Citate despre nisip și timp, pagina 3
luna în pătrar -
valul mării inundă
un castel de nisip
haiku de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A doua condiție
Zidite-n piatră tare, case urâte rezistă peste timp:
Veniți și vedeți castelele-mi de aur clădite pe nisip!
poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între cer și pământ doar un timp
Într-un ochi de oglindă, faldurile nopții
ne-opresc timpul pe strada Mântuleasa.
Intersecții de raze și umbre,
punți către cer.
Galbene frunze, amintiri răscolite prin aerul lunii,
păstrează nisipul din vidul clepsidrei.
Razele sufletului oglindesc mozaicul
pașilor mei prin întuneric.
Prin lumina felinarelor
aripi de îngeri sfâșie tăcerea,
Prelinse în urmă două din umbrele mele
se întind către cer.
Sunt umbrele sufletului nostru
risipite în tu... în eu...
în eu... în tu...
Își caută urmele noastre în timpuri.
poezie de Irina Lucia Mihalca
Adăugat de Irina Lucia Mihalca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Augurii inocenței
(fragment)
Să vezi Lumea în grăuntele minuscul de nisip
Și-întregul Paradis locuind o floare,
Strânge-n palma mâinii Infinitul fără chip
Și Eternitatea în ora trecătoare.
Și-intregul Paradis locuind o floare.
poezie celebră de William Blake (1863), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clepsidra vieții
și nisipul se scurge
trec anii noștri.
haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simt în plămâni
Aerul timpului
Stârnit de căderea nisipului.
haiku de Frank Herbert din Dune (1965)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pustiu. Atâta nisip și nici o clepsidră timpul trece în deșert.
citat din David Boia (14 iunie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
- timp
- Ce este timpul? Scurgerea tăcută a unor fire de nisip... Ocolul pe care-l face Luna în jurul Pământului și ocolul Pământului în jurul Soarelui... Primul rid al omului matur și primul strigăt al noului născut. Un velier care dispare în larg. Într-un vechi cimitir de țară, sub un chiparos întunecat, un nume necunoscut, săpat pe un mormânt, un nume pe jumătate șters de vânt și de ploaie. Natura care moare în fiecare iarnă și renaște în fiecare primăvară. Vaporul care intră în port, după o lungă călătorie, soldatul care se întoarce din război.
definiție clasică de Marie-Anne Desmarest în Torente
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă desprind în tine
la ora nisipului crud
în curgerea apei...
haiku de Sorin George Vidoe din Cuvinte în piatră
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fănuș Neagu era copilul mare în anii noștri fragezi când el a încălecat unul dintre caii albi din orașul București. Era frumosul nebun al marilor orașe... dar îngerul l-a strigat de dincolo de nisipurile întunecoase ale cosmosului.
aforism de Ștefan Radu Mușat din Cinci ani fără frumoși nebuni ai marilor orașe... (24 mai 2016)
Adăugat de Alina Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Adolescență
Vânt, dumbrăvi, și optsprezece ani...
Strada cu salcâmi sau cu castani,
primăvară-n balta renăscută,
zile ce-amintirea le sărută...
Fată cu mijloc de violină,
unde-i cartea noastră de latină,
mâzgălită, printre ablative,
cu distihuri șchioape și naive?
Adunai în ochii viorii
netraduse cărți de poezii,
și în mersul lin, de căprioară,
caligrafiai o rimă rară...
Dunărea-și plimba în funduri stele,
noi le număram, plutind cu ele,
amețea, de-atâția nuferi, luna
și-nvățasem vorba: totdeauna.
Se-arcuiau din sălcii catedrale,
luntrea noastră se pierdea, agale,
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihu Dragomir din Războiul (1954)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Sufletul care iubește lasă amprente de veșnicie pe nisipul timpului.
aforism de Lavinia Elena Niculicea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem
Recheamă clepsidra, rătăcită prin nisip,
Și adu-o timpului să scrie- al meu poem,
Cu lacrimi din al stropilor imens,
Neînceput, neconvertit și nici boem.
Vorbește-i ceasului despre iubirea noastră
Și cere rătăcirii iertăciune,
Să simți nisipul cum te frige, parcă,
Și-ai vrea să crezi, că toate-s o minune.
Sorbește-mă din cupa nesfîrșită-
Clepsidră, ce e de tăcut mister,
Pătrunde-mă cu șoapta nerostită,
Să zuruie nisipul efemer.
Și cînd Poemul va fi pe sfîrșite,
Să-l prinzi c-o floare-busuioc,
Să-l recitim în clipe fericite
Și să uităm de timp și nenoroc.
poezie de Lilia Manole
Adăugat de Lilia Manole
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fir de nisip
Se scurge timpul în clepsidră,
Dispar secunde furibund,
Spre o tăcere insipidă
În care pasul mi-l afund.
Fir de nisip născând momente,
Ce-mi par mereu de neajuns,
Prea multe scări, prea multe trepte,
Prea mulți de dacă până sus.
Le urc, dar parcă merg la vale,
Spre un adânc nesuferit,
Chiar de nu vreau, e doar o cale,
Mă-ntorc de unde am venit.
Și tot alerg finalitatea,
Sperând că poate-i început,
Uitând că viața-și cere partea,
Iar eu nu-i dau ce ar fi vrut.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între cer și pământ doar un timp
Într-un ochi de oglindă, faldurile nopții
ne-opresc timpul pe strada Mântuleasa,
Intersecții de raze și umbre
Punți către cer.
Galbene frunze, amintiri răscolite prin aerul lunii,
păstrează nisipul din vidul clepsidrei,
Razele sufletului oglindesc mozaicul
pașilor mei prin întuneric.
Prin lumina felinarelor
aripi de îngeri sfâșie tăcerea nopții,
Prelinse în urmă două din umbrele mele
se întind către cer.
Sunt umbrele sufletului nostru
risipite în tu... în eu...
în eu... în tu...
Își caută urmele noastre în timpuri...
poezie de Irina Lucia Mihalca
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
À perte de vue
À perte de vue
Se-ntinde marea
Pân' departe în infinit
À perte de vue
Nisipul plajei
Pe cerul zilei arde cumplit
À perte de vue
Sunt numai nimfe
Albe ca laptele ce-a clocotit
À perte de vue
Noi doi în valuri
Îngeri sau demoni ne-am nemurit!
poezie de Ioan Lila (7 iulie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești mantaua nisipului fin care îmi sărută tălpile la țărmul trecutului. Ne odihnim în leagănul timpului, ascultând în tăcere promisiunea unei povești cu final fericit.
Andreea Palasescu (16 iulie 2016)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vară târzie
Vremea iubirilor noastre-a fost vara fugară,
vara târzie-a pus capăt grăbitului zbor.
Parca văd cum plecai pe nisip strigau,
strigau și piereau în septembrie mâinile tale.
Nu mai știu ce-a urmat după tine.
Poate un gol, poate păsări sau vânt.
Te-am chemat încă mult timp și nimenea nu-mi răspundea,
până când într-o noapte a răspuns pentru tine zăpada.
Ar fi fost să te uit ori să-mi spun
ca-ntâlnirile noastre n-au fost decât visul grădinii aceleia,
că volutele sânilor tai nu erau decât umbletul lunii prin apă,
surprins de un tânăr.
Dar vara de câte ori trece și tremură-n zare
din nou bănuindu-se toamna cu capul tău roșu,
văd iarăși nisipul acela, văd iarăși cum pleci - și strigă,
strigă pierind în septembrie mâinile tale.
poezie clasică de A.E. Baconsky
Adăugat de CristiB
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul
În sticlă nu-i, în ceasul cu nisip
Ce curge lin și sec aceeași oră.
Nu-i în apus și nici în auroră,
Și urma-i pe pământ nu are chip.
Dar îl aud târziu, la foc de sobă,
Cum pasu-i apăsat își face drum
Venind din țara umbrelor și cum
În inimă îmi bate ca-ntr-o tobă.
Recheamă tot ce-a fost și o să fie.
Toți anii mei cu clipa lor învie
Dintotdeauna, fără ieri și azi.
Simt mâna-i cum m-atinge ca o moarte,
Și în oglindă stă un alt obraz,
Îngălbenind ca fila dintr-o carte.
poezie clasică de Ion Pillat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jurnal
Eu - clepsidră
Tu - nisip
Timpul - personaj inocent
captiv între scurgeri și pierderi
(sau poate deveniri).
poezie de Cristina Litoiu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre nisip și timp, adresa este: