Citate despre noapte și vioară, pagina 3
Vioara Stradivarius
A venit o comisie de expertiză,
M-a măsurat din cap până-n picioare:
"Din lemnul acesta vor ieși trei țimbale
Luați-i așchiile la analiză."
Apoi au venit tăietorii de lemne,
Topoarele lor mă izbeau în genunchi,
Sângele cald îmi șiroia pe trunchi,
Duceau lipsă de țimbale pesemne.
Meșterii tăcuți mă strângeau la rindea,
Mă lucrau cu grijă ca pe o comoară
Dar lemnul din mine nu îi asculta
Și s-a prefăcut în vioară.
Mai marii lor s-au întors într-o seară,
Dintre coperți prăfuite de carte,
Au condamnat toți meșterii la moarte
Că lemnul rebel a ajuns vioară.
[...] Citește tot
poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploaia ta
La ce visezi iubito în timp ce-afară plouă,
Mă vezi un nor sau poate, o lacrimă de rouă?
Acolo-n curcubeul iubirilor lumești,
Pe cine vezi iubito, pe cine tu iubești?
Să fiu eu curcubeul ce din furtună apare,
Sorbind nectaru-ți dulce cu-a buzelor ardoare?
Sau un pian cu clape ce-ți cântă în surdină,
Poeme de iubire în nopți cu lună plină?
Hai spune tu iubito, mă vezi o primavară,
Ce înflorește-n vise pe-acorduri de vioară?
Sau poate sunt eu vântul ce bat de-al vieții dor,
Prin gândurile tale, cu șoapte de amor?
Ori poate sunt o toamnă uitată în noi doi,
Cu simfonii de frunze și cu cernite ploi?
Sau sunt eu iarna care cu picuri mici de gheață,
Ți-aștern mii de săruturi pe-a buzelor dulceață?
[...] Citește tot
poezie de Gabi Costin (15 octombrie 2015)
Adăugat de Gabi Costin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fata cu vioara
Acum, când ochii ei nu mai privesc,
Când degetele ei prelungi, de ceară,
Nu mai aleargă, nu mai dănțuiesc
Ca un păianjen galben pe vioară,
Acum, când nu mai tremură pe-alei
Ci doarme, în sfârșit, între glicine,
Am să vă spun, prieteni, taina ei,
Taina ei neagră, plină de suspine...
Voi o credeați nebună, negreșit,
Când o vedeați mereu, fără-ncetare,
Cu sânul gol, cu părul despletit,
Cântând pe uliți veșnica-i cântare...
Dar adevăru-i altul și mă tem
Să vi-l mai spun acum, când e zadarnic...
Fata purta cu vioara un blestem!
Și ce blestem - sălbatic și amarnic!
[...] Citește tot
poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem neîntrerupt
Doar c-o vioară și c-un flaut
mă-ndepărtez ca să te caut
Doar din haiku ca de pe tron
și-n noaptea asta voi fi domn
Nu zic nimic și nici nu scriu
te-aș mângâia și din sicriu
Și dincolo zău de mormânt
m-aș coborî doar să te cânt
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (21 martie 2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-ai fi rămas cu mine...
De-ai fi ramas cu mine când au plecat cocorii,
Ți-aș fi cântat în noapte pe strune de vioară,
O simfonie-albastră, împrăștiindu-ți norii
Când ploile tristeții ar fi-nceput s-apară.
Te-aș fi făcut vioară și ca un acordor
Vindecător de mana durerilor din tine,
Pe corzile bolnave din sufletul algor
Turnam cu grijă mirul iubirii să te-aline.
Cu trupul meu arcuș, secătuit de dor,
Ai fi cântat din nou cu patimă și sete,
Doar armonia vieții, iar focul dirijor
Incandescent în noi cu flăcari violete.
Dar ai ales să pleci, prea lesne și departe,
Pierdută-i partitura cu muzica dorinței,
În mine mor izvoare de tine necântate
Și-n locul lor rămâne doar hăul neputinței.
poezie de Angelina Nădejde (21 iulie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
În decolteul verii
Aici pieptul îl desfaci și-l sprijini cu muntele în aer
cerul ciufulit de păsări e cu frunzele prin pomi
presărate în iarbă stelele margheritelor sunt
iar pietrele tari trec desculțe gârlele.
Îți iubești, ca fiecare, logodnica blondă din visul treaz
noaptea în havuze schimbă ceasul în cleștare
pădurea e cu copacii ei, luna intră ca un cneaz
îmi plac în minutul acesta de frunze, cuvintele
tale verzi
fuga mâinilor albe
ca rândunică ochiul în azur îl pierzi
și la un pas lângă tine, excursioniștii cu frânghii
cad fără niciun folos în prăpăstii
Câmpul înnoptează în botul cu pluș ud al vitelor
cangurii ne privesc din punctul lor de vedere
stelele se cern prin tremurarea-n aer a sitelor
vântul s-a zburlit în brazi ca un ied
și pădurea se întoarce zornăindu-și plopii în amurg
[...] Citește tot
poezie clasică de Stephan Roll din Poeme în aer liber (1929)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Seara miresmelor...
E vreme bună și se văd
plimbări pe aleile parcului,
se simt inimi ce bat pentru alte suflete,
cu izul miresmelor parfumate,
din florile ce-ți încântă vederea
și ziua și noaptea la fel,
pierzându-te în simțiri stranii,
cu pielea ta ce freamătă
ca o vioară în trupul cuprins de refren
și înălțându-se spre cerul întunecat,
ce adoarme încet în noapte,
iar cei îndrăgostiți rămân în feerie
și aștern frumos o scenă de album.
poezie de Eugenia Calancea (5 mai 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Seara miresmelor...
E vreme bună și se văd
plimbări pe aleile parcului,
se simt inimi ce bat pentru alte suflete,
cu izul miresmelor parfumate,
din florile ce-ți încântă vederea
și ziua și noaptea la fel,
pierzându-te în simțiri stranii,
cu pielea ta ce freamătă
ca o vioară în trupul cuprins de refren
și înălțându-se spre cerul întunecat,
ce adoarme încet în noapte,
iar cei îndrăgostiți rămân în feerie
și aștern frumos o scenă de album.
poezie de Eugenia Calancea (5 mai 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fata cu vioara
Acum, când ochii ei nu mai privesc,
Când degetele ei prelungi, de ceară,
Nu mai aleargă, nu mai dănțuiesc
Ca un păianjen galben pe vioară,
Acum, când nu mai tremură pe-alei
Ci doarme, în sfârșit, între glicine,
Am să vă spun, prieteni, taina ei,
Taina ei neagră, plină de suspine...
Voi o credeați nebună, negreșit,
Când o vedeați mereu, fără-ncetare,
Cu sânul gol, cu părul despletit,
Cântând pe uliți veșnica-i cântare...
Dar adevăru-i altul și mă tem
Să vi-l mai spun acum, când e zadarnic...
Fata purta cu vioara un blestem!
Și ce blestem - sălbatic și amarnic!
[...] Citește tot
poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vis de noapte
În fie care noapte mă porți
Tu visul meu de noapte
La bolta cerului bați la porți
Zbori între vis și realitate
Ești sufletul mereu din vis
Zborul tău mă însoțea
Cu aripi de dor m-ai cuprins
Tu mi-ai descifrat iubirea
Șoimul transformat în nor
A plutit deasupra mea
Voi iubii văzduhul până mor
Și lumina Lunei cu căldură sa
Zboară aripi prin văzduh
Îngeri ce ne înconjoară
Desfătări ale unui duh
Note calde scoase din vioară
[...] Citește tot
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la noapte și vioară, dar cu o relevanță mică.
Dansând în noapte...
Nu pot să dorm, am pe balcon un greier,
ce cântă, toată noaptea, la vioară,
cu cântul lui eu viața o cutreier
și gândurile-mi zburdă pe afară...
Strâng gândurile, vreau să le țin bine,
dar unul scapă și-n trecut se duce,
nu vrea să stea alăturea de mine
și nicidecum nu vrea ca să se culce...
Ies pe balcon în noaptea asta clară,
o Lună plină sus pe cer tronează
și-n briza răcoroasă de sfârșit de vară,
fără să vreau, picioarele dansează...
poezie de Titina Nica Țene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O clipă de fantezie îmi dăruiesc
O clipă de fantezie îmi dăruiesc,
de realitate să fug îmi doresc.
Moment magic ce-mi taie respirația,
emoții asincronice înlătură dizgrația.
Un vis de cristal, mult prea fragil,
curge-n bucăti de timp milenar ca și gândul agil.
Nopți dulci se împrăștie-n văzduh,
sunt nopțile inimii mele ce zboară
una câte una, dansând ca un duh
plin de bucurie pe-un arcuș nou de vioară.
Momentul de a întoarce pagina a sosit,
un alt vis îl aștept împlinit!
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu fără tine...
O carte fără file,
Călimară fără toc,
O gură fără vorbe,
O torță fără foc;
O noapte fără stele,
Dimineață fără soare,
O luntre fără vâsle,
Tablou fără culoare;
Moară fără apă,
Corabie fără vânt,
Arcuș fără vioară,
Mierlă fără cânt;
Un tren fără șine,
Copac fără ramuri
Un câmp fără coline
Și mare fără valuri.
[...] Citește tot
poezie de Sergiu Mănuș (iulie 2002)
Adăugat de Sergiu Mănuș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zbucium
Tincturile de toamne lasă urme
Pe țipătul cocorilor sub nori
Și amintiri sub geană macerate
Renasc stridente-n noile viori.
Multiplicate-n sînge se destramă
Buzele vîntului grav și șuierînd.
De-atîta zbucium cerul parcă arde
Și-aprinde-n noapte plopii, rînd pe rînd.
poezie de Traian Reu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă el, bărbatul, n-ar fi existat...
Floare nenuntită ar fi fost femeia
Scuturând petale pe pământ încins,
Irosind polenul și lipsind scânteia
Focul nemuririi... nu s-ar fi aprins.
Ar fi fost vioara ce-i lipsește arcușul
Necântată-n noapte ar fi adormit
Strunele bolnave i-ar fi fost tăișul
Trupului ce-n taină, moare neiubit.
Ca o ciocârile ce în plâns și-neacă
Nesfârșitul cântec prin furtuni de dor
Prin frunzișul vieții cu tristeți se-mbracă
Căutând pereche să plutească-n zbor.
Ce-ar fi fost femeia singură-n iubire?
Flacără ce-ar arde zilnic fără rost,
Creangă fără ramuri, trup spre vestejire
Și cerșind lumină dintr-un cer anost.
[...] Citește tot
poezie de Angelina Nădejde (24 noiembrie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un cântec la sfârșitul lumii
În ziua-n care vine sfârșitul lumii
O albină zboară-n jurul unei flori de trifoi,
Un pescar repară năvodul încă ud.
Delfinii fericiți fac salturi în mare,
Puii de vrabie aleargă printre stropii unui havuz
Și șarpele are solzi aurii, așa cum trebuie să aibă.
În ziua-n care vine sfârșitul lumii
Femei sub umbrele traversează pajiștea,
Un bețivan moțăie sub copac,
Precupeții strigă pe stradă
Și-o iolă cu vela galbenă se-apropie de insulă,
În aer mai întârzie acordurile unei viori
Pentru a se pierde apoi într-o noapte înstelată.
Și-acei care-așteaptă fulgere și tunete
Sunt dezamăgiți.
Și-acei care-așteaptă semnele și trompetele arhanghelilor
Nu cred că așa ceva se-întâmplă-acum.
Atâta vreme cât soarele și luna sunt deasupra,
[...] Citește tot
poezie de Czeslaw Milosz,1911-2004, laureat al premiului Nob, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Traseu nocturn
se plimbă dorurile în calești cu cai
bucuria umple cărarea pustie
nerăbdarea cosește tufele cu scai
cuvântul tresaltă pe albă hârtie.
în creștetul nopții răsună viori
privesc resemnată cum luna pălește
lumina-i de cleștar tremură-ntre nori
cu trena de stele prin mine pășește.
pe scene de viață se confruntă măști
în cremenea stâncii cioplită-i iubirea
scenarii de poveste răsună în căști
limbajul de clopot anunță izbăvirea.
gânduri vibrează inspirate de muze
săruturile tandre-s giuvaere pe buze.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acorduri de vioară în noapte, tăcute...
Trece timpul încet și repede.
În mine urlă sunetul unei cascade...
O inimă mai doare,
Un gând de sus mă plânge...
O albă clapă de pian
O strigă-n noapte pe ce neagră,
Să poată să îmi spună "noapte bună",
Dormi ușor, căci mâine dimineață,
La ușa vieții tale va bate,
O altă viață!
poezie de Diodor Firulescu din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântăreața anonimă
Cine cântă la fereastra cu perdelele-nflorate,
Că nu-i cântec de femeie
Și nici cântec de vioară?...
Cine-aruncă pe fereastră note vagi,
Desperecheate,
Dintr-o veche melodie,
Care urcă
Și coboară
Ca o lentă agonie
Pe diezi de serpentine
Și bemoli de mici confeti?...
Cine?...
Cineva cântă!
Dar cine
Cântă parcă pentru mine?...
Cine cântă nu se știe!...
Poate-i toamna, ce-ntârzie,
Ca bolnavii de ftizie,
Pe aleile pătate de rugină
Și noroi...
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
S-au scuturat magnolii
S-au scuturat magnolii! Ce trist oraș în noapte!
Lumina taie cerul în arce și-n felii...
E simfonia vieții caleidoscop de șoapte,
Pe care cad în ploaie, petale viorii.
Ne ning castani la tâmple... Pe notele albastre,
O altă partitură istoria rescrie...
Plâng la fereastra nopții și florile din glastre
Și viața este clipă de albă poezie.
Sub cumpăna fântânii, mister și renegare
Sunt lacrimile strânse în ciutura de veci
Spre ceruri adormită... doar suferința doare.
Străin, spre altă lume, tot singur ai să pleci.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre noapte și vioară, adresa este: