Citate despre modestie și religie, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la modestie și religie, dar cu o relevanță mică.
Părinții, alături de profesori, preoți și ceilalți oameni de bună-voință din satul-comună Mogoșești-Iași sunt mereu alături de copiii lor, cu sfaturi, cu exemple de educație, cu pilde și povețe în spiritul datinilor, tradițiilor, păstrate de înaintași și perpetuate de părinții și frații noștri, întru continuitatea Spiritului acestor meleaguri, ce vor fi pururi vii amintiri în conștiința noastră, oricând și oriunde ne-am afla, noi, fiii acestor locuri, fiii acestor oameni minunați și gospodari, numiți cu simplitatea modestiei de care dau dau dovadă: mogoșteni.
Constantin Anton în Mogoșești, Ființa mea - vol II
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Duminică dimineață
I
Satisfacțiile oferite de moliciunea capotului, și cafeaua băută
Mai târzior, și portocalele savurate pe scaunul însorit,
Și cacaduul verde de pe covoraș, și libertatea
Amestecate pentru a risipi
Sfânta liniște a străvechiului sacrificiu.
În reveria ei simte asediul
Întunecat al acelei vechi catastrofe,
În vreme ce acalmia se-adâncește printre luminile apelor.
Portocalele aromate și aripile verzi, strălucitoare,
Par lucruri dintr-o procesiune a morților,
Șerpuind deasupra apei întinse, fără sunet.
Ziua-i asemeni apei întinse, fără sunet,
Calmă-n așteptarea trecerii pașilor ei visători
Peste mări, spre tăcuta Palestină,
Dominionul sângelui și-al mormântului.
II
[...] Citește tot
poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-aș fi perfect
Perfect nu sunt și nici nu mi-aș dori,
Chiar dacă Ceru-mi este-n suflet Crez;
De-aș fi perfect, nu m-aș deosebi
Dintre perfecți când o să înviez.
Cum eu, aici, sunt doar o frunză-n vânt,
Nu îmi doresc perfecțiunea-n zbor,
S-ajung, acolo-n Cer, perfectul sfânt
Dar nici aici perfectul muritor.
Perfect mereu, în verbul meu modest,
Nu pot a fi, chiar dacă alții-mi cer,
Dar mă crucific pe-un cuvânt celest,
Ca versul meu s-ajungă pân'la Cer.
De-aș fi perfect ca om sau ca poet,
Nimic nu ar mai fi din propriul eu,
C-aș deveni Lumină-ncet, încet
Iar eu nu pot fi însuși Dumnezeu...
poezie de Pavel Lică din Trubadurul cerului albastru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
7 februarie
E astăzi ziua, dragă tată,
În care, cândva, te-ai născut...
E sfântă-n veci această dată,
Și-a-ta icoană o sărut,
Cu ochii-n lacrime scăldați,
Și copleșit de grea durere,
Că-ai fost bărbat între bărbați,
Și-ai ctitorit a mea avere,
Căci viață tu mi-ai dat și-un rost,
În astă lume să trăiesc,
Modest și harnic tu ai fost,
Și te-am iubit, și te cinstesc...
Am dus în vreme al tău nume,
Iar azi, când sunt octogenar,
Aș da tot aurul din lume,
O clipă să te văd măcar...
[...] Citește tot
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec despre macii roșii
Ce poate fi mai splendid, sub cerul siniliu,
Pe când adie vântul, într-o amiază caldă,
Ca unduirea verde, a unui lan de grâu -
În care, macii roșii, fragilitatea-și scaldă?
Par, macii, sânge proaspăt ca sângele prelins
Din torturate trupuri, de primi martiri creștini...
Sublim pătează câmpul de-un verde viu, aprins
Și adânc mă înfioară de aceea-mi par divini.
Înseninat de vântul, ce fruntea-mi răcorește,
Pe când în ochi, îmi joacă, o veselă sclipire,
Scrutez peisaju-acesta pictat dumnezeiește
Și-n sufletul meu, pacea, se-mbină cu iubire...
Iubire pentru oameni ce simțământ deplin!
Căci simt că-i iert pe semeni pe mine că mă iert...
Mă simt și serv și rege, sub marea de senin
Perfectă e natura cum Dumnezeu mi-e cert.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Treaba ta este să te concentrezi și să exprimi dorința ta lui Dumnezeu. Acesta este cel mai dificil lucru pentru majoritatea oamenilor; în ei se păstrează ceva din vechile idei precum sărăcia și sacrificiul de sine sunt pe placul lui Dumnezeu. Ei privesc sărăcia ca pe o dorință, o necesitate a naturii. Sunt convinși că Dumnezeu și-a terminat Lucrarea, că a făcut tot ce putea El face și că cea mai mare parte a oamenilor trebuie să rămână săraci pentru că nu mai este de unde. Ei se agață atât de tare de acest gând greșit, încât le e rușine să ceară bogăție; încearcă să nu ceară mai mult decât ceva modest, ceva care să fie cât de cât decent.
Wallace D. Wattles în Știința de a deveni bogat
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dimineață de rai
S-a topit, în grabă multă, noaptea cu a sa magie,
Lăsând visele noi, coapte, mari speranțe să ne fie.
Somnoroasă, luna-și duse raza blândă la culcare,
învelindu-se-n năframa zilei noi, ce rostu-și are.
Soarele s-a furișat printre nori, cu pasul fin,
Modestia lui îmi place, când pe raze e stăpân.
Răsăritu'-a curs pe gene lin, de parcă-o sărutare
Mi-a sfințit în vene viața, să-mi aducă îndemnare.
Geana, din sfioasă, trece la chemări cu mult noroc,
Bună dimineața ziuă, hai, pornește-al vieții joc!
Știu, vei fi o zi măreață, după pasul ce îl ai,
Altfel nu încăpea în tine dimineața unui rai,
Ce-a deschis, cu bucurie, brațele să ne susțină,
ca, de suflet, să ne fie și-amintire să rămână!
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
La aceasta oră poetul vizionar Mihai Eminescu s-a stins
și odată cu el geniul românilor a intrat în lumină
Visează în inima ai totul
Cei care m-au pregătit pe mine sunt oameni
mai presus de toate este țara mea până la ultima picătură de sânge
copiii granițele tu și alte iubiri de oameni
nu există motivație politică pentru noi decât țara
În anul 1989 trebuia să murim dar am renăscut cu modestie
ți-o mărturisesc prin puterea gândului
Ne apărăm și astăzi și în viitor
de câteva mii de ani.
trebuie sa te apar de tine
trebuie să luăm cu noi tot ce nu s-a dat și pregătit România va rămîne întreagă și fericită
avem semnale reale de bunăstare a lui Dumnezeu
care este semenul nostru?
te pup cu sinceritate.
Când sunt pregătit, copiilor le voi spune ceva.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Detractorul
Detractorul e frustratul
Lipsit complet de Dumnezeu
Nu știe ce e păcatul
De-a vorbi pe toți de rău
Adesea este un incult
Cu mințile întunecate
Și de n-are un scop ocult
E doar plin de răutate.
Limitat de-a sa prostie
Nu acceptă vreun talent
Nu știe de modestie
Împroașcă totul, evident.
Afișând figură gravă
Atotștiutor
Împroașcă cu otravă
Adesea fiind provocator.
[...] Citește tot
poezie de Ionel Popa (12 iunie 2014)
Adăugat de Ionel Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
La mulți ani, Alexandra!
Sufletul tău e darul cel mai de preț, pe care,
Divinitatea însăși, de mic copil ți-a dat...
Ți-a dat spre veșnicie, o inimă, din care,
Ca dintr-o pâine coaptă, la cei flămânzi ai dat.
Candoarea din ființă e înger de lumină...
Îmbelșugată lume cu centrul virtual
În trupul tău și-n gândul de stea diamantină
Prolifică, perpetuă, pe plan transcendental...
Ți-e frumusețea taină și-n nerostite umbre,
Te-ascunzi de necuvinte la fiecare ceas...
Eu îți doresc din suflet, mulți ani și fericire,
Iubire și lumină la fiecare pas...
O, turn de modestie, angelică mireasă
A celor ce de vremuri, în suflet te-au iubit,
Să-ți fie viața lină, lipsită de durere
Și lacrimă-ngânată de plâns, să-ți fie schit.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mai vreau
Mi-aș dori să merg o zi
Fără un decor anume
Să nu mai văd farmacii
Nici bolnavi în astă lume.
Mi-aș dori să văd doar flori
Nu spitale, magazine
Nici fețe ce-ți dau fiori
Ci, oameni cu brațe pline.
De lumină, bunătate
Nu orgolii mici, mărunte
Modestie, simplitate
Și iubire cât cuprinde.
Nu mai vreau să văd pancarte
Ce te-mbie la pieire
Jocuri de noroc în noapte
Cluburi pentru omenire.
[...] Citește tot
poezie de Lucia Guriță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu nu am strigat în gura mare, eu am scris...
Eu, nu mi-am strigat în gura mare fericirea nebună,
atunci când îmi clocotea în pieptul tânăr gata să-l rupă,
de frică să nu mi-o deoache oamenii răutăcioși,
dar am imortalizat-o în cuvinte simple,
pentru voi, ce-i care mă înțelegeți cu adevărat.
Pentru că, rucsacul iubirii oricât ar fi de greu,
merită cărat în spate toată viața.
Nici durerile sufletului nu mi le-am strigat în gura mare,
deși tare aș fi vrut să o fac, ca să-l scap de poverile lui,
dar m-am bazat pe credință,
toiagul de sprijin al oricărui handicap.
Apoi mi-am zis:
oare, cui îi pasă de zbuciumul meu sufletesc, cu adevărat?
Cui, să mă plâng? Mai bine scriu...
Durerea altuia este cea mai ușoară durere,
pentru că nu o simte decât cel care o are.
Nici singurătatea firii sau ura împotriva viselor neîmplinite,
nu le-am strigat în gura mare,
de frică să nu par excentrică în fața oamenilor,
care abia așteaptă să mă etichiteze,
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (22 februarie 2010)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Zăludă
Copiii nu se fac peste noapte,
nici fructele coapte, nu știi, zăludă,
cu cine ești rudă,
rupe-mi o pleoapă,
am să te pot recunoaște,
fiul tatălui tău, hău din hău,
cu cât ești mai modest, treci la rest,
de ce să iubești moartea dacă,
romană, sarmată,
n-ai înțeles bucuria unei păsări cântând,
nici strălucirea în ochii profesorului de Gând,
ai grijă ce vorbești, îmi șoptește,
te aud copiii și te spun lui nea Pește.
Iar o idee este mai importantă decât o catedrală,
spune spânul închinându-se pe ascuns,
ferește-te să devii victima adevărului,
omul își suflă nasul cu putere,
dar adevărul creator de iluzii?
Viața-i frumoasă, palpită, ca o pipiță,
O bomboană îți schimbă gustul,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se vor mai naște scriitori ostași?
Fiind la țară-am auzit un cântec
Al unei inimi care-mi bate-n piept.
Lucrând pământul, printr-un vechi descântec,
Am pus în floare cântul ei perfect;
L-au repetat modeste filomele,
Spunându-mi că greșesc în visul meu,
Când mă încred în razele de stele
Dar nu-s apropiat de Dumnezeu...
Aici, la țară, sărutând pământul,
Mi-am amintit de Tricolorul sfânt,
Când eu, ostaș, rostindu-mi Jurământul,
I-am spus că-l duc cu mine și-n mormânt!
Deși sunt laș acum ca toți confrații
Ce botnița își poartă-n chip nedemn,
Când flutură Covidul potentații,
Ca slugi să fim, supuși, la al lor semn,
[...] Citește tot
poezie de Pavel Lică din Galaxia marilor iubiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeile, femeile...
Mă ierte bunul Dumnezeu,
Nu-s chiar deștept, dar nici prea bleg,
N-am apucat decând sunt eu,
Sexul frumos să-l înțeleg:
Păi, când le vine dumnealor
Să se mărite cu-n bărbat,
Îl cată-n orice colțișor,
Pân' dă de unu-adevărat:
În primul rând, un "Făt Frumos"
Ce e și greu la portmoneu,
Să aibe,-apoi, chiar de prisos,
Lângă un Ford, și un bemveu,
Inteligent, manierat,
La toate bine pregătit,
Să știe de gătit, călcat,
Devreme-acas' și nepilit...
[...] Citește tot
poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Către mine însumi, de ziua mea de naștere
Un an la ceilalți azi adun,
Dar oare sunt un om mai bun?
Un an în plus, o, ce frumos!
Dar oare sunt mai virtuos?
C-un an am azi mai multișor,
Dar oare sunt mai iertător?
Sunt mai bătrân, cu siguranță,
Dar am mai multă toleranță?
Un an în plus, neîndoios,
Dar sunt eu oare mai milos?
Că-s mai bătrân c-un an acept,
Dar oare sunt un om mai drept?
Pentru-înc-un an, mulțam frumos,
Sunt mai puțin un vanitos?
C-un an sunt azi mai bătrâior,
Dar sunt un mái bun scriitor?
[...] Citește tot
poezie de George Budoi din Poezii (5 octombrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem pentru nepoeți
vă aștept lângă mine să-mi legănați suflul
să-mi mângâiați cuvintele pline de durere
luați și rupeți
din amintirile neprielnice
veacuri și dorinți în seri de august
eu vă aștept
căci am renunțat la trăiri într-un suflet
iar ploaia nu-mi mai atinge picioarele
doar miere și vânt
doar voi și timp
doar alean și utopii
doar strigăt ursuz în negura zilei
bâjbâiala frunții căutând sărutul dulce al toamnei
unde-s poemele pentru nepoeți -
așteaptă la uși străine cu minți încuiate
Dumnezeu
unde-i Dumnezeu -
în lacrimi sterpe de pe-un vârf de munte
[...] Citește tot
poezie de Andrei Surugiu (4 august 2012)
Adăugat de Andrei Surugiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Motocros
tata obișnuia să numere zile era calculat refuza orice exces al tinereții
cei șaptezeci de ani au venit peste el nechemați cu bolizii lor roșii
i-au răsturnat liniștea modestă
acum are timp să fixeze clipa aceea
când fiica lui nu exista iar el mergea pe motociclete conducând cu o singură mână
dând peste pietre din silicon peste fete care visau orașe mari precum zanzinbar
tata râdea mereu cu părul negru intrat în ochi
vedea cartiere întregi crescând peste miriști
și simțea că pământul nu se mai învârte rotund
apoi s-a angajat era cel mai frumos muncitor de la fabrica de tractoare și viața i s-a așezat în palme ca steaua dimineții subțire
am știut întotdeauna că tata este perfect și
cerurile nu-i pot schimba măsura
de aceea eu nu am așteptat feedback-ul minutelor
mai puțin măsurată decât tata am trăit la stânga dezordinii mele mentale
pe urmă am urcat în orașul vechi repetând ca un figurant
textul milimetric luminând ca un neon
dar nici până astăzi nu am găsit demonii senili ai cuvintelor care să îmi strige că
tata nu mai este cu zilele lui precis numărate cu dorința de a viețui într-un pahar precum un cașalot straniu
[...] Citește tot
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ascult
Ascult copacii și ei spun:
"Stai drept, dar înclină-te.
Fii tolerant și flexibil.
Fii cinstit cu tine.
Stai singur, dar stai și cu alții.
Fii curajos.
Fii răbdător.
Cu timpul, vei crește."
Ascult vântul și el spune:
" Respiră.
Ai grijă de tine
de trup, de minte și de spirit.
Fă-ți timp.
Fii liniștit.
Ascultă-ți inima.
Iartă."
Ascult soarele și el spune:
" Hrănește-i pe cei din jurul tău.
[...] Citește tot
poezie de Charles Roper, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Ultimul poet
Avusei coșmar atroce,
se făcea că am rămas
singur pe astă planetă
inutil și de pripas
nu știu cum, dar dispărură
scriitorii toți, subit,
dramaturgii, prozatorii
și poeții ce-ați iubit.
Dar nu fu de-ajuns aceasta,
m-am trezit singur, deodată
toată lumea își îndreaptă
atenția deșănțată
către mine. Și de-acuma
să te ții neneacă bine,
n-am putut face-o mișcare
că-s ca roiul de albine!
Mă-mpresoară unde-aș merge
nu pot respira în voie
[...] Citește tot
poezie de Petrică Conceatu (12 octombrie 2016)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre modestie și religie, adresa este: