Citate despre moarte și virginitate, pagina 3
Pumnalul
Hefaistos te-a făurit
Să fii în mâna răzbunării
Străjer al libertății, pumnal nebiruit,
Judecător năprasnic al hulei și-al ocării.
Speranțe și blesteme tu-nfăptuești pe unde
Nu-i trăsnetul lui Zeus și doarme-a legii spadă.
Tu poți și-n umbra tronului pătrunde,
Și chiar pe sub veșminte de pradă.
Ca fulgerul trimis de zei, ca focul
Infernului tăișul tău lucește,
Și când la el tiranul se gândește,
De spaimă, la ospăț nu-și află locul.
Dar dreapta-ți lovitură îl va ajunge-oriunde,
În cort, în templu, pe uscat, pe mare;
Nici chiar în patu-i nu se poate-ascunde
Păzit de lacăte și de răzoare.
[...] Citește tot
poezie celebră de Pușkin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Descântec de viață și moarte
Să fie de dulce, să fie de vară,
Să fie de iarbă ajunsă la brâu,
Să fie de dragoste ultima oară,
Să fie de pietre spălate de-un râu.
Să fie de mine, să fie de tine,
Să fie cumva și de noi amândoi,
Să fie de rău și să fie de bine,
Să fie de mierea ascunsă-ntr-un roi.
Să fie de cer și să fie de munte,
Să fie de mâine, să fie de azi,
Să fie de tâmplele mele cărunte,
Să fie de ceața ieșită din brazi.
Să fie de zi și să fie de noapte,
Să fie de clipa când vrei să și mori,
Să fie de gustul cireșelor coapte,
Să fie de drumul spre Malu cu flori.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Învierea lacrima iubirii
Am fost pentru câteva secunde de veșnicie,
Torță-n întunericul necuvintelor
Am fost amnar, căci am aprins vreascurile singurătății
Dar labirintul durerii și al morții te-a ascuns iar,
Stea născută din jar
Nu mai cred în hazard. Nici în mine nu cred.
Am înviat prin tine, spre a muri a doua oară, fecioară,
Pâine, vin sfânt, mir pe fruntea de ceară, iubire, cuvânt.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lună nouă, lună nouă
Lună nouă, lună nouă,
Dă-mi motive și când plouă
Să te scutur de podoabe,
Să fac mieilor cocioabe
Din sprâncenele de ceară,
Arcuite-n plină seară.
Către mine tinzi podețe
Moleșite de blândețe...
Lună plină, lună plină,
Să-mi sacrifici o virgină,
Care plânge-n umbra ei.
Du-o-n casele cu miei
Să se-aprindă lumânare,
Să mocnească-n desfrânare,
De la ultimul pătrar
Până piere pe altar.
Lună nouă, lună plină,
[...] Citește tot
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ecou 2
Îngerul exhibiționist din Cutia Pandorei
se roagă pentru mine
ca și cum moartea
ar fi o pădure virgină
sărutul tău e mersul
șarpelui
ademenit deinima femeii
iarăși pactul cu Dumnezeu
mă exilează în migrația
păsărilor...
poezie de Claudia Tomescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă te nimerești în chinovie, nu-ți schimba locul, că vei fi vătămat mult. Așa cum pasărea ridicându-se de pe ouă le lasă reci și sterpe, tot așa și călugărul sau fecioara răcesc și mor pentru credință, pribegind din loc în loc.
citat din Maica Singlitichia
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Abstract...
Lumea, dă zor să-și consume
Drama, ticsită de glume,
Fastul, se-nghite cu patimi,
Timpul, se-neacă de lacrimi...
Prostia, file împarte
Albe și fără de moarte,
Uimirea, geme în clocot
Dreasă cu zeamă de clopot...
Iubirea, stă în iluzii,
Destinul, face confuzii,
Ranchiuna, tace și-nțeapă,
Huma e cea ce te-adapă...
Răul și castitatea
Se-mbină iar libertatea
Închisă duce încântul
Morții odată cu vântul...
[...] Citește tot
poezie de Vasile Zamolxeanu (29 noiembrie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Familia "P"
Mintea bărbatului - fecioară,
Mintea femeii - copt bărbat;
Una-i ca perna de ușoară,
Cealaltă, grea precum un pat.
Perna femeilor - o piatră,
Patul bărbaților - un sân;
Iubirea trece, moartea latră,
Perna și patul, soți rămân.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcere
Am cunoscut tăcerea mării și pe cea a stelelor,
Și tăcerea orașului când doarme,
Și tăcerea bărbatului și-a fecioarei,
Și tăcerea celor bolnavi
Când privirea lor rătăcește prin cameră.
Și întreb, pentru-a înțelege:
Care este folosul limbajului?
Un animal sălbatic geme de câteva ori
Atunci când moartea-i răpește odraslele.
Iar noi amuțim în fața aceleiași realități
Nu mai putem vorbi.
Stând în fața băcăniei,
Un băiețaș curios întreabă-un bătrân soldat,
"Cum ți-ai pierdut piciorul?"
Iar soldatul se-învăluie într-o tăcere opacă,
Mintea-i zboară departe,
Dar nu mai poate ajunge la Gettysburg.
Revine zâmbind
Și spune," Un urs a rupt o bucată din el."
[...] Citește tot
poezie clasică de Edgar Lee Masters, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vipera
Dacă pure iubiri lăudate-n respect
Te înșală în gânduri și în ochii tăi mari,
Nu ating niciun punct din vreo cută, perfect
Păzesc visu-ți cucernic, prea-curat, de cleștar.
Ce vedenii albii, cu fecioare cuminți,
Tinerețea-ți în floare, le crează bizar!
La picioarele lor varsă-ți lacrimi de sfinți
Și aprinde parfumuri pe-al lor mistic altar!
Dar amarul venin ți-este-n vene intrat,
De plăcere te plânge, de tristeți în amurg;
Vei căta în zadar leac la chinu-ți cabrat:
Vast, neantul, și spaima fluvii-n inimă-ți curg.
În genunchi, fără chin și rușine fapt brav
Fără răul oribil, pe deplin țintuit!:
Smulge vipera rea de la sânu-ți suav!
Sau, de nu, mori cum vrei, nesătulă-n iubit!
poezie clasică de Leconte de Lisle din Poeme barbare, traducere de Savin Badea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciune către Maica Domnului
Prea Curată Maică, Pururea Fecioară,
Sufletul din mine nu-l lăsa să moară,
Ci revarsă, Sfântă, peste el, de sus,
Mila Ta cea mare, mila lui Iisus!...
Îngeri împrejuru-mi fă să se adune,
Să-mi arate calea către cele bune,
Să-mi îndrepte pașii pe cărarea milei,
La-nceputul nopții, la-nceputul zilei!...
Să gonească toate duhurile rele,
Ce pândesc în drumul viețuirii mele,
Bietului meu suflet să-i dea viață nouă,
Să răsfrângă cerul ca un bob de rouă!...
Frânt de umilințe, cu adânci suspine,
Sufletul la Tine vine să se-nchine:
Mila Ta din ceruri peste el coboară,
Maică Prea Curată, pururea Fecioară!
poezie de Vasile Militaru (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la moarte și virginitate, dar cu o relevanță mică.
Iubitul meu
Iubitul meu sălbatic și divin,
E dulcorat al clipelor virgine,
Cu huma de cuvânt ne înfrățim
Pentru-a putea muri spre devenire.
Văpăi de neexcentrice dorinți
Ne vor sorbi concentric în uitare,
În timp ce noi vom adormi cuminți,
Noi, perseide veșnic călătoare...
Privind cu remușcare la trecut,
Mușcând din mărul putred al iubirii,
Viața vom vrea s-o luăm de la-nceput
Contrar acelor vechi legi ale firii.
Transcendental, spre cer vom înălța
Cuvântul nostru, gândul și menirea...
Atunci, doar eu voi fi iubita ta,
Trecutul, veșnicia, devenirea...
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Poezia
Din ceruri descindută, a mea candidă liră
N-am atârnat vreodata la poarta de-mpărați;
Când însa-ale lor fapte venind o-nsuflețiră,
Din secol pân' la altul etern au fost cântați.
Virtutea prin puterea-mi devine o ființă,
Ca zeu pre pământ are și templu, și altar;
Și viciul, din contră, din neagra locuință,
Cu scorta lui de rele, e fătul lui Tartar.
Istoria prin mine ia chip, se-nființează,
Și libertatea mumă a fericirii fac;
Eu timpului dau aripi, prin mine el viază,
Și-n candidă fecioară eu pacea o prefac.
La câmp și la cetate, în noapte și în rază,
În carceri, pe ruine, pe oamenii mari cânt;
Conserv ale lor nume în secoli de viază,
Fac vie-a lor țărână, dau suflet în mormânt.
Fu noapte, și acuma, când soarele răsare,
Venii eroii voștri în lume-a celebra;
A lor țărâna sacră la vocea mea tresare.
Și dacă dormiți încă, cel mort vă va-nvia.
[...] Citește tot
poezie de Ion Heliade-Rădulescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și, iată, îngerul Gabriel
Refren:
Și, iată, îngerul Gabriel,
Fecioarei sfinte i-a apărut:
"Vei naște un prunc mântuitor
Și-i vei da numele Isus."
Totul e darul lui Dumnezeu,
Și îi voi sluji toată viața.
Facă-se numai voia lui,
Nesfârșită e dragostea sa.
Și Dumnezeu s-a făcut copil,
Fecioara mamă i-a dat un trup,
A cunoscut cu noi viața grea,
Bucuria și moartea.
folclor românesc
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea căprioarei
Seceta a ucis orice boare de vânt.
Soarele s-a topit și a curs pe pământ.
A rămas cerul fierbinte și gol.
Ciuturile scot din fântână nămol.
Peste păduri tot mai des focuri, focuri
Dansează sălbatice, satanice jocuri.
Mă iau după tata la deal printre târșuri,
Și brazii mă zgârie, răi și uscați.
Pornim amândoi vânătoarea de capre,
Vânătoarea foametei în munții Carpați.
Setea mă năruie. Fierbe pe piatră
Firul de apă prelins din cișmea.
Tâmpla apasă pe umăr. Pășesc ca pe-o altă
Planetă, imensă, străină și grea.
Așteptăm într-un loc unde încă mai sună,
Din strunele undelor line, izvoarele.
Când va scăpăta soarele, când va licări luna,
[...] Citește tot
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăgăduiri
Arbori cu crengi tăgăduitor aplecate
fac scoarță în jurul unui launtric suspin.
Pe toate potecile zilei
cu surâs tomnatic
Cristoși înalți pe cruci de arin.
Grele din înalțime cad ciocârlii
ca lacrimi sunătoare ale dumnezeirei peste ogor.
Pe drumuri pornit
iscodesc semnele
întregului rotund depărtat:
pretutindeni e o tristețe. E o negare. E un sfârșit.
Pe urmele mele coapte
moartea își pune sărutul galben
și nici un cântec nu mai îndeamnă
să fiu încă o dată.
Fac un pas și șoptesc spre miazănoapte:
Frate, trăiește tu, dacă vrei.
Mai fac un pas și șoptesc spre miazăzi:
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Semne
Porumbii-proroci își scaldă
aripile înnegrite de funingine
în ploile de sus.
Eu cânt -
semne, semne de plecare sunt.
Din orașele pământului
fecioare albe vor porni
cu priviri înalte către munți.
Pe urma lor vor merge tineri goi
spre sori păduratici,
și tot ce e trup omenesc va purcede
să mai învețe odat'
poveștile uitate ale sângelui.
Mi-am pecetluit cu ceară casa,
să nu mai întârziu
unde jocuri și răstigniri
n-or mai trece pe uliți
și nici o adiere de om
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga din În marea trecere (1923)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dimineața
I
Din soare,
Ca pe gura unei amfore prea plină,
Răsturnată
De pe-un umăr gingaș de virgină,
Dimineața
Toarnă din belșug lumină
Peste valea toată.
Și natura-n pripă deșteptată,
Parcă poartă pleoape amețite
De lumina ce-a venit deodată,
Peste dealurile adormite.
Jos în vale,
Văl subțire se adună
Dintr-un praf ce-a cărunțit în noapte,
Din tot praful străveziu de lună
Ce-a căzut pe grâurile coapte.
[...] Citește tot
poezie celebră de Demostene Botez din Floarea pământului (1920)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec de chef
Mai adu-mi vin. Singurătatea-mi îneacă gâtul ca un praf.
Și să-mi aduci pe cel mai oacheș țigan, de colo, din taraf,
Să beau cu el și-apoi să-mi cânte.
Să-mi cânte mult, cu ochii-nchiși
Romanțe de pe vremea-n care fecioare anemice, blânde,
Plângeau iubiri aeriene sub floarea albilor caiși.
Ce negru ești, țigane, și ce vioară veche...
Să nu-mi cânți după note, să-mi cânți după ureche
Și să te-nalți pe vârfuri cu fiecare notă
Și ochii-nchiși tot timpul. Am bani străvechi, de aur...
Și-s vesel, măi țigane, căci semeni a balaur
Cu labele în ghete și coada-n redingotă.
Tu ai iubit vreodată? de ce-ai iubit țigane?
Avea ochi albi și umezi ca miezul de castane
Și buze ca măceașa și sânii tari ca piatra?
Șofran avea pe pielea întinsă pe obraji
Și bani de fier cu toartă, în salbe, pe grumaji
Și-n sânge focul aprig cu care crește șatra?
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Mușatescu din Doresc ca micile mele rândulețe (2003)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă
Maică a unui Dumnezeu înomenit,
Tu, Preacurată Fecioară Maria,
Binecuvântează, din Cer, România
Grădina Ta, cândva, pâmânt miruit!
Numele Tău, de-a pururi, fie slăvit,
Îl rostește-n văzduh, ciocârlia,
Maică a unui Dumnezeu înomenit,
Ne ești Cer și pământ Temelia...
O, Maică a Omului îndumnezeit,
Pogoară lin și resfințește-ne glia,
Temei al curăției și etern garanția
Învierii e propria-ți Moarte, în infinit...
Maică a unui Dumnezeu înomenit!
rugăciune de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre moarte și virginitate, adresa este: