Citate despre noapte și păsări, pagina 3
De unde vine seara?...
De unde vine seara,
cu întunericul ei străveziu,
vestind groasa smoală a nopții?
Poate că vine, ca și vântul,
de dincolo de marginile pământului.
Poale că vine mai deaproape, din câmpuri.
Poate că vine din pădurea de peste râu,
ca o ciudată pasăre
cu mii și mii de aripi.
Poate că vine de pretutindeni și de nicăieri.
Poate că vine de acolo de unde vine moartea...
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pasărea-Nenoroc
Orele negre s-au strecurat prin beznă,
Miezul nopții stins este de-acum,
Pasărea neagră țipă pe-o casă uitată,
Nici o ființă nu mai trece pe drum.
Merii-n grădină s-au frînt din tulpină,
Blestemul plouă cu negru-n ogradă,
Pasărea-Nenoroc nu mai poate să plîngă,
Cineva, pe drum, așteaptă lumina, să cadă.
poezie clasică de Florin Bratu din Ora fantastică
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am uitat misterul adânc al nopții, radicalitatea amiezii, răcorile cosmice ale amurgului. Nu mai văd păsările, nu mai adulmec mirosul prăfos și umed al furtunii, nu mai percep, asfixiat de emoție, miracolul ploii și al stelelor.
Andrei Pleșu în Despre frumusețea pierdută a vieții
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Latineasca păsărilor
Cânta o privighitoare-n brad.
Ce vorbă lungă!
O sau
I ar fi de ajuns,
un țipăt de ajuns ar fi;
Doamne, minunile tale,
cu un țipăt
O sau
I,
să le rostim s-ar cuveni.
Cânta o privighitoare-n brad
Și, din ceea lume,
cineva răspunde, cineva fără nume.
Întreaga noapte se țesu
dialog de aur între moarte și
privighetoare,
când lin, când mai tare,
ca o întrecere între da și nu.
poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Păsările aud ce se vorbește ziua, iar șobolanii aud ce se vorbește noaptea.
proverbe coreene
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântă... priveghetori
Cântă păsări în păduri desfrunzite,
trilul se risipește topindu-se-n vânt,
stau și-l ascult făr-a spune un cuvânt,
căci gândul mi-e dus în locuri vrăjite.
Cântă păsări și-n păduri înfrunzite,
atunci trilul lor îmi intră-n timpane,
iar inima-mi bate cu sunet de ciocane
ce-mi alungă cugetu-n locuri iubite.
Păsările ce cântă sunt privighetori
și viețuiesc cu noi în unica grădină,
creată și udată de mâna cea divină.
Trilurile pe care noi le ascultăm,
în nopțile senine și cu lună plină,
durerile lumii ș-ale noastre le alină...
sonet de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cioara prin noapte
Peste-ale visului ape
Zbura o pasăre cu aripi enorme
Către marginea lumii, departe
În noaptea fără lună, în bezna fără forme,
Adânc în creier, înapoi spre începutul a toate.
poezie de Theodore Roethke din Fiul pierdut si alte poeme, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Voi trece pragul de iarbă
sub care curge raiul din noi,
păsări cu aripi de porțelan ni se arată în vis
iar mâinile care vor să le atingă se fac poeme-
dintre acelea ce înfloresc numai în barba lui Dumnezeu.
Știu că iubirea e pâinea frământată de îngeri,
de aceea ne vom așeza la masă
și vom tăcea până ce luna își va arăta ochiul,
iar atunci când noaptea ne va lua de mâini
ne vom lumina reciproc.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Margine a uitării
Ești atât de impersonală
în unele nopți
încât mă mir
că nu începi să ningi
mi-e teamă
de ochiul perfect
care vede tot
fără să se vadă pe sine
de pasărea
ce se naște
și moare în zbor
cimitirul
oare nu e o secție
a unui studiou de înregistrări
la care natura ne cheamă
pe rând
să ne șteargă banda memoriei.
poezie de Valeriu Butulescu din Creșterea neființei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
- centură
- Centura-i calea cu pavele,
Bătută de șoferi voinici,
Și unde-a nopții păsărele
Scot la vânzare păsărici!
Drum cu găuri
definiție epigramatică de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezii
Cuvintele vin la tine ca fluturi,
Nu poți când le vezi decât să te bucuri,
Culoare și foșnet, lumine și umbre,
E totul mișcare și jocuri de unde,
Și-un suflet ce zace pe țărmuri uitat,
Când versul, în lume, tăcut a plecat,
Și-n jur mai rămâne doar cerul și ploaia,
Cu macii cei roșii să ardă odaia.
Pe apele mării am să-mi conduc vasul,
Și-oi plânge în păsări, cu ochii și glasul,
Cu foșnetul dorului prin lume pribeag,
Iar noaptea călca-voi cu stele pe prag,
Lumina mea dulce în nopți să sărute,
Cu raze de lună, rotunda ta frunte,
La piept să te țină în noapte furiș,
Când dorul te arde, păienjeniș...
[...] Citește tot
poezie de Ion Vanghele (5 august 2009)
Adăugat de Ion Vanghele
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipe paradisiace
Când omul, noaptea, doarme
sub slăvile senine
și păsări iscă larme
de triluiri divine;
Când coacăzele straiul
și-l coc sub nori de aur
aici e încă raiul
pe pământesc coclaur.
Șes vast, ne dă flori nouă,
pe lângă unde-albastre.
A raiurilor rouă
e-n sufletele noastre.
O, tril de păsări încă
la fel de clar mai curge
ca-n liniștea adâncă
din vremuri demiurge.
poezie celebră de Verner von Heidenstam, traducere de Aurel Covaci
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fă nani!
Trecu această vară
Ca pasărea ce zboară
La fel vor trece anii
Iubita mea... Fă nani!...
Aș vrea să stau cu tine
Zile și nopți senine
Dar mici ni-s acum anii
Iubita mea... Fă nani!...
Va veni însă o zi
În care vei auzi
Că am crescut cu anii
Iubita mea... Fă nani!...
De-atunci vom fi tot una
Ca Pământul cu Luna
Și-ncet să treacă anii
Iubita mea... Fă nani!...
poezie de Gheorghe Ionescu din Picături de rouă (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu taci
Tu taci, tu te-ai ascuns, tu pieri
Cu sculele și farmecele tale.
Te cheamă din biserici, din temniți, din spitale,
Și nu răspunzi durerii nicăieri.
În care loc, cu pila ta de faur,
Ți-ascuți tu fierăstrăul de cristal?
L-am ascultat vibrînd parcă-n migdal,
Parcă-n salcîm, în frunzele de aur.
Poate că noaptea mai ales, de tac
Și plopii rari și pasărea pribeagă,
Te-aud cînd timpul se dezleagă
Și de poveri, și de tictac.
poezie celebră de Tudor Arghezi din Versuri (1980)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vânători și căruțași, mârțoage și dulăi, culcați toți la pământ, dorm acum duși, la târlă!... Singure, stelele nopții se uită de pe cer la dânșii; ei aud cu urechile toată acea nenumărată lume de insecte ce se strecoară prin ierburi, țiuind, scârțâind, fluierând, șuierând și toate acele mii de glasuri senalță cu răsunet potolit în tăria nopții, se limpezesc în aerul ei răcoros și leagănă în somnie auzul lor aromit. Când însă vreunul se deșteaptă și clipește ochii, câmpia i se înfățișează luminată de scânteiele strălucitoare ale licuricilor; uneori cerul se încinge pe alocurea, în depărtare, de o vâlvoare roșatică, provenită din pârjol, și un stol întunecos de păsări se strecoară prin noapte...
Alexandru Odobescu în Pseudo-Kynegetikos, I (1874)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fabulă - Afaceri necurate
O iapă
șarmantă, amantă
de cal armăsar
(cu bani, așadar)
și-a deschis un local
de fițe
pentru... veverițe,
păsări de noapte
pestrițe,
granguri cu stare deplină
care să le întrețină,
a mai angajat, corect,
și câteva iepe
pentru servit în secret,
numaidecât,
așa încât activitatea
putea începe;
la bară,
că avea și așa ceva,
evolua o domnișoară
[...] Citește tot
fabulă de Gheorghe Gurău din Împunsături blajine (3 decembrie 2009)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Somn
Noapte întreagă. Dănțuiesc stele în iarbă.
Se retrag în pădure și-n peșteri potecile,
gornicul nu mai vorbește.
Buhe sure s-așază ca urne pe brazi.
În întunericul fără de martori
se liniștesc păsări, sânge, țară
și aventuri în cari veșnic recazi.
Dăinuie un suflet în adieri,
fără azi,
fără ieri.
Cu zvonuri surde prin arbori
se ridică veacuri fierbinți.
În somn sângele meu ca un val
se trage din mine
înapoi în părinți.
poezie celebră de Lucian Blaga din Lauda somnului (1929)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărutul
Am sperat că-într-o zi mă va iubi,
Iar el tocmai mi-a dăruit primul sărut;
Și-acum sunt ca pasărea bolnavă
Care și-a pierdut direcția spre sud.
Pentru că deși știu că mă iubește,
În seara asta inima mi-e grea;
Sărutul lui n-a fost atât de dulce
Cum l-am visat atâtea nopți în mintea mea.
poezie clasică de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-un trecut foarte îndepărtat, stelele umblau pe pământ alături de oameni. Ele erau adevărata legătură a oamenilor cu Dumnezeu. De altfel, stelele erau de-o seamă cu timpurile fragede de la facerea lumii; îmbrăcau nopțile în mătăsuri albastre până în inima Lunii și coborau în ținuturile sticloase ale apelor care scăldau pământul. Drept mărturie că acest lucru e adevărat, au rămas și azi în talazul mărilor ca niște păsări uriașe de smarald...
Camelia Oprița în Povestea stelelor, Începutul (2022)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-un trecut foarte îndepărtat, stelele umblau pe pă-mânt alături de oameni. Ele erau adevărata legătură a oamenilor cu Dumnezeu. De altfel, stelele erau de-o seamă cu timpurile fragede de la facerea lumii; îmbră-cau nopțile în mătăsuri albastre până în inima Lunii și coborau în ținuturile sticloase ale apelor care scăldau pământul. Drept mărturie că acest lucru e adevărat, au rămas și azi în talazul mărilor ca niște păsări uriașe de smarald.
Camelia Oprița în Povestea stelelor - Ed. Sfântul Ierarh Nicolae - 2022, Începutul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre noapte și păsări, adresa este: