numere şi prezent

VULPESCU: Bănuiesc...
LUPOI (luminat): Ei, asta e altceva! Din bănuieli trăim bine amândoi! Ia spune tu, Vulpescule! Care este bănuiala ta?
VULPESCU: Bănuiesc că la radio a vorbit cetăţeanul Mihai Întâi...
LUPOI: Întâi? (Râde vulgar). Eşti un fraier! În ziua de azi, oamenii sunt egali! Numai camioanele au numere!

replici din Procesul, scenariu de Valeriu Butulescu (21 septembrie 2019)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căsătoria din zilele noastre este munca diabolică a bisericii creştine. Privită fără pasiune şi prejudiciu, legile căsătoriei din prezent sunt absolut imorale. Se presupune că legile căsătoriei de azi au fost scrise pentru protejarea familiei, dar au condus de fapt la declinul numărului membrilor familiilor. După război... se va înceta forţarea monogamiei asupra unei omeniri imorale. SS şi eroii acestui război vor avea privilegii speciale. Vor avea dreptul imediat de a avea o a 2-a soţie, care va fi considerată la fel de legitimă ca şi prima. Permisiunea de a avea două soţii va fi un semn al distincţiei.

citat din Heinrich Himmler (3 mai 1943)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scara

Am găsit-o ieri în prun,
Dar - să nu grăbiţi ocara! -
I-am luat în pripă scara.
Ea mă-njură: -"Eşti nebun?
Pune scara!"
-"Dacă-njuri, eu n-o mai pun!"

Mai la urmă pe-un cuvânt:
Să se lase sărutată
De atâtea ori deodată
Câţi fuştei la scară sunt.
Sărutată -
Lăudat fii, Tată sfânt!

-"Unsprezece", spune ea;
Eu zic: -"Bine", pe credinţă;
Doar o fi având ştiinţă
Scara câţi fuştei avea.
Pe credinţă -
Asta e pierzarea mea!

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scara

Am găsit-o ieri în prun,
Dar să nu grăbiţi ocara!
I-am luat în pripă scara.
Ea mă-njură: Eşti nebun?
Pune scara!
Dacă-njuri, eu n-o mai pun!

Mai la urmă, pe-un cuvânt:
Să se lase sărutată
De atâtea ori deodată
Câţi fuştei la scară sânt.
Sărutată
Lăudat fii, Tată sfânt!

Unsprezece, spune ea;
Eu zic: Bine, pe credinţă:
Doar o fi având ştiinţă,
Scara câţi fuştei avea,
Pe credinţă
Asta e pierzarea mea!

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau timpul să ruleze

Cred că încep să număr
minutele,
secundele,
chiar şi momentele deosebite,
aşa se repară inima,
cu linişte,
înţelepciune,
preţuind timpul frumos
şi alungând
clipele întunecate,
iar ochii tăi strălucesc
de fericirea nebună
ce poate fi azi,
mâine
şi peste ani.
Orice cale alegi
trebuie făcută cu inima,
altfel nu ajungi niciodată
să-ţi atingi obiectivul dorit.

poezie de Eugenia Calancea (7 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi azi mă scald în amintiri

Şi azi mă scald în amintiri,
Şi azi încă te mai iubesc,
Mi-e dor de-a tale dulci priviri,
Mi-e dor iubirea să-ţi şoptesc.

De te-aş avea în braţe acum,
Ţi-aş tăinui al meu amor,
Dar nu te am şi mă fac scrum,
Iubirea mea de al tău dor.

Stau zile-ntregi şi număr ore,
Număr secunda din minut,
Şi mă întreb: "Când pot eu oare?"
Să ating chipul tău plăcut!

poezie de Răzvan Isac
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unsprezece elegii mai târziu

Iată cum anotimpul ne întâmpină cu semnele aducerii aminte ;
suntem două umbre bântuite de nostalgii.
Sentimentul nedezlipit de aripi s-a stins
şi ne-au unit două părţi asimetrice într-o frunză de piatră,
rămânând în aşteptarea zborului din elegie ;
poate cel mai îndepărtat timp pe care l-am atins vreodată.

Fluxul toamnei goleşte aleea trecătorilor cu frunţile plecate
şi număr băncile pustii ale celor ce s-au despărţit.
Urmez calea frunzelor, scufundându-mă în gânduri,
fără putinţă de îmbrăţişare, mereu trăită de altcineva.
Urc din gânduri, bătut de visuri,
scuturându-mi noaptea de nesomn ;
umerii îmi sunt de gheaţă şi nu au nici măcar prezent.

Străbat un spaţiu îngrădit de artere necurgătoare de viaţă,
refuzând toamna care-şi caută orbita în respiraţia noastră ;
exist şi exişti atâta vreme cât ne adăpostim unul în celălalt.
Nu ţi-am vorbit despre sentimente,
n- am fost niciodată fericit pentru că mi-am amânat fericirea.

[...] Citeşte tot

poezie de Ştefan Radu Muşat din Boema, dec. 2017
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De pe lună Pământul arată mereu la fel, dar aparenţele pot fi înşelătoare. În mod sigur planeta nu este liniştită, dar clar fragilă şi cu o populaţie în creştere. Când am zburat pe lună, populaţia era de 3 miliarde; astăzi numărul este mai mare decât dublu şi se îndreaptă spre 8 miliarde, spun experţii. Nu cred că această creştere este sănătoasă sau uşor de susţinut pentru planeta noastră.

citat din Michael Collins
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama

Ce dulce eşti când porţi maramă!
Eşti chiar cea mai frumoasă mamă,
Din toate câte sunt pe-acest pământ.
Ce drag îmi este chipu-ţi sfânt!

Mamă,
Eu sunt doar o mică floare,
În frumoasa ta grădină.
Tu eşti cel mai mândru soare,
Care mie-mi dă lumină.

Mamă scumpă, chip blajin,
Azi, în plină sărbătoare,
În faţa ta adânc mă-nchin,
Şi-ţi aduc în dar o floare.

Chipul tău, măicuţă bună,
În tot locul mă-nsoţeşte.
Şi veghind sub clar de lună,
El de rele mă păzeşte.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (10 februarie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cineva a zis, de exemplu, că ar vrea să îi ajute pe ceilalţi. Pentru a fi capabil să-i ajuţi pe alţii, trebuie mai întâi să înveţi să te ajuţi pe tine însuţi. Un mare număr de persoane, cu scopul de a-i ajuta pe alţii, se lasă luate de tot felul de gânduri şi de sentimente, pur şi simplu din lene. Ei sunt prea leneşi ca să lucreze asupra lor înşişi, dar le este foarte uşor să creadă ca îi pot ajuta pe ceilalţi. Aceasta înseamnă a fi fals şi ipocrit faţă de tine însuţi. Când un om se vede într-adevăr aşa cum este, nu îi vine în minte să îi ajute pa alţii - i-ar fi ruşine să se gândească la asta. Dragostea pentru umanitate, altruismul, sunt cuvinte foarte frumoase, dar nu au sens decât atunci când un om este capabil, urmându-şi propria alegere şi propria decizie, să iubească sau să nu iubească, să fie altruist sau egoist. Atunci alegerea sa are o valoare. Dar dacă nu are nici o posibilitate de alegere, dacă nu poate face altfel, dacă este doar ceea ce întâmplarea l-a făcut sau este pe cale să-l facă, un altruist astăzi, un egoist mâine, şi din nou un altruist poimâine, ce valoare mai poate avea acest lucru? Pentru a ajuta pe ceilalţi, un om trebuie să înveţe mai întâi să fie atent cu el însuşi. Doar un astfel de om îi poate ajuta pe alţii. Aşa cum suntem noi, nu putem face nimic.

P.D. Ouspensky în Fragmente dintr-o învăţătură necunoscută
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

O viaţă-n chirie

s-a lăsat vândut la poarta nevoilor, şi astăzi regretă, îi este ruşine!
până şi dragostea a închiriat-o, a dat-o pe-o singură zi
a amânat-o pe mâine
şi mâine o va da, şi iară şi iară, până când
dar aşa se întamplă, cineva intervine

noi suntem un număr şi poate dosare, în fiecare zi
trăim câte-o pagină
o pagină care nu se ştie, cum o să fie, de mâine

s-au cunoscut într-o piaţă, în faţa unei tarabe. Ea? Cumpăra o portocală
El? Cu mâinile neştiind ce să facă cu ele, număra trecătorii
căuta timpul pierdut, din viaţa de mâine
parcul din urma lor a ramas pustiu, căci piaţa
le este, acum, punct de-ntâlnire
au grija să economisească, fiecare leu

acum îşi aduc aminte, din pagina de-atunci
de parcă şi-acum o trăiesc
privirile încă li se întâlnesc! Si-şi amintesc de parcă se ştiau de-o vecie

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Muha (iunie 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngeri

Îngerii-şi zideau cenacluri
Peste prispa cea de lut,
Prin cireşii scrişi în salturi,
Se croia un început.

Noi fugeam dinspre durere
Şi-n destinul de pe umăr
Greierii ţeseau poeme
Ca să-nvăţ anii să-i număr.

Spre copilăria-mi castă
Aripi înălţau trofee
Şi din hrana îngerească
Sclipuiam averi boeme.

Astăzi golul se întinde
În căsuţa cu cerdac,
Moartea a-nceput a râde,
Prin cireşi, îngerii tac.

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zeii bătrâni ştiu încă să petreacă!

Iubiţi colegi purtând acelaşi hram!
Sunt patruzeci de ani - o veşnicie!
De când, întâia oară, ne porneam
De-aici, ca o superbă herghelie
De mânji neştiutori de bici şi ham.
Eram frumoşi: purtam văpaia pură
Care se-arată-întreagă pe figură.
Acuma, iată-ne - şi mai frumoşi;
De frumuseţe grea, interioară,
Care ne face - poate - mai sfioşi,
Căci n-are focul viu de primăvară
Al aştrilor puternici şi geloşi,
Ci doar surâsul palid care-înseamnă
Căldura blândă-a soarelui de toamnă.
Ei şi!? Înţelepciunea unei vieţi
E s-o trăieşti, pe fiecare treaptă,
Prin ceea ce-i e propriu, si să-nveţi
a-i da, necontenit, măsura dreaptă.
Să-i dăm, deci, acceptatei bătrâneţi
Prilejul de-a ne-ntineri, o clipă

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ştefan Augustin Doinaş
Adăugat de Larisa Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plimbându-ne din loc în loc pe pământ, suntem nevoiţi să admitem că nu există o singură, ci mai multe realităţi singulare, create de un mare număr de spaţii cultural-istorice diferite. Într-un anume sens, trecutul fiecărei culturi nu este nici el mort, iar viitorul ei este deja prezent "in nuce"; nenumărate universuri ne aşteaptă după toate colţurile: în anumite locuri, ajunge să traversezi o stradă pentru a schimba ostensibil universul.

Ioan Petru Culianu în Păcatul împotriva Spiritului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Mă numără ploaia şi azi de petale,
Albastrul de ceaţă îmi tremură-n ochi,
Zâmbesc pe sub umbre lichide-n şiroaie,
Mi-e palid surâsul ca prins de deochi.

Dansam pe conturul secundei trecând,
Iluzia vieţii în ritm se ascundea,
Când iarăşi, vârtejul de gânduri m-a prins.
Petalele-n mine-ncepură a cădea.

Nu ştiu cum să fac, din uitare să scriu,
Ce nu-mi pot visării în faţă să-i spun.
Şi număr tăcând şi zâmbind şi dansând.
O Ană, în zidu-mi durerii mă pun.

poezie de Mihaela Poduţ Ienuţaş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul

Întru pomenirea lui Rainer Maria Rilke

Prietenă, să nu mai rostim zadarnicul sunet
cu care-l chemau muritorii!
Astăzi, vorbind pentru toţi
el nu are chip şi nu are nume - poetul!
Viaţa lui mult ne-a mirat,
ca un cântec cu tulbure tâlc,
ca un straniu eres.

În anii de demult
poetul, cuvântul strivindu-şi, a îndurat
năpastele toate cu bărbăţie
şi cele mai mari, cele mai crunte dureri, şi le-a stins
în muntele singurătăţii, ce şi-a ales.
Când la un semn
s-au surpat albăstrimile cerului,
şi minutarele vremii treceau
ca tăişuri prin toată făptura,
în anii aceia, poetul voi să uite de semeni şi vatră.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul etaj

Ceasul de pe perete a adormit,
Anii tăi nu vreau să-i număr,
Poate că ploaia te-a trezit,
Cu viruşi necunoscuţi...
Din inima ta culeg amintiri,
Să pot să te uit fericit,
Când pozele au doar priviri
Revino iar la început!
Cu dansuri absurde te caut,
În locuri stinghere păşeşti,
Şi pietrele râd azi de mine,
Căci tu nu mai ştii să...
Dăruieşti.
O carte e lumina din suflet,
Coperţile merg la machiaj,
Donează penultimul zâmbet,
Doar unui om ce merge,
La ultimul etaj!

poezie de Mircea Ţenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asta sunt eu!

nu vreau un număr pe umăr
nici între copacii pădurii să rămân
nu vreau să număr cuvinte
de la un ieri până la un altfel
de-a fi, astăzi, chiar eu
pe stradă, pe sticlă sau în revistă
nu vreau formă
numelui meu sau un altfel de-a fi privită
nici în iatace de taină să fiu dezgolită
cu ochi de monezi atrasă şi grav
apoi pe viaţă rănită
şi totuşi... viaţa mă obligă
să merg spre viitor şi asta
o fac cum veau eu
voi nu sunteţi cătuşe să-mi fiţi viitor
pe nici o "sticlă"
să ţineţi minte, asta sunt eu!

poezie de Viorel Muha (ianuarie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Memento mori

în lumină venim în lumină plecăm
condensaţi într-o iubire înaintemergătoare
cu aripi fermecate spre soare zburăm
în lumea de dincolo nemuritoare

eu voi rămâne veşnic în versul mirean
unde nu încape regretul suspinul
va fi ca perla prinsă de mărgean
în marea speranţei s-o ştie seninul

însoţiţi de cântec păşim către stele
sunete de viori vibrează în suflet
vom lăsa în urmă tristeţile grele
eşecuri amăgiri vaiete şi urlet

azi număr primăveri cu miros de lalele
cu toate minunile adunate prin umblet

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diferenţa dintre cultură şi incultură este aceeaşi cu cea dintre un chirurg şi un măcelar, dintre simfoniile lui Beethoven şi manelele "Copilului Minune". Azi creşte numărul măcelarilor şi al iubitorilor de manele!...

George Budoi (2008)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!