moralitate şi suflet

Se spune că trebuie să fii puternică, deşteaptă şi norocoasă ca să supravieţuieşti în vremurile de restrişte, de război, de calamităţi naturale şi torturi fizice. Însă eu cred că tortura sufletească – neliniştea, frica, sentimentul de vinovăţie şi decăderea morală – sunt mult mai greu de suportat.

Lisa See în Fetele din Shanghai
Adăugat de Iustina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă întreb însă de ce trebuie să fie realitatea atât de simplă? Viaţa mi-a dovedit că, dimpotrivă, niciodată nu-i simplă şi chiar atunci când o situaţie ţi se pare uluitor de clară, când crezi că se sprijină pe ceva simplu de tot, descoperi, dedesubt, mobile foarte complexe. Un exemplu foarte comun: lumea care dă bani cerşetorilor. Se spune despre ea că-i mai generoasă şi mai bună decât cea care nu dă. Îmi permit să tratez cu tot dispreţul această teorie. Fiecare ştie că viaţa unui cerşetor (a unui cerşetor adevărat) nu-i asigurată cu zece centavos sau cu o bucăţică de pâine: e asigurată doar viaţa psihologică a celui ce-şi cumpără în acest fel, pe nimica toată, liniştea sufletească şi titlul de om generos. Gândiţi-vă cât de meschină e această lume care nu se hotărăşte să cheltuiască mai mult de zece centavos pe zi pentru a-şi putea asigura liniştea sufletească şi ideea reconfortantă şi vanitoasă de bunătate. De câtă puritate morală şi de cât curaj e nevoie pentru a purta povara mizeriei umane, fără această ipocrită (şi cămătărească) filantropie!...

Ernesto Sabato în Tunelul
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În oglinda diversităţii

mă afund în mine ca într-o pădure
izvoare de doruri în vale se bifurcă
la rădăcini de brazi cântă sevele pure
spre trunchiuri de stele vesele se urcă.

mă scufund în mine ca într-o fântână
luna se oglindeşte în gândurile mele
n-aş fi crezut că sunt cu lacrimi plină
că mă înconjoară ziduri de regrete grele.

mă scufund în suflet ca într-un ocean
valuri de iluzii plutesc peste corali
visul de împlinire este imens mărgean
poveşti de succes scot din timpi morali.

mă asemăn cu natura în diverse feluri
în sufletul meu se reflectă prin ţeluri.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuget târziu

Am dedus că viaţa pâmânteană ar deveni o adevărată peliculă divină,
dacă oamenii nu s-ar speti să o aglomereze cu viitoare religve materiale,
ci s-ar înfrupta mai des din bucătăria frumuseţii ei spirituale,
care prin legile înţelepte va înflori sănătatea, fericirea şi pacea sufletească a omenirii.

Am învăţat că nu râvnesc şi să nu imit pe nimeni niciodată, pentru fericirea searbădă a confortului material,
dar să fac tot posibilul să arăt oamenilor din jurul meu cât de aproape şi de sănătoasă este fericirea spirituală,
trebuie doar să o dorească cu adevărat şi să respecte câteva norme elementare de morală,
apoi trăgând linie de fracţie să calculeze cu mintea sufletului câtul dintre fericirea materială şi cea spirituală şi să aleagă.

Am înţeles că nu întâmplător viaţa pământeană are scară de valori,
dacă pe ea nu se coboară măcar o dată în infernul mizeriei morale nu avem cum să râvnim la caracterul frumos al înţelepciunii.

Am dedus că în travaliul vieţii pământene, iubirea umană ridicată mai presus de cea Divină, transformă viaţa oamenilor în episoade dramatice şi poate educative până la sfârşitul ei.

Am înţeles că oricât de ateistă şi nesaturată este stiinţa omenirii, în faţa neputinţei şi a morţii îngenunchiază la picioarele Divinităţii cerându-i cu pioşenie ajutor şi îndurare.

Am dedus că oamenii aţâţaţi de poftele cunoaşterii, dezgroapă barierele enigmelor îngropate de frământările trecutului, eliberând odată cu ele şi blestemele lor.

Am înţeles că energia apei este însetată de sărutul rece al pământului ca plămânii focului de oxigen, ca aripile aerului de libertatea mişcării şi ca omenirea de fericirea supremă, încă umbrită de caprici ispititoare.

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (martie 2008)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zilierişti damnaţi... sau "Jurnaliştii"

Autoinventaţi, n-au şcoli corecte,
"Tupeu" le este proba ce-au trecut
Vânzându-şi suflet, ce şi-au prefăcut;
Întruchipat în exprimări abjecte.

N-au niciun fel de jenă sau morală;
Sunt doar unelte ce s-ascut pe bani...
Sunt multe curve şi-mpuţiţi golani
Ce-s gata de atac, cu mintea goală.

Au un patern de schizo... Elaboraţi
În isterii de zilnice exersări
Pe invitaţi, prin crunte provocări;
Ce ei întreabă şi răspund, ca sceleraţi.

Nu au respect pentru cultură, vârstă,
Mânjesc familia... neveste şi copii,
Din adevăruri vă prefac spălătorii
De creiere... cu mintea lor îngustă.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea m-a învăţat cu briza ei divină, valurile neostenite şi miliardele de boabe de nisip aurite că merit mai mult de la viaţă, că merit din adâncul inimii să zâmbesc, să fiu iubită şi să iubesc, precum o divă pe scena operei lumii să strălucesc, că trebuie să lupt până reuşesc şi că merit din plin să am în preajmă oameni cu sufletul fin, de calitate, de înaltă şi autentică moralitate, definiţi de frumuseţe şi bunătate.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încheietura vieţii

Încheietura vieţii
Şi-a luxat existenţa.
Este nevoie de un psiholog
Pentru a-i face reconfigurarea morală.
O chestiune banală...
O bucată de tifon, uşoară,
Ca pâlpâirea unei lumânări parfumate.
Flutură ca a îngerilor armate...
Paşi grei, biciuiţi de vântul tăcerii,
Durerea-nvierii,
Lacrima ce înţeapă ochiul de amintire,
Defuncta iubire...
Şi zborul lin în care toţi plutesc,
Suflete de lumină,
La întâmplare.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

■"Pentru a trece prin viaţă demn, onest, triumfător întotdeauna trebuie să punem în relaţie bunurile materiale, lumea lor, în esenţă banii cu actele morale şi fundamentele spiritual-umaniste. Nu putem creea civilizaţii pacifiste, durabile, echilibrate având ierarhii socio-politice întemeiate pe forţa exclusivă a banilor şi pe sărăcirea sufletească. Aceste tendinţe, comportamente statale nu pot asigura pacea societală şi planetară."■
Adrian Ibiş

Adrian Ibiş în Cartea "Cugetări. Mari oameni de stat", Editura Pansofia, 2013 (2013)
Adăugat de Adrian Ibiş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul omenesc cunoaşte dorinţa de a consuma înainte de a o cunoaşte pe aceea de a produce. Dorinţa de a produce vine cu anevoie şi cu mari sacrificii. Omul lăsat în voia lui este, înainte de orice, un animal cu apetituri de consumaţie. Înfrânarea apetiturilor vine numai treptat, odată cu răspândirea culturii; cu obişnuinţa suportării îndatoririlor sociale. Aşezămintele publice, legile morale şi civile sunt tot atâtea bariere ridicate contra apetiturilor animale.

Constantin Rădulescu-Motru în Psihologia poporului român
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Litanie

zilnic se înfruptă din noi
cu colţii ascuţiţi şi noi, ei, fiare de soi
ne pun pe umeri greutăţi
asteptând să le cărăm,
cu umerii sfâşiaţi şi goi
noi, pleavă şi gunoi
ne aşezăm la masă flămânzi
mâncăm gunoaie şi noroi
noaptea ne lingem rănile din noi
ne urmăresc cu ochi sticloşi şi goi
cu colţii muşcă din sânul secătuit de lacrimi
trăim într-o lume îmbâcsită..
cu deseuri umane şi morale
am rămas să mergem prin cotloanele deznădejdii
tânjind după un suflet curat
Doamne, ai milă de noi...

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi pasă (pamflet)

Îmi pasă şi mă doare starea naţiunii,
Când văd aleşii care se comportă
Mai lacomi ca hiene şi mai răi ca hunii,
Din ciolan să ia întreaga cohortă.

Cu sabia-n cuvânt şi cu resteu în ură,
Nimic nu lasă rivalilor mărunţi!
Se luptă să le ia şi pâinea de la gură,
Să nu le ştie manevre de corupţi!

Când biata ţărişoară este sub greutăţi,
Ei fac planuri, de unde să ciupească.
Onoarea îşi compromit, când calcă şi pe morţi
În planul hapsân, să se pricopsească!

De poporul român, îmi pasă şi mă doare,
Văzând că din greu, pentru fii se zbate,
Iar "patrioţii" se-arată la sărbătoare,
Să vorbească despre moralitate!

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Filipoiu din România - patria din sufletul meu (2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Solidaritatea este opera unui sacrificiu conştient, este ultima verigă în înălţarea morală a voinţei şi este ţinta spre care se îndreaptă cultura; solidaritatea se produce prin încordarea şi stăpânirea de sine. O societate cu suflete diferenţiate opune imitaţiei rezistenţă, iar unitatea între membrii ei nu se poate dobândi decât prin sacrificiu voit al persoanei fiecăruia. Solidaritatea este o armonie cucerită prin lupta omului cu sine însuşi, prin recunoaşterea altora, după ce fiecare s-a cunoscut pe sine.

Constantin Rădulescu-Motru în Psihologia poporului român
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

■"Obiective ascunse urmarite de unii "strategi" ai invăţământului românesc: desensibilizarea copiilor, tinerilor, diminuarea conştiinţei istorice şi sociale, reducerea sentimentelor şi a valorilor umaniste, morale, estetice, etice, formalizarea, robotizarea vieţii, pierderea sensului existenţei şi subordonarea sa valorilor momentului, mercantilism, materialitate, sărăcire sufletească, manipulare. Totul pentru construirea unei societăţi a violenţei, usor de controlat centralizat, dezumanizat."■
☆Adrian Ibiş

Adrian Ibiş în Cartea "Cugetări. Reflecţii etice şi socio-filosofice", Editura Pansofia (2013)
Adăugat de Adrian Ibiş
Comentează! | Votează! | Copiază!

■"În multe momente istorice, mişcările progresiste, civice, democratice au fost deturnate de către forţe politice corupte în parteneriat cu grupări poliţieneşti şi informative. Decalajul uriaş tehnologic, economic, civic-democratic între Occident şi România s-a datorat, în esentă, acestui fenomen producând mari riscuri şi în viitor. Întotdeauna, mizeria morală s-a transferat de la partidele care au pierdut alegerile la noua putere, confiscându-se democraţia şi eludând sufletele curate ale oamenilor oneşti."■
☆Adrian Ibiş

Adrian Ibiş în Cartea "Intelligence. Studii de securitate, Editura Pansofia, Bucureşti, 2012 (2012)
Adăugat de Adrian Ibiş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt propriul meu trişor

Sunt obiectul şi martorul
propriului meu trup,
iar carnea-mi atârnă de suflet...
Ce minciună salutară e viaţa,
când ai experienţa tristeţii –
şi seara, dar şi dimineaţa!

Nici morală, nici echitate, în lume,
doar dispreţ şi suferinţă,
în tot şi în toate,
în conştiinţă, în carne şi sânge,
în totul ce râde, în totul ce plânge,
în fiecare timp, răstimp
şi anotimp!

Despovărează-mă, Doamne, de trecut,
şi lasă-mă gol în faţa viitorului,
căci, nu mai ştiu să exist,
în această perpetuă ignoranţă de a fi
propriul meu trişor,

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 142

Iubirea mi-e păcat, virtutea ta e ura,
Urăşti al meu cusur, iubirea imorală,
Dar dacă ai putea să-mi înţelegi tortura,
Atunci m-ai lăuda, nu mi-ai face morală.
Căci nu aş suporta să mă muştruluiască
Buzele tale roşii care-au călcat un cod,
Ca şi-ale mele, false iubiri vrând să stârnească
Şi i-au lipsit pe alţii de-al patului sfânt rod.
Aş vrea să te iubesc cum inima-ţi iubeşte
Pe-aceia ce-i priveşti; de ochii mei nu-ţi place;
Sădeşte mila-n suflet, acolo ea va creşte
Şi într-o bună zi, mila ţi se va-ntoarce.

Dar pentru că-ţi doreşti ce tu ascunzi de mine,
Fie să nu primeşti ce crezi că-ţi aparţine!

poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eteri... sau ... Etern (pretutindeni... tradus)

Filament e, subţire... dă lumini de wolfram.
Fină e, cum mătasea, venită din China.
Scumpă-i, peste filonul de aur, în gram.
Şarmu-i, Chanel natural şi Ferrari-i maşina.

Stilu-i, Yves St. Lurent, de Paris adorat.
Estee Lauder-i e parfumul, adult în extaz.
Lasă-n urmă, când trece, vânt Zefir- aerat...
Muzica îi e Cabrel şi iubeşte turcoaz.

Căutarea-i, într-una, de motto-uri eterne.
Cartea ei, Eliade, sau Kafka, Kipling...
N-o atingi, că-i mimoză, aventurile-şi cerne...
Ţara dragă-i Canada şi poporul... viking.

În răbdare, are timp, rezervată cum stoic...
Ajutorul de-i ceri, îţi dă tot... nu iubirea.
Credincioasă-i, cu suflet, ortodox sau catolic.
Ea iubeşte profund, doru-îi e nemurirea...

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puţin a lipsit ca Ines să nu fie declarată inamic public; a luat de mai multe ori parte la demonstraţiile celor nouă sute de mame - căci la atâta se ridica acum numărul femeilor părăsite de copiii lor -, dar singurul rezultat a fost că-şi pierdu doi dinţi la o intervenţie brutală a poliţiei. La capătul puterilor fizice şi morale, s-a retras la singurele-i rude, muntenii din Mesala. Acolo au lăsat-o nervii. Într-o zi s-a hotărât s-o sfârşească odată; a apucat-o pe o cărăruie întunecoasă ce se pierdea în pădurea de pini şi a urcat pe ea fără răgaz, sperând că povârnişul abrupt nu va avea sfârşit şi acolo, suspendată între pământ şi cer, va regăsi poate câteva resturi din strigătele de agonie ale celor dragi, dacă nu chiar sufletele lor rătăcitoare.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa am păcălit moartea

în tot ceea ce am scris nu ştiu dacă
am scris cartea cărţilor
ştiu doar că
am scris adevărata poezie a lumii
o lume fără pretenţii cu doar
câteva provizii
pentru atunci când moartea
mă va privi pe geam
în lumea aceasta
greu de definit
dimineaţa
la amiază şi seara
fără ca cineva să se aşeze
la masă cu mine
mă hrănesc cu aceleaşi cuvinte
cu firimiturile căzute
îmi hrănesc singurătăţile
timp în care
ai mei
mă privesc îmbătrâniţi din

[...] Citeşte tot

poezie de Teodor Dume (6 octombrie 2016)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceaţă şi lumină

Am înghesuit cuvintele în pâlnie
şi au început să curgă înjurături
peste capul frazelor care erau prea lungi,
copii se mutaseră pe alte pagini.

Întunericul se zvârcolea pe panta greşită
pe care o apucasem şi eu din inerţie,
pe celelalte pante era o linişte ieftină
care aluneca spre dezamăgire totală,
zilele se perindau şchioape pe drumuri
care nu duceau prea departe.

Atunci am hotărât să mă răzvrătesc,
simţeam lipsa de perspectivă prezentă,
ceaţa cobora peste mine ca o singurătate.
Numai sufletul se zbătea în gol şi căuta
inima ta zdrobită de umilinţa înfeudării
principiilor morale desuete.

După ce ne-am pus de acord

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!