Citate despre modestie și suflet, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la modestie și suflet, dar cu o relevanță mică.
Ajun de Eminescu
Mă spovedesc, în taină, la stele și luceferi,
Rugându-mă ca semeni și dragi să-mi fie teferi,
Mă curăț de păcate, îndeplinind canoane,
Să uit pentru o vreme de dive și cucoane,
Să-i dau din suflet totul acelei ce-o iubesc,
Să-i pot vorbi cu patos și totuși clar, firesc,
Îndepărtez de mine orgoliul și mândria,
Să îmi rămână-n suflet doar pacea, modestia,
Postesc, trăiesc ascetic, cuminte și-nfrânat,
Ca tot ce e în mine să fie pur, curat,
Revăd cu grijă gânduri clădite-n poezie,
Ca iambul și troheul nedeformați să fie,
Revăd ce-am scris în vreme de nație și țară,
Să nu rămână vorbe de ură și ocară...
[...] Citește tot
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Humanitarian...
Născut dintr-o voință, mai mult decât umană,
Un ideal aparte, un pansament pe rană,
Un zâmbet pe o frescă nemuritor și-amabil
Un aer fin, serafic, un gest neimitabil...
Un Peter Pan firește al timpurilor noastre,
Strălucitoare gamă, doar una printre astre,
Creând zglobii surâsuri din mii de suflețele,
Speranță pentru mâine din note buchețele...
Am spus și-o voi mai spune cu inima fierbinte,
Ești dincolo de aripi, mai sus de-orice cuvinte,
Prin tunete vrăjmașe ce ți-au răzbit ființa
Tu ți-ai croit o cale cu toată conștiința...
Noi pentru tine scoatem din pietrele Columnii
Pe falnici daco-geții ca să îți țină pumnii,
Să-ți fie scut și sică pentru a ta dreptate
Între mișeii care ți-aruncă fiere-n spate....
[...] Citește tot
poezie de Vasile Zamolxeanu (25 noiembrie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pravila toamnei
Sub căutătura-i de Don Quijote de la Istru,
zăgăzuit în nepăsare maiestuoasă,
cu mult lărgita-i albie patriarhală,
când soarele dă în pârg,
fluviul își șerpuiește molcomit istoria milenară
ce curge îndărăt
spre Cetatea Medievală a Severinului.
De când și-a tras (b)arca pe uscat,
la fiecare început de toamnă,
de ziua lui,
încercând să sfideze uitarea,
își descarcă prinosul de singurătate.
La umbra castanilor
ce se toropesc năuciți
pe o bancă parfumată cu arome de prune
din recolta anului trecut
asistă neputincios la solemnitatea
ostentativ de timpurie
[...] Citește tot
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nihil Sine Deo
Vin pe furiș în primăvara vieții tale,
Să-i fac cadou, o rază de culoare și splendoare,
Nu îmi doresc putere, faimă, ori bogăție...
Lumea ar fi mai bună, doar Bunul Dumnezeu să le deție.
Dumnezeul iubirii veșnice este lumina conștiinței noastre,
Să Îl conștientizați trebuie să vă uitați în sufletele voastre.
Visele albastre și senine îs blânde ca de vară,
Culoare ca nestemata de opal, tot sufletul îl spală.
Aduc comori culese dintre astre,
Lumea ca să se bucure de nopțile albastre,
Pe toata lumea aș vrea s-o fac ferice,
Oamenii niciodată ca să nu se oftice.
Femeia-i dulce de-ți vine să-i dai Luna,
S-o cucerești e imperativ să îi arați și să-i explici natura și scriptura.
Frenetic zboară fluturi colorați și albi prin iarbă,
Nunta de vis, nimeni în veac să nu le-o șteargă.
[...] Citește tot
poezie de Cînepă Ștefan (1 martie 2021)
Adăugat de Cînepă Ștefan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Venim de la iesle...
Venim de la iesle cu-n gând mai profund
Să spunem la mulți ce-nseamnă-ntrupare
Să știe că cei ce în El se ascund
Putea-vor să-nvingă necazul cel mare.
Plecat-am spre-acolo cu suflet deschis
Dorind să primim priviri penetrante
Și iar ne-am convins că tot ce e scris
Ne leagă de Fiul, de stări importante.
O încăpere modestă, o iesle la fel
Toți pot să intre: nu-s interdicții
Să poată afla că încrederea-n El
Înlătură gânduri ce nasc contradicții.
Cuprinși fiind de atmosfera divină
Ce-a Lui prezență o poate crea
Ne-a copleșit înfățișarea-I senină
Ce poate lumini cerești să ne dea.
[...] Citește tot
poezie de George Cornici din Nuanțe stelare (2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Martie, în optar renăscut
Când Martie se face opt, e timp de gând spre eternitate
Din spira-n infinit întinsă din ochi de verticalitate
Ca o cătușă strânsă sexe într'un colaj de îngemănare
La fel de rond, brățări de suflet mai mult decât împreunare,
Ceva sacral ce leagă X cu Y din algebriene
În biologice făclii, scânteind ce-i mai nobil, gene
Ce acoperă lacrimi de extaz și mila plângerii împărțite
Când tot ar pare disperare și mângâieri sunt resuscite
Speranțe iar, să se întremeze, căci două flori's metamorfoză
Creând din nou o altă floare, peduncul de o nouă roză...
Și așa, el Martie culcat opt, e'o zală simbol de egal
Între aplecarea în genunchi și gestul pur neteatral
De dragoste nețărmurită în dar la mamă, fiică, soră,
Noră în buchet de izuri dulci, iubita, o femeie floră...
E odă, imn pentru matern, e'o incantație terestră
Ce numai Soare ar putea ști de când ne bântuie pedestră,
Căci doar așa vom fi eterni strălucitori în dăruire
Bărbații dârji, copii în fond, ce n-ar putea fără iubire...
Și în contextul fad monden, fără metafore, epitetic
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu din Clip'uri dinspre mine (7 martie 2018)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bunica
În haine pestrițe o știu pe bunica,
De când pe lume m-am pomenit,
Parcă a fost un vis, parcă este un mit,
Icoană vie învelită în scutece de timp,
Luminată de o rază poetică destinată, mie.
Bunica avea ochii blânzi, albastru de cicoare,
Frumoasă ca macul tânăr în lanul copt de grâu,
Harnică și sfătoasă nevoie mare,
Mereu surâzătoare, printre vecinele gureșe,
Făloasă fără pereche, în satul ei din vale.
Sub părul bălai, o frunte înaltă lucioasă
Ascundea amintiri ce-au cântărit cândva,
Pe holograma vieții învingătoare se străduia să fie,
Nu se lăsa ispitită de robia depresiilor omenești,
Deși motive, har domnului avea.
Umorul de pe limba bunicii nicicând nu lipsea,
Deși uneori din coada ochilor lacrimi nestăpânite curgeau,
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doctorul (Dedicație Dr. Florin Aurelian Străoneanu)
Pasant imperceptibil în spațiul citadin
Își dedicând tot haru-n ruralul cabinet,
Cu haina ades pe umăr se aplecând aldin
Își cară-n pungi din fișele-ntocmite berechet.
Din neiertată eroare de-un așa-zis program
Se pierde în steril din Hipocrate-n scrib
Plin de comunicate, raport la kilogram...
Cum pacient dentistul și-ar vindeca prin știrb.
E plin de carte sușă de diagnostic, cură,
Dar e polivalent ca o enciclopedie,
Pasionat de-a ști; istorie, cultură,
De animale, țări, credințe... E-o Messie.
Un timid incurabil preferă să cedeze
Și bani și adevăr la mult tupeu, la ură...
Își face meseria cu daru-i să trateze
Și trupul prigonit și suflete ce-ndură.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mea culpa
Habar nu am ce este poezia,
N-am știință despre ea, scriu cum "îmi vine",
N-am scheme fixe de numărătoare,
De număr de silabe sau de rime.
Poate sunt "decretată" diletantă,
De critici fini, sobri, pretențioși,
Pedanți, perdanți, cocoloșiți de soartă,
Ce dau, "la greu", în poeți inimoși.
Dar eu îmi văd cu drag de tot ce simt,
Nu știu să scriu sonet sau acrostih
Și nu pot să fiu falsă, să vă mint,
Și îmi pun sufletul în orice stih.
Știu că există rime-ncrucișate,
Împerecheate-n vers alb, dubios.
Eu vreau să scriu în rime-mbrățișate
Doar de IUBIRE, prinsă-n vers frumos...
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem pentru nepoeți
vă aștept lângă mine să-mi legănați suflul
să-mi mângâiați cuvintele pline de durere
luați și rupeți
din amintirile neprielnice
veacuri și dorinți în seri de august
eu vă aștept
căci am renunțat la trăiri într-un suflet
iar ploaia nu-mi mai atinge picioarele
doar miere și vânt
doar voi și timp
doar alean și utopii
doar strigăt ursuz în negura zilei
bâjbâiala frunții căutând sărutul dulce al toamnei
unde-s poemele pentru nepoeți -
așteaptă la uși străine cu minți încuiate
Dumnezeu
unde-i Dumnezeu -
în lacrimi sterpe de pe-un vârf de munte
[...] Citește tot
poezie de Andrei Surugiu (4 august 2012)
Adăugat de Andrei Surugiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ascult
Ascult copacii și ei spun:
"Stai drept, dar înclină-te.
Fii tolerant și flexibil.
Fii cinstit cu tine.
Stai singur, dar stai și cu alții.
Fii curajos.
Fii răbdător.
Cu timpul, vei crește."
Ascult vântul și el spune:
" Respiră.
Ai grijă de tine
de trup, de minte și de spirit.
Fă-ți timp.
Fii liniștit.
Ascultă-ți inima.
Iartă."
Ascult soarele și el spune:
" Hrănește-i pe cei din jurul tău.
[...] Citește tot
poezie de Charles Roper, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Ideea de bază
Îmi place să joc cuvintele pe degete.
Să înot printre cuvinte cu dublu înțeles.
Să-mi exprim dezamăgirile, durerea, prin punctul ce îl pun pe i.
Iar prin virgula să clarific sensul și totodată să elimin ambiguitățile.
Viciul de care sunt vinovat, este acela de a fi un veșnic visător.
Deși uneori mi s-a spus ca sunt mai din "topor"
Să extrag frumosul din mocirla și sublimul din grotesc.
Să simt, pur și simplu ca iubesc timpul în care trăiesc.
Visez la o lume mai frumoasă, fără sărăcie și corupție.
O lume simplă, "musai" populată doar cu oameni modești și buni.
Sufletul omului devenind astfel mai puternic și frumos, prin simpla dăruire.
Opusul acestuia fiind omul meschin, a cărui răutate se vede pe chip, gesturi și în a sa privire.
De nenumărate ori mă întreb, este un păcat să fiu un continuu visător?
Sau în timpul acesta neologic, sunt doar un simplu trecător?
Prezentul sau viața aceasta, mă va transforma într-un jucător abil?
Sau totul va rămâne veșnic gargară ieftină, un "kitsch"mascat subtil.
Voi fi oare un jucător în lumea asta crudă, ce va avea vreodată ceva util de zis?
Asa cum diamantul devine mai prețios de abia după ce a fost șlefuit.
Greul se depășește doar prin perseverenta și nimic în viața nu se obține gratuit.
Nu trebuie sa renunțăm la lupta, atunci când drepturi fundamentale ne sunt lezate.
[...] Citește tot
poezie de Romulus Rapcea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Duminică dimineață
I
Satisfacțiile oferite de moliciunea capotului, și cafeaua băută
Mai târzior, și portocalele savurate pe scaunul însorit,
Și cacaduul verde de pe covoraș, și libertatea
Amestecate pentru a risipi
Sfânta liniște a străvechiului sacrificiu.
În reveria ei simte asediul
Întunecat al acelei vechi catastrofe,
În vreme ce acalmia se-adâncește printre luminile apelor.
Portocalele aromate și aripile verzi, strălucitoare,
Par lucruri dintr-o procesiune a morților,
Șerpuind deasupra apei întinse, fără sunet.
Ziua-i asemeni apei întinse, fără sunet,
Calmă-n așteptarea trecerii pașilor ei visători
Peste mări, spre tăcuta Palestină,
Dominionul sângelui și-al mormântului.
II
[...] Citește tot
poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântul III
Deși-împrăștiați de fuga cea grăbită
pe câmp, întorși spre muntele acel
la care-a noastră minte-n veci ne-nvită
eu stetei strâns de ducele fidel,
căci cine-ar fi condus a mea cărare
și cum era să sui fără de el?
Și-așa-mi părea că-și face-acum mustrare.
O, suflet demn și nepătat, ce mică
greșeală-ți face-arsuri așa de-amare!
Când pripei, care-oricărui act ridică
noblețea sa, el stavilă i-a pus,
iar spiritu-mi, strâmtat de-avuta frică,
lărgi atenția ca din sineși dus,
privii spre muntele, ce-și face cale
spre cer din ape,-al lumii cel mai sus.
[...] Citește tot
cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Purgatoriul, traducere de George Coșbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ană... de basm
In memoriam Anne Antoinette Francoise Charlotte Zita Marguerite, Reine de Roumanie.
E atât de mult predestinat, în țara ce mi-o am icoană,
S-am veșnic modestia blândă întruchipată-ntr-un supliciu
Mereu femeie, toată amor lângă un bărbat etern capriciu,
Să-i fie floare... nu mlădie. Mândria demnă de-a fi Ană!
E iar legenda, ce-o credeam că-i doar trecut, nestinsă rană,
De-un meșter, tot un dregător de sfinte, dârz, curat, viteaz...
Un' din popor, pe atunci Manole, un truditor fără răgaz
Să tot clădească, în van, helas... de n-ar fi fost zidul de-o Ană!
Acum sunt parcă eu erou, un figurant fără prihană
Tot așteptând din multe basme să-mi fac din visul meu Regat...
Cu o Domniță de-altădată ce n-a avut în veci Palat,
Tot dăruindu-și picuri viața la crez, viteji... O jună Ană!
Atât de nobilă în sămânță, în fel de-a fi, de piatră stană
Să-i dea, o zi, la al său soț, tot ce-a pierdut, furat de seameni;
Tronul de drept, smuls de parșivi, ce sunt și-acum, clonaj de "oameni"...
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 august 2016)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Blues fără sațiu
stăteam pe o pânză de păianjen și mi se dăduse o lectură militară
un text lung de toamnă contorsionată în juru-mi precum adulterul
muream și în același timp măturam praful galactic
din modesta căsuță de țară
a străbunilor
zbierând după mine
de ce n-am mai venit
precum abd-ru-shin pe i-phon-urile arabilor
meditând despre bacterii & endoscopii
pe scara spiralată a bibliotecii ferdinand din iași
ps
regele n-a citit vreo carte aici pe scara spiralată
priveam cum iordaniene nebotezate în iordan
au desșurubat dopul de la apa plată
cu o felie de lămâie
și ce altceva ai mai făcut în casa
din roman
efectuându-ți stricta inspecție a zilei
în care ai fost mai bun
decât pânza de păianjen a toamnei
[...] Citește tot
poezie de Cătălin Al Doamnei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anton Ego: Din multe puncte de vedere, munca unui critic e ușoară. Noi riscăm foarte puțin și totuși ne bucurăm de o superioritate față de cei care își supun creația și, totodată, sufletul judecății noastre. Noi prosperăm de pe urma criticilor negative, care sunt amuzante atât de scris, cât și de citit. Însă adevărul amar, pe care noi criticii trebuie să-l acceptăm este acela că, în această mare ordine a lucrurilor, banalul este mai important decât criticile noastre care îl denumesc astfel. Dar sunt și momente în care un critic chiar riscă, și anume atunci când el descoperă și apără ineditul. Adesea, lumea este necruțătoare cu noile talente, cu noile creații, ineditul are nevoie de susținere. Seara trecută am trăit ceva nou, o mâncare excepțională de la o sursă absolut neașteptată. A spune că atât mâncarea cât și creatorul ei mi-au pus la încercare prejudecățile despre gătitul de înaltă clasă, ar fi interpretare grosolană a lucrurilor. M-a zguduit din temelii. În trecut, nu am făcut un secret din disprețul meu față de celebrul motto al lui Gusteau: Oricine poate găti. Dar îmi dau seama că de abia acum am înțeles cu adevărat ce a vrut să spună. Nu oricine poate deveni un mare artist, dar un mare artist poate veni de oriunde. Este greu să-mi imaginez origini mai modeste decât ale geniului care gătește acum la restaurantul lui Gusteau și care este, în opinia acestui critic, nimic mai puțin decât cel mai bun maestru bucătar al Franței. Mă voi întoarce în curând la restaurantul lui Gusteau, dorind mai mult.
replici din filmul artistic Ratatouille
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă celor albi la tâmple
Albi la tâmple de poveste,
Iarna-n noi a-nmugurit,
Gând de nouri peste creste,
Pace-n veci în infinit.
Nuferi aurii-n privire,
Tainice înțelepciuni,
A iubirii strălucire,
Risipită-i în genuni.
Albi la tâmple de poveste,
Flori de cais și flori de măr,
Mândrii, fără să le pese,
Trec bătrâni prin timpul lor.
La urechi cercei de stele,
La morminte cruci de lemn,
Ne-au lăsat bătrânii sene,
Amintire să le-avem.
Iarna-n noi a-nmugurit,
Sub basma, albe troiene,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poveste din fereastra inimii
Într-un burg pestriț și vesel, pe o stradă oarecare
Un copil trecea zâmbind pe-o alee, la-ntâmplare
Și rotind privirea-n zare cum o fac copii-ades
La gheretă, în vitrină, un afiș de interes:
Vând căței cu ochi zglobii și cu părul cârlionțat,
Jucăuși, plin de iubire, cu boticul brun roșcat.
Curios nevoie mare, doritor de-un prieten drag,
Rușinos, zâmbind timid s-a oprit puțin în prag
Și cu vocea mai domoală l-a-ntrebat pe vânzător:
Care-i costul, cum sunt câinii, dac-a fost vreun doritor.
La auzul celor doi, cinci căței au dat năvală,
Făcând tumbe, alergând, foarte-atenți la cleveteală.
Unul singur, mai sfios, necăjit, blăniță sură,
Rezemând codița mică pe sandala gri de zgură
L-a privit cu îndoială pe băiatul curios,
Cu ochi triști, năsuc rozat, vrând să pară bucuros,
[...] Citește tot
poezie de Ines Vanda Popa (30 iulie 2014)
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Relicto corpus
Am parcă evitat tragismul să nu-mi inspire an ce-ncepe,
Să nu mă năpustesc cu suflet rănit, să-i caut oblojiri
Cu leacuri noi de vorbe goale l-atâtea plinuri de-amintiri
Copilărești, vizionante despre trecuturi... Printre otrepe!
Dar părcă ură, ne voită, se urcă-n mintea-mi prinsă-n mreje
Printre minciuni care se poartă din poartă-n poartă adevăr,
Spus fără noimă -martor mort- "că nu-și iubește fir de păr"?!?...
Și-adulat propriu, brusc, se schimbă... Din drept în cancer, în vârteje!
Simbolul vieții scris pe pânze celuloidice, crez, tot
Se risipește-n dos de palmă -ce-ar fi fost mângâieri perfide-
Și ascunsul hâd iese din mâzgă, tentaculează din firide
S-omoare cast, pentru avut! S-ascundă idol lumii... Mort!
Ca-ntr-un conclav de adulatrii ce nu i-au fost nicicând aproape,
Apar din neguri -gând rapace- duhovnici fără spovedire
Ce-ar adora văduvei "scumpe" să fie ei noua proptire...
Ținând ison ca tot să ardă; emulul iute să-l... "Îngroape"!?!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 ianuarie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre modestie și suflet, adresa este: