noapte şi telefon

Octombrie

Octombrie ‒ ultimul cântec...
Soarele se clatină-n fiinţă ca vinul în os ‒
Pe mine m-apasă nostalgia în pântec
precum o lacrimă-nghiţită de un înger frumos.

Nu mi-ai dat telefon...
Ziua mea s-a scurs, neagră, sub un şurub de teasc ‒
Am aşteptat ca bolnav de la tine un zvon,
în pământ, înapoi, am plecat să mă nasc.

Printre lucirile-acelea de beznă şi frig,
m-am gândit că plângi undeva, în adânc,
dar un crivăţ în piept mă oprea să te strig,
eram gol, mă-necam, nu puteam să mănânc.

A fost ca un fel de cântec de pe urmă.
Sufletul meu, de cocor bătrân, a mai bătut din aripi o dată.
A fost ca o nuntă pustie, pe un câmp bântuit de o turmă,
a fost ca o chemare suferindă, a fost ca o împietrire mirată.

[...] Citeşte tot

poezie de Dragoş Niculescu din Purgatoriu pentru sfinţi (2014)
Adăugat de Dragoş Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rană şi Leac

Ca ochii tăi ispită nu-i mai mare.
Vrăjmaşa pălmuire e un fleac.
Cândva m-ai sărutat şi-acum mă doare.
Azi de m-ai săruta m-aş face Leac.

La telefon te caut totdeauna,
Sună inexistent de-un sfert de veac.
Bolesc de al tău chip, o ştie luna,
Azi de m-ai săruta m-aş face Leac.

Şi aş zbura la ceruri, să se vadă
Ce grea este ispita-n care zac!
Ieri, când mă-mbrăţişai, eram zăpadă.
Azi de m-ai săruta m-aş face Leac.

Un leac ce vindecă orice-ntristare!,
Orice singurătate din iatac.
Azi ştiu: cine te vede---dă în floare.
Azi de m-ai săruta m-aş face Leac.

[...] Citeşte tot

poezie de Traian Vasilcău (29 martie 2019)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca în vise

Am trăit momente inexplicabile
m-am pomenit deslipindu-mă
de pământ
în timp ce mergeam pe stradă
ridicându-mă sub bolta cerului
deasupra caselor

m-a cuprins teama
şi am coborât printre oameni
ce mă priveau uimiţi
uimit eram şi eu de mine
dar mi-am dat seama
că pot învinge atracţia pământului
şi mă pot deslipi de forţa lui
ridicându-mă spre cer

am prins curaj
şi le arătam oamenilor
că mă pot înălţa
supunând legile gravitaţiei

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Şerban Drincea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plângând în parcul plin de frunze...

Îndrăznesc să te caut mai târziu în seară,
când am obosit plângând
în parcul plin de frunze multicolore,
ce-şi luau zborul în adierea vântului,
în toamna care-a-nflorit ca o splendoare
şi sper să nu te superi că te deranjez cu-n telefon,
venit din inima mea surpată
de durere cu asfinţitul în suflet,
care dispare încet în orizontul cărămiziu,
şi noaptea-şi flutură năframa neagră,
care mă sperie puţin,
dar tu-mi răspunzi uşor tulburat de somn,
şi-mi alungi chipurile întunecate
din calea mea ş-apoi prind puţin curaj,
pană la sosirea neaşteptată a ta,
simţind din nou trupul tău curajos,
ce-mi alungă toată noaptea înfricoşătoare
şi-mi cuprinde mijlocul duios,
cu dragoste aprinsă, iar lacrimile dispar,
în aşternutul moale al frunzelor.

poezie de Eugenia Calancea (20 octombrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plângând în parcul plin de frunze...

Îndrăznesc să te caut mai târziu în seară,
când am obosit plângând
în parcul plin de frunze multicolore,
ce-şi luau zborul în adierea vântului,
în toamna care-a-nflorit ca o floare mare
şi sper să nu te superi că te deranjez cu-n telefon,
venit din inima mea surpată
de durere cu asfinţitul în suflet,
care dispare încet în orizontul cărămiziu,
şi noaptea-şi flutură năframa neagră,
care mă sperie puţin,
dar tu-mi răspunzi uşor tulburat de somn,
şi-mi alungi chipurile întunecate
din calea mea ş-apoi prind puţin curaj,
pană la sosirea neaşteptată a ta,
simtind din nou trupul tău curajos,
ce-mi alungă toată noaptea înfricoşătoare
şi-mi cuprinde mijlocul duios,
cu dragoste aprinsă, iar lacrimile dispar,
în aşternutul moale al frunzelor.

poezie de Eugenia Calancea (21 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suspine

Ma mint cand spun ca nu te mai iubesc,
tresar mereu cand telefonul suna
inima-mi bate ca nebuna si ma minte
spunandu-mi: e el! de tine si-a adus aminte!

O alta zi, o alta noapte trista fara tine,
acelasi suflet plin de suspine...
nu-i nimeni acum sa-l inteleaga
de ce a iubit si nu i s-a dat iubire.

Privesc fotografía ta de mii de ori
lacrimile-mi curg negre printre gene,
prin ele singura si-ncet má-ntreb:
de ce ai venit, daca stiai ca pleci?

poezie de Amelia Florentina Glava
Adăugat de AMelia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leonard: Credeam că ai zis că eşti bun la asta! Vorbeşti întotdeauna despre cum mergi în baruri şi cunoşti femei!
Howard: Fac asta, tot timpul!
Leonard: Atunci ce s-a întâmplat? Am stat aici toată noaptea şi cea mai lungă conversaţie a fost cu mama ta la telefon.
Howard: Wow, o să mă faci s-o spun, nu-i aşa?
Leonard: Să spui ce?
Howard: Mă tragi în jos! Sunt un şoim care vânează mai bine solo.
Leonard: Bine, o să stau aici, tu ia-ţi zborul şi vânează.
Howard: Nu fi ridicol. Nu poţi să-i spui unui şoim pur şi simplu când să vâneze!
Leonard: De fapt poţi. E un adevărat sport construit în jurul acestui lucru. Vânătoarea cu şoimi!
Howard: Taci!

replici din filmul serial Teoria Big Bangului
Adăugat de Ramona Stanescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În rezerva aia

de spital erau numai ei doi
îi spunea glume şi bătrânul
nu râdea în noaptea aceea
aştepta să moară şi încă murea
de la cancerul ăla de colon
nu era nici acasă şi asta îl făcea
să plângă cu gura închisă
i-a spus gluma care niciodată
nu dădea greş şi el nu făcea
nici un efort să râdă
a trecut la altă glumă
însă bătrânul continuă să moară
credea că râsul te vindecă de cancer
făcea multe glume prin oraş bătrânul
deşi era slăbit de la citostatice
i-a spus altă glumă cu musca
în ciorbă, însă bătrânul continua
să moară fără să râdă în salonul acela
odată spunea bancuri celorlalţi
el le ştia pe toate şi a început să le zică

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima noapte

trist şi obosit
am pus veacul pe pat
supărat, a tuşit, îmbufnat, a plecat
tăiem frunze la câini, într-o lume de câini
telefonul suna, mâţa iar plângea
era vară în nord şi ciumă la noi
uneori culegeam flori, printre nori trecători
într-o zi, şovăind
pe poarta de lemn
speranţa tăcută a venit în prag
a căzut un zid, s-a schimbat o lume
noi cerşeam pe drum
a dude
dude uscate, stricate
bune a fi consumate
ora 7 a sosit şi...
omul negru a venit
normal, aici nu mai vine nimeni
suntem o tristă greşeală de tipar
ploua cu dureri

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moldoveanca

Pe străzile Genevei,
Prin zori în deşteptare,
Apare o statură,
O moldoveancă-n floare!

Şi bus-ul, şi, chiar tram-ul
Stau amuţite-n loc,
Mă rog, că trece fata,
Dând la pedale foc.

Şi nici, măcar, sirena,
Al dracului de tren,
Nu-i poate închide gura
Când Ea îşi are un ţel!

Căci o aşteaptă munca
Şi timp nu-i de popas,
Veghează telefonul,
De la copil un glas!..

[...] Citeşte tot

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste

Poveste
Adunată de prin lume, despre predestinare, destin şi coincidenţe.
Într-o zi, fără de veste,
Un bărbat a întârziat,
Pe drum spre casa sa.

Văzând că ora e târzie,
Cu mult din cale afară,
A vrut ca soţia sa să ştie,
Şi a sunat-o-prima oară.
Pentru că n-a răspuns, întârziatul domn,
A repetat apelul, cuprins de foc şi pară.
La care soţia îi răspunde, trezită greu din somn.
-Te-am mai sunat, de ce nu ai răspuns?
Îşi ceartă el femeia.
-E primul tău apel ajuns,
Şi am răspuns. Te aştept cu cheia.

Ajuns acasă supărat,
Bărbatul ridică telefonul,

[...] Citeşte tot

poezie de Marck Nessel din Nerostitele Cuvinte, Versoterapii, Editura Sfântul Ierarh Nicolae, 2019 (15 martie 2019)
Adăugat de Marck Nessel
Comentează! | Votează! | Copiază!

O comandă în curs de livrare

El o priveşte vorbind, în timp ce alături
o tipă îi caută ochii.
Deasupra lor, sirenele strivesc languros pavajul, apropiindu-se şi lovindu-i părul
pe care şi-l atinge imediat după.
Un fir de păr se va rupe la noapte, sub braţul soţului,
cel mai bun prieten – repetă ea, rotunjind pe "u" şi pe "t".
Peste cinci secunde, va trece tramvaiul iar un porumbel speriat
îi va ieşi pe gură şi se va aşeza pe umăr,
privind
apa care va fierbe în pahare,
sângele dictând subtextul conversaţiei,
muntele ridicându-se, în sfârşit,
în întâmpinarea lui Mahomed.

Metalogica este mântuirea iubirii,
scrie pe aerul din jurul ei cu degetul,
ridicându-se şi coborând şi, privind apoi dinăuntrul ei în afară,
îşi face cu mâna şi îi vine a râde, în timp ce ea vorbeşte
cu soţul la telefon.

[...] Citeşte tot

poezie de Dorin Cozan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reset amor

Când dragostea începe să se scurgă,
Nu mai e unica ce-a fost cândva, etanşă;
Reproşuri îi iau loc în avalanşă
Şi căi din una-s două să parcurgă.

Din orice zâmbet, rictus e, sarcasm
Şi caldul ochilor e sticla mată, rece.
Răspuns e veşnic "nu" la tot ce se petrece
Şi libidou-i silă, din orgasm.

Nu mai sunt fluturaşii-n faldul de stomac,
Nici tresărirea de întâlniri, surpriză...
Dorinţa de câştig de suflet e-o remiză,
Iar inima doar un ceasornic cu tic-tac.

"Iubit-o", "dragule", au devenit tabu,
Cuvintele de-amor tot mai jenante,
Până şi gesturi tandre-s ezitante...
Pronume personal nu mai e "ce faci, tu?".

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apel nepreluat

înserările invernale în foşnet mistic zăngăne atracţii
selena dă în sfioşenie tot mai întunecate apele ei
temeri că aş putea rata încă o dată
o convorbire imaginată cu o seară înainte
când telefonul se zbate în buzunar îmi pierd cuvintele
mi-amintesc fiecare pasăre căutându-şi gâtul
după ce un teribil înfometat i l-a desprins de trup
cum încearcă să se ridice şi cade
mătură în cercuri pământul îl însângerează
zbuciumul ei e propriul zbucium despre cum
încetezi de a fi atunci când cineva îţi taie optimismul
aparatul înglobează convorbiri
stridenţe existenţiale fotografii fără zâmbet mesaje cum că
mai ai de plătit în viaţa asta tot ce te poate face nevoiaş
îl atingi şi vibrezi odată cu el până la un finiş relativ
te temi că ai putea fi din nou ameninţată cu o discuţie
intransigentă luna se împlineşte pare scăparea din gheena
ştiu că vrei să plec din mine cu primul gând
să vin în ţinutul tău geros de la polul opus
însă cine-aş mai fi dacă m-aş pierde pe mine

[...] Citeşte tot

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte

am devenit statui, nici măcar din piatră
nu mai avem timp nici în închisorile noastre din suflet
grilajele lor ne-au fost sparte
orbecăie întunericul prin multe dintre ele
ne-a fost violat până şi spaţiul inimii
iar iubirea ne-a fost alungată
mâini lungi au intrat în noi şi ne-au luat
cuvintele
am rămas muţi, vorbesc doar ecranele

ferestrele ochilor ne-au fost acoperite, cu un alt soare
nu al nostru, ci a lor
noaptea luna nu ne mai cântă versuri, ci sângerează
zăpada este roşie de sângele celor care mor
legile nu mai funcţionează

telefonul sună a întuneric, când plăteşti
creditul cu zilelor muncite pentru un cub, în care
ai doar ceasul şi-o masă la care somnul te răpune
căci vine un alt mâine, la fel

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Muha (ianuarie 2019)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Du-te după ea! La naiba, nu mai sta acolo aşteptând ca ea să te sune. Du-te după ea pentru că asta ar trebui să faci când iubeşti pe cineva, nu să aştepţi să-ţi dea ea un semn care ar putea să nu vină niciodată. Nu lăsa oamenii să fie o simplă întâmplare pentru tine. Ea nu este o nenorocită de emisiune TV sau o tornadă care ţi se întâmplă. Sunt oameni pe care poate i-aş fi iubit dacă s-ar fi urcat într-un avion sau ar fi alergat pe stradă după mine sau m-ar fi sunat beţi la 4 noaptea pentru că trebuia să-mi vorbească chiar atunci şi pentru că nu vroiau să regrete asta. Chiar dacă sunt poate singura persoană care face lucruri nebuneşti pentru alţii ce nu ar da doi bani pe asta sau nu s-ar comporta ca nişte idioţi sau să fie complet vulnerabili şi oneşti. Să faci pe cineva să se îndrăgostească de tine este uşor şi nu poţi să stai acolo speriat, respirând în telefon. Nu este idea tuturor despre ce este dragostea, dar este ceea ce cred eu că ar trebui să fie, pentru că eu aşa fac. Aşa că du-te strigă-i dragostea ta, şi fii cu ea în moduri în care contează pentru că asta este frumos şi este generos şi asta înseamnă să iubeşti pe cineva. Este nepoliticos şi nesigur, dar nu contează.

citat din Harvey Milk
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt un om liber

Sunt un om liber,
ceea ce eu gândesc singur,
ceea ce eu scriu singur,
noapte de noapte,
poate ajunge, ziua,
în mâinile voastre,
sub ochii voştri,
poate intra în lume,
poate intra
în istoria literaturii,
sub formă de libertate
care-şi caută rostul.

Nici o libertate
n-are nici un rost
singură,
fără setea de ea,
fără nevoia de ea,
fără dorul de ea,
fără negaţia ei

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu din Antologia "Sunt un om liber" - 1989 (11 iulie 1989)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traian: Alo? Ce-i, Luci?
Lucian: Dom' director, mă scuzaţi că...
Traian: Lasă vrăjeala! Ţi-am spus să mă suni la orice oră din zi sau noapte. Oricând doreşti; sunt la dispoziţia ta!
Lucian: Dar nu mi-aţi spus la ce număr să vă sun.
Traian: Memorează-l pe acesta, iar când mai ai nevoie de mine, la acest număr să mă cauţi. Spune-mi care-i problema acum; dacă ai necazuri, vin imediat!
Lucian: Nu, dom' director, staţi liniştit! Doream doar să vă rog ceva.
Traian: Spune! Te ascult.
Lucian: În legătură cu body-guarzii noştri...
Traian: Luci, oamenii aceia se află acolo în interesul vostru!
Lucian: Ştiu, am înţeles; dar nu s-ar putea să mă scăpaţi de ei, măcar în seara asta? Vă rog; doar o să plec cu maşina dumneavoastră, deci, ce-aş putea păţi? În plus, aş dori s-o conduc pe domnişoara consilier Lia, deci, ar fi bine ca şi cei doi body-guarzi repartizaţi ei să plece singuri în seara asta. Ce ziceţi?
Traian: Să vedem ce pot face... Unde eşti acum?
Lucian: În Institut.
Traian: Ah, n-ai plecat încă?! Mai aşteaptă pe acolo câteva minute, maxim un sfert de oră, până dau nişte telefoane, apoi vei putea pleca liniştit cu domnişoara; nu veţi mai fi însoţiţi în seara asta. Eşti mulţumit?
Lucian: Sigur, dom' director. Vă mulţumesc.
Traian: Mai vorbim mâine.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cronică rimată la "Divertisment de weekend" de Constantin Preda

Acum când gândul, practic ne duce către crame
Amicul nostru Preda lansează epirame,
Când nori brăzdează cerul şi prind de ploaie semne,
Când mintea ni se duce doar la cărbuni şi lemne,
Când gogonele, morcovi, ardei umpluţi cu varză
În zilele de toamnă, din zori ne captivează,
Nevestele-n jăratic când vinetele coc,
Profesorul de mate mai scoate un Sudok,
Planificând lansarea, să vin m-a implorat,
Dar eu cu politeţe şi fin l-am refuzat,
Spunându-i să aştepte ca să culegem via,
Că la-nceput de toamnă aceasta-i ierarhia,
El mi-a răspuns cu-o voce venind de mai departe,
Că până fierbe mustul, el mai scoate-o carte.
Atunci distinsei doamne i-am dat un telefon,
Să-mi spună dacă are mici tulburări de somn,
De vreme ce compune cu-atâta frenezie
Culegeri de probleme, sudok şi poezie?
Mi-a spus că-n miez de noapte, sculându-se din pat
L-a bănuit că merge la vreo amantă-n sat,

[...] Citeşte tot

poezie de Laurian Ionică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-un suflet

Sunt lângă poartă, doar treceam aşa-ntr-o doară.
Îi văd pe-ai tăi şi tot speram să ieşi afară,
Că nu mă plac şi tot le-am spus că ţin la tine
Şi te-aşteptam pe unde treci, dar nimeni vine.

Pândesc la colţ de strada ta, sunt de cu zori
De-atâtea griji ce îţi tot port, de peţitori
Ce te-ar fi luat să-ţi facă rău, doar să te-mbie...
Că nu-s ca mine, trup şi suflet, să te ţie.

Alerg aşa că tot fac rondul meu de cursă
Şi-aştept ascuns dup-un copac cu mintea strânsă
S-apari ca vis -de n-ai concediu- la servici
Şi de întârzii, să îi mint c-ai copii mici.

Am şi ajuns, sunt într-un suflet lângă ceas
Că ştiu că treci şi-s mulţi, eşti una, nu te las;
Că-s pierde vară cu maşini şi plini de bani
Şi numai eu pot să te apăr de duşmani.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!