Citate despre ninsoare și timp, pagina 3
Iarna
Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă,
Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă;
Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi,
Răspândind fiori de gheață pe ai țării umeri dalbi.
Ziua ninge, noaptea ninge, dimineața ninge iară!
Cu o zale argintie se îmbracă mândra țară;
Soarele rotund și palid se prevede printre nori
Ca un vis de tinerețe printre anii trecători.
Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împrejur, în depărtare,
Ca fantasme albe plopii înșirați se pierd în zare,
Și pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum,
Se văd satele perdute sub clăbuci albi de fum
Dar ninsoarea încetează, norii fug, doritul soare
Strălucește și dismiardă oceanul de ninsoare.
Iată-o sanie ușoară care trece peste văi...
În văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi.
poezie celebră de Vasile Alecsandri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copacul vieții
Mă ascund în ninsori
să nu mă viscolească
vântul uitării,
fulgi de vise
în căutarea zilei,
mulțimi de gânduri
trezite...
dor regăsit în lumină târzie
din singurătate
pași ratăciți de timp
pe țărmul anilor
în labirintul
depărtării
confuz și întunecat
iubirile
se nasc și mor
deci există...
mâinile se împreunează
pe copacul vieții
plin de zăpadă și muguri.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aniversare
Mă-ntind pe muchia barbară
A singurului Nu din jur,
Visând o barbă cuaternară
Pe care s-o (pardon!) înjur;
Boltesc minuni peste portaluri,
Strâng pâine pentru miile de pești,
Dotez canalele cu valuri
Și-auzul cu ereți domnești...
Și te iubesc la nesfârșire,
Frumoasa mea de Poc și Pac,
Ping-poanga mea, Tu nălucire
A zilelor ce intră-n sac,
Reglementara mea eroare,
Borcanul meu cu murături!
(Ghici ce timpan-de-dor mă doare,
Prinos al dulcii tale guri?)...
[...] Citește tot
poezie clasică de George Florin Cozma
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
E tristă lumea fără voi...
E tristă lumea fără voi,
Fără un zâmbet sau un vers,
Unde-ați plecat străini, șuvoi,
Prin ce tărâm de Univers?
Pe coarda timpului pierdut
Zburați spre cerul înstelat
Și ce-ați avut de străbătut,
Rămas în urmă, izolat.
Ne este dor de tot ce-a fost,
Cenaclul l-ați mutat în nori
Iar noi ne zbatem fără rost
Pe un Pământ plin de ninsori.
poezie de Daniela Tiger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul aleargă desculț
Vezi tu noaptea asta?
E a ta, când ninge fară fulgi
Ochii mei tot aleargă
Luna coboară ca o urmă de lup
Nu intra în stropii de ploaie
Timpul aleargă desculț
Anii ca zăpezile se vor întoarce tot mai albi
Și atunci și acum iubirea.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aproape straniu
Mă uit, în zare, la egretele albe,
la malul estuarului,
nu se anunță nicio schimbare.
Lunile înverșunate trec,
încă nu bați la usă,
în streașină, zăpada persistă,
în timp ce eu stau și-ți aștept pașii.
Sub o lună gotică
și fiecare clipire de stea,
prin pădurea de șoapte,
ușor confuz, dar rezonant,
noapte de noapte,
niciun sunet nu se pierde.
Încerc să nu mă gândesc
la distanța și spațiul dintre noi,
dar există momente
când ești atât de aproape,
[...] Citește tot
poezie de Irina Lucia Mihalca
Adăugat de Irina Lucia Mihalca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ohohoho
Ohohoho, oameni buni,
Cică-ar ninge iar de luni...
O să-nghețe ouăle
Până vine paștele!
epigramă de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub meri
Se scuturau de floare merii...
Cărarea-ntreagă părea ninsă
Și-n nesfârșita pace-a serii
Câte o stea cădea, desprinsă,
Sfios eu te țineam de mână
Și tu mă ascultai uimită;
Îți povesteam un basm c-o zână
Ce de un prinț era-ndrăgită.
Și amândoi atunci vrăjiți
De-acea poveste minunată,
Ascunși sub merii înfloriți,
Ne-am sărutat întâia dată.
..........................
Trecut-au ani de-atuncea mulți
Și azi prin flori străbate luna...
De ce nu vii să mai m-asculți
Să-ți spun povestea cea cu zâna?
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ritual
În fiecare dimineață
petrec minutele
până le absorb
Ca rădăcinile de copac
apa zăpezii
Timpul îmi ține de
cald
Până voi îmbătrâni
Ca o ninsoare
de cuvinte.
poezie de Adriana Szilagyi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colind de la mama
Ninge cu lumină caldă
O zăpadă dulce, albă
Și sărutul ei cuminte
Nu trădează și nu minte...
Ninge iar pe ochii tăi -
Ce frumos ninge iubirea:
Un decembrie senin
Fulguiește lin uimirea...
Ninge, doamne, ninge iar
Șoapta mamei peste casă,
Ninge dorul ei amar -
O ninsoare prea frumoasă...
Ninge dulcele ei glas
Peste veacuri a rămas:
Un colind pentru nepoți
De la mama pentru toți...
[...] Citește tot
poezie de Renata Verejanu din Poetul dintre milenii
Adăugat de Victor Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dați o nucă și-un covrig
Este iarnă și-i târziu,
Cerul pare străveziu,
Lemnu-n sobă s-a gătat,
E timpul de colindat.
Leru-i ler și norii plâng,
Ninge peste noi și crâng,
Leru-i ler și este frig,
Dați o nucă și-un covrig...
Este rece și-n cuptor,
Pe stradă, un cerșetor
Cu năsucul înghețat,
Nu-i mai arde de cântat.
Leru-i ler și norii plâng,
Ninge peste noi și crâng,
Leru-i ler și este frig,
Dați o nucă și-un covrig...
[...] Citește tot
poezie de Daniela Tiger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ninge cu zile în calendar,
Tinerețile dispar,
Bătrânețea le ia locul,
Mulți ne amăgim sorocul.
Valeria Mahok (27 iulie 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gogyohka
puii de lup privesc
cum ninge
cu lacrimi mari
așteaptând zâmbetul
lunii cu dinți de lapte
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aveam prevăzute, pentru anul 2003, trei miliarde pentru deszăpezire. Dar a nins de zece miliarde.
perlă de Marian Oprișan
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ninge alb
Nu mai ninge inimilor noastre același cer violet,
Și nici săniile nu ne-au mai rostogolit pe același derdelus,
Avem zăpezi de gânduri mari și creștem doruri mici.
Tu ai mai fi avut o mirare până să zbori,
Eu aș mai fi avut un veac de-ntrebări.
Rădăcinile acelui nuc bătrân și azi mă trag de plete.
Ca să nu mă găsiti- mereu veti ști unde sunt:
Umbra bunicii mă ascunde sub poale...
Ninge alb numai în gradina mea de vis,
Peste ceasurile tulburi ale zilei,
Peste ochiul dusmănos al celui ce stă strajă mortii mele.
,, Mi-ai face un dar'', i-am zis candva,
Și-n nopti de avatar, el învată în șoapta să mă omoare,
Pană ce umbra mea va creste și umbrele bunicilor se vor lăsa,
Ca un văl de aripi dantelate peste un râs de copil.
Luna veghează din vârful nucului,
Imnul de Lebadă al grădinii,
[...] Citește tot
poezie de Elena Albu
Adăugat de Olga Bocioaca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zâmbete înflorite pe spice de aer
ninge
cu flori de priviri
și plouă
cu amintiri
din norii aceștia
de cuvinte
ni s-au dus zâmbetele
înflorite
pe spice de aer
vopsite
cu privirile tale
secundă
abia lăsată din mână
în
odaia chipului tău
poezie de Ioan Daniel Bălan (21 noiembrie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așteptare
E clipa plină de-așteptare,
În zorii zilei ca și-n fapt de seară
Și dând speranțe vii copilei
Îi umple calda-i inimioară.
E clipa plină de mireasmă,
De tinerețe-mbobocită.
Pe-aripi de vis trimite gândul
Că într-o zi va fi iubită.
E clipa-i dor amăgitor
Și timpul i-a tot fost povață
Și doldora de vis și dor
Privește iar senină-n față.
Cât sufletul îi înflorește
În raza soarelui încinsă
Copila noastră tot iubește
Visarea ei de vreme ninsă.
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
...
haiku
pe o petală
doi fluturi îmbrățișați
acoperiți de noapte
*
pescăruș în zbor
căutându-și catargul
luna iar ninge
*
zăpada ninsă
înflorește pe alei
albinele dorm
poezie de George Ioniță
Adăugat de George Ioniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Euridice
Aerul se mai emoționa încă
în jurul tău,
tulburând vederea orelor acele,
când înnoptarea venea alunecând
pe roata inimii mele.
Și glasul ți se rupea sub sărutul
pe care ți-l da ne-nceput începutul.
Facle și torțe și flăcări și focuri
ți se-aprindeau în ochi, cerându-se stinse
de norul feții mele, plumburiu și greu
trecând pe chipul tău, ca-n piscurile ninse.
Îți mai țineam brațul încă
viața ta de viața mea lipită,
risipa dragostei nerisipită,
secunda înnodată de clipită.
Pași, râsete, povești silabice, istorii,
destăinuiri, speranțe - voi
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Domnului Petre Gigea Gorun, pentru cartea "Ninsori de argint"
Trecuta ani pe-ndelete
Și-au adus argint în plete
Pentru har și bunătate
Douăzeci și patru de carate!
epigramă de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre ninsoare și timp, adresa este: