-a înălța
aripile
într-o colivie de carton
ferecată
cu obsesiile primăverii
udate
cu lacrimi
în năframa
legată cu nori
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fie să ne amintim de numele Tău în tot ceasul bucuriei noastre și al istovirii noastre din această viață, așa cum ne amintim de el în ceasul morții, Tată ceresc al nostru, Prea Sfântul nostru Tată!
Sfântul Nicolae Velimirovici în Tâlcuire la "Tatăl nostru"
Adăugat de Laura Stifter
Comentează! | Votează! | Copiază!
Paște Fericit!
E Paștele, prieteni, pe-o cruce de lumină
Mântuitorul nostru la noapte o să vină
Va da deoparte piatra cu brațul Lui cel sfânt
Soldații or să cadă netrebnici la pământ
Nu are chip de înger, nici voce de copil
E aburul psaltirii pe fluviul lui April
De veți vedea în iarbă icoana unui miel
Împărățind o lume - să știți că este El
Cutreieră prin haos de două mii de ani
Azi îl trimite Tatăl din nou la Ghetsimani
E semn înalt că vine și nu va mai pleca
Ticăloșită-i lumea și epoca e grea
Ucide fiu pe tată și maica pruncul său
E foamete, și spaimă, și-o ducem tot mai rău
E vremea de pe urmă, Sodoma stă să cadă
Catapeteasma lumii pleznește ca o spadă
Azi nu mai e rușine, nici frică de păcat
Devine tâlhăria politică de stat
În numele iubirii de oameni și dreptate
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (14 aprilie 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Ion
Acasa la Ion Necula
Stau in usa doi baieti
Si cinci fete langa mama,
Noua oameni, noua vieti.
Nu-s banii poate de ajuns,
Dar nici de foame nu se moare,
Nimic nu are de ascuns,
Imparte si un bob de sare.
Asa un om, asa o viata,
Sapte copii ce-s sapte frati,
O mamaliga dimineata
Pe toti ii are adunati.
Si rataceste cateodata
Cate-un copil printre carari,
Si cand se-ntoarce e primit
Fara de certuri si mustrari.
[...] Citește tot
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orice
De cand ne-am despartit copile,
Sunt impartit in bucatele,
Si-am numarat atatea zile,
Tu imi lipsesti mereu din ele.
Cum sa ma-mpart, ce sa aleg?
Sa fie bine pentru tine,
Nu pot ramane nici intreg,
Oricum as face tot nu-i bine.
Pe mama ta nu pot s-o iert,
Pe tine nu te pot lasa,
Cu mine stau, singur ma cert,
As face altfel de-as putea.
Multi ma indeamna sa renunt
La dragoste, si sa-ti fiu tata,
Dar fata ce-acum ma iubeste,
Cu ce e dansa vinovata?
[...] Citește tot
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad B
Comentează! | Votează! | Copiază!
În drumul meu spre Dumnezeu...
când voi pleca în călătoria din care
n-am să mă mai întorc niciodată
o să-i las fetiței mele
un bilețel
prin care o să o rog
să nu stingă lumina
din când în când
să măture prin casă și prin curte
să-mi scoată de la curățătorie
costumul negru pe care
l-am îmbrăcat
în ziua în care a murit mama
duminica
să dea de pomană săracilor
câte un cozonac și câteva sarmale
pentru că și mama
înainte de a pleca
mi-a lăsat cu limbă de moarte
să dau săracilor
câte un cozonac și din sarmalele
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre moarte și tată, adresa este: