Citate despre oaze și viață, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la oaze și viață, dar cu o relevanță mică.
Lucru sfânt prietenia
cu prieteni lângă mine viața are sare și piper
e dulce ca mierea de salcâm și tei
în superbul anturaj umbrele tristeților pier
suspinele le poartă vântul departe de alei.
cu prietenii aproape simt fiori amețitori
sufletul mi-e mângâiat inima se liniștește
când plutesc pe valuri când plutesc pe nori
uit necazul și durerea cugetul se odihnește.
elixirul fericirii beau din cupă de cristal
o ciocnesc cu voie bună cu prietenii mei dragi
timpul parcă mă ridică pe un piedestal
secundele-s dulci cu aromă de fragi.
lucru sfânt prietenia alină conștientul pustiit
e oază verde în deșert e zbor lin spre infinit.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trezire tardivă?
Sunt un sexagenar, dar totuși vreau
Să stau la pieptul tău precum un țânc:
De bebeluș am învățat să beau,
Învată-mă acuma să mănânc!
Pe-ascunsele cărări am colindat,
Cu pas de orb, legat la ochi, cu-n băț,
N-am ascultat de nimeni niciodat',
Învată-mă acuma să învăț!
De multe ori, de viață doborât,
Luptat-am să devin învingător:
Am alergat, vremelnic m-am târât,
Învată-mă acuma ca să zbor!
Mi-am înfruntat dușmanii cu umor,
Cutreierând și oaze și deșert:
Am fost și crud și neîndurător,
Învață-mă acuma ca să iert!
[...] Citește tot
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Farmec de iubire
Nu știi că viața mi-ai schimbat
Și ancora mi-ai pus-o peste dor,
În suflet nori de aur mi-ai turnat,
Și-n minte parcă mi-ai sosit în zbor.
Și inima îmi bate mai puternic
Când simt suflarea-nflăcărată,
Palpită ticăind ca un ceasornic,
Care indică dragoste curată.
Când îți lași ochii-ntre ai mei arzând
Chiar și vigoarea-mi stă pe loc,
Și-nvolburat, și aprig îți cuprind,
Simțirea și trupul ca un foc.
Aș simula acum o liniște plăcută,
Dar plin de gânduri tumultoase
Ce-mi cer o-mbrățișare mută,
Te prind în gesturi languroase.
[...] Citește tot
poezie de Petre Chelu (4 octombrie 2015)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frica de frică
ieri și mâine sunt în strai de nălucă,
plutim pe o clipă perpetuă
plătindu-ne timpului viața
ci totuși este viitor
când clepsidra va avea sus oază
ci totuși este trecut,
năruirea nisipului dedesubt și cântec de lebădă
pe tine te știu din locuirea în frunză...
o, ce liniște-mi tace
în cauterizarea șoaptelor ce nu se poate face...!
nu mă lumește nimic
de miezul din ou stă să iasă
un țărm de-ntuneric extirpând din sânge
sub lumina de nuntă crăiasă
tremur în haine a frică de frică,
îmbrac des grozăvii
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Anonimus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deșertul din noi
Mereu am crezut că deșertul e afară
și se plimbă tumultuos
pe aleile lumii
printre neizbânzi, răni și războaie pierdute
într-o iarnă a sângelui absolut
ce curge prin arterele apelor tulburi ale omenirii.
Apoi, într-o zi însă am înțeles
probabil amețită de zenitul prăbușirii
că deșertul e-n noi, acolo-n sufletul nămiezii,
iar deșertul din noi
e pictat atât de frumos
de obsesiile, nălucirile, visele noastre
în ceasul subconștientului
din aripile plumbuite de gerul vieții.
Amețită de amăgitoarele erguri diafane
m-am retras mai adânc
în oaza curmalilor timpului
lipindu-mă cu spatele de zidul plângerii,
[...] Citește tot
poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Domnul albește lista cu pete de păcate
Iubire este atunci când din nimic spui totul,
Mintea coboară în inima fierbinte de emoții,
Glasul tăcerii se ascunde în mrejele nopții,
Pe-oceanul de-ntuneric începe ceru-notul.
Întorci privirea dulce-n tremurătoare stele,
Te cuprind zâmbind la pieptu-mi doritor,
Înflorim curând câmpia cu gându-n viitor
Însemnăm cu aripi nesfârșite săruturile rebele.
Luna prin nori liturgici, frumos, ne spionează
Punând la adăpostu-i împletituri de raze,
Suntem în viața asta un fel de-ascunse oaze
La care orișicine s-ajungă mult visează.
Iubirea noastră-i definită-n nimic și în toate,
Mintea revine în locul ei de neînvinsă fală,
Inima bate pentru-mpliniri de gir universală,
Domnul albește lista cu pete de păcate.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poeme risipite
***
mă mir ca mai pot să respir
cu un pin înghesuit în inima!
Cine-mi reproșează că n-o fac cum trebuie?
Mă sfărâm cu ochii de fiecare gând pierdut,
nu-mi trebuie ploi,
copilăria mi-e lacrima-ntruna...
e mai sigur să rămân ca până acum
o cădere legănata de primul lui cuvânt!
Îmi revine rândul să-ncerc
să respir altfel
așa cum ma-nvatai tu/dar
dar nu știu ce să fac
prea izvorăsc la loc
***
este și hazardul în viața o lege!
Fără zodii
născută sunt în singurătatea lui unu
fără adolescenta
[...] Citește tot
poezie de Daniela Pârvu Dorin
Adăugat de Gina Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Dumnezeu și om
Cărții vechi, roause de molii, cu păretț~ii afumați,
I-am deschis unsele pagini, cu-a lor litere bătrâne,
Strâmbe ca gîndirea oarbă unor secole străine,
Triste ca aerul bolnav de sub murii afundați:
Dar pe pagina din urmă, în trăsuri greoaie, seci,
Te-am văzut născut în paie, fața mică și urâtă,
Tu, Christoase,-o ieroglifă stai cu fruntea amărâtă,
Tu, Mario, stai tăcută, țeapănă, cu ochii reci!
Era vremi acelea, Doamne, cînd gravura grosolană
Ajuta numai al minții zbor de foc cutezător...
Pe cînd mina-ncă copilă pe-ochiul sînt și arzător
Nu putea să-l înțeleagă, să-l invite în icoană.
Însă sufletul cel vergin te gîndea în nopți senine,
Te vedea râzând prin lacrimi, cu zâmbirea ta de înger.
Lîngă tine-ngenuncheată, muma ta stetea-n uimire,
Ridicînd frumoasă, sîntă, cătră cer a sale mâne.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1873)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Tăcerile din piept
tăcerile din piept alungă răsărituri,
se nasc în timp și mor pripit...
fuioare zgomotoase erup în asfințituri
făcându-și loc prin inimă ca un cuțit.
tăcerile din piept apasă și încarcă
ca un trăgaci de armă primitivă,
precum un Noe pe-a sa arcă
biet somnambul în era relativă.
contemporan cu propriul "Eu" pribeag
asiști neputincios și rece
ce clipele-ți devin șirag
tăceri din piept ce timpul le petrece.
și clopotarii merg să dreagă struna
clopotniței din dealul Spirei
azi, inima ce-mi bate e tot una
pe înserat, rămâne martor colbul zilei.
[...] Citește tot
poezie de Sorin Șomandra
Adăugat de Sorin Șomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!
Risipiți
Risipiți pot fi oamenii, firele de iarbă,
Mărgelele, cuvintele,
Tu le aduni, vrăjitorule, artistule, vagabondule,
Spui, viața mea, dar cine are viața sa?
Ne împletim pașii cu pașii îngerilor,
Tu unde umbli? Nu știi că timpul te va risipi
și pe tine? Mai întâi a fost o copaie,
apoi strigătul disperat/ victorios?
Unii se grăbeau la cimitir, ALȚII SE ÎNTORCEAU,
Iarna și vara se alergau în curte,
Aprinde lumânarea să vină Sfântul,
Un prim sărut ca la Facerea Lumii,
Să faci ceva ce n-a văzut Parisul,
Un muzeu cu meduze vorbitoare,
Dar a venit un pistolar, i-a scos ochiul,
E un se mn de moarte, a spus baba Crina,
Din neștiință se nasc basmele,
Adică din întuneric lumina,
Unde e oaza salvării? Rătăcim.
Sus, pe Muntele Sfânt, se împart Legile.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mă căuta prea departe
nici prea adânc
nu am aripi albe
călăresc doar cai verzi
mâncători de cenușă
un fel de pegași absurzi
care prin deșertul roz
scurmă-n dune după atlantida
și găsesc doar oaze morgana
precum cactușii supuși înfloririi
inventează primăvara și în vara veșnică
pentru dospit de fluturi imenși
cât muzeul antipa
asemănători cu două pleoape amorțite de vise
parcă niciodată terminate
un fel de avortoni monstruoși
numai buni de pus în formol
dovezi peste vreme că există inefabil
precum îndrăznesc câteodată să presez sentimente
pe o filă de carte
[...] Citește tot
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te lași călcată în picioare de fluturi albi
faci risipă de flori din palstic
cum risipesc muritorii din neștiință
nemurire după nemurire
într-o nebunie totală
arunci cerului lacrimi niciodată plânse întreg
oprite ca un nod în gât
de un baraj mult prea egoist
stopate sub inimă ca o rezervă pentru plutire
sau pentru cine știe care oază
zidite apoi hymalaian
cu prăpăstii și loc de înălțat ecouri
cât să mori cel puțin o dată pe fiecare vers
............................
lasă-ți inima să iasă din emoticoane
să-i curgă sângele clocotind firesc prin artere
cum toarnă cu dichis un somelier vinul
înainte de a începe balul
............................
tiptil tiptil te retragi în cochilie
trăiești cât să ocupi un gol cu un alt gol
[...] Citește tot
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gara
Eu încă nu mi-am găsit gara;
Hălăduiesc tot mai acerb,
Îmi strâng avid la piept comoara
De vise-ntr-un buchet superb!
Nu, n-am să mă abat din drum,
Până la oaza mea minune,
Până n-oi arde pân' la scrum
Și eu și vise-om fi tăciune!
Nici nu mă plâng de drumul greu,
Nici de nămeții-nalți din cale;
De m-aș opri, n-aș mai fi eu,
M-aș îneca-n adâncă jale!
Voi, cei ce-mi puneți bețe-n roate,
Penibil e-al vostru efort;
Am s-ajung și pe brânci, pe coate,
Căci nu mă dau bătut nici mort!
[...] Citește tot
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acum
Acum, când anii-mi rumenesc comori de timp-avere,
Când, multe, fricile croiesc cărări spre nopți-veghere,
Când, iluzoriu presărat, urcușu-i numai vise și iubire,
Acum, ca niciodată, viață, îți cer perpetuă-mplinire.
Strivind liniștea de nufăr, sapă-mi oaza resemnării,
Nopții mușcă luna plină, de beau zilnic ploile tăcerii
Și încheagă muzei jocul, când răsfățul naște poezie,
Să-mi vărs clipă trecătoare pe altarul ei, de armonie.
Mă dezghioacă-n file lungi cu-a ta clipă arțăgoasă
Și-alipește-mi ochii larg de o stea miraculoasă,
Mă încinge, ca pe-un spic, cu bob plin de mângâiere,
Spre-a colora-n senin grea osânda la tăcere.
Dacă gândul cere strai, pune-ți mana înțeleaptă,
Umple-i partea lui de cer cu lumină strecurată,
Sufletul ți-l fac ofrandă, altoiește-i muguri (ne)tăcere
Și îmi unge cerul gurii cu botezul lor, de înviere.
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine tâlcul să-i priceapă?!
Prin ferestrele pătate de tristeți și desfătare,
Văd topindu-se fugare, stranii clipe tremurate.
Nu pot face osebirea între zgaibe și cangrene.
Printre plânsetul din gene, lacom caut lecuirea.
Dincolo de geam e-o lume ce se-ascunde sub măști slute.
De pe suflete pierdute, și-a tras voalu-i de cutume.
Îmi arunc în jur privirea, căutând în grabă crinii
Și-n miresmele grădinii întâlnesc dumnezeirea.
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu din In volumul Bolta-și răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia, grație divină
Femeia îngenunchează și se înalță
cu adevărată grație divină,
dezleagă zăgazurile vieții,
stăvilește șuvoaie de lacrimi
și împletește cu artă dorurile
într-o oază de simfonii lăuntrice
interpretate-n tonuri tainice.
Femeia deschide fante de lumină
în crângul fără hotare
al iubirii veșnic verde
și cu înțelepciune vădită
păzește poarta de intruși.
Femeia se prinde
în hora literelor,
plonjează discret dar adânc
pe tărâmul cuvintelor,
respiră controlat și armonic
prin toți porii deschiși spre
[...] Citește tot
poezie de Vasilica Grigoraș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pescarul
Se-mbibă liniștea culorii, în apele adânci ce curg
Și nuanțele-s împrăștiate de filantropul Demiurg,
Ca ramurile să-și găsească-n oglinda lacului, ușor
Și frunza galbenă ce pleacă și cântecul de-amar și dor.
Prind viață visele-ngropate, timid răsar pe-un mal pustiu,
În plasa lui pescarul strânge amurgul unui ceas târziu;
În barca lui nu-ncap speranțe, iar peștișorul din povești
A sucombat de-atâta pizmă și azi, nu mai trimite vești.
E-un loc în care plâng tăceri înmiresmate de rășină
Și-n care, păcătos, de-ai fi, te simți curat și fără vină.
Pescaru-n fiecare zi, se-nchină, ca-n altar și cere
Să-i vindece copacii verzi de goliciune și durere.
Nu pescuiește mai nimic, nu pângărește Paradisul
Ce-l găzduiește-n oaza lui și-i apără, de lacrimi, visul;
Pe-oglinda lacului de-argint, alunecă printre petale
Lăsând o șoaptă de alint din bogăția firii sale...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcere
privește norii aceia,
de ce taci,
vine ploaia și ne-acopere
cu răcoarea umedă a picăturilor,
de ce taci,
eu îți mulțumesc
pentru tot ce mi-ai dăruit,
acum suntem unul,
ți-am cunoscut toate secretele,
de ce taci,
norii aceeia pot aduce și grindină,
nu vezi
că totul a amuțit,
greierii, lanul, pădurea, tu,
mi-e teama pentru tine,
noi doi suntem universul deslănțuit,
în acest câmp
trăsnetul ne poate ajunge,
nu plânge,
nu mai plânge,
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (26 iunie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Paradigma
Îmi adun tăcerea zilei următoare
din adânc de taine, fără început,
o îmbăt cu visuri puse în ulcioare
păstrate cu grijă pe un pat de lut.
Pun pe fruntea zilei mirul neuitării
cu parfum de doruri rupte din tăceri
când pe cerul vieții se adună norii
mai puțini ca mâine, dar mai mulți ca ieri.
Mă feresc de vorba nerostită încă
care vrea să scape din firav pripon,
să îmi lase-n cuget rana sa adâncă
pe cântări năuce de malefic zvon.
Am mereu în suflet gând de alinare
să-l împart prin lume marilor căzuți,
părăsiți adesea-n margini de uitare
unde stau cu anii încă nevăzuți.
Din lumina zilei împletesc ofrande
cu-nveliș de visuri și parfum de dor,
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri (2018)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Destin
strivit negrul apelor se cațără-n adânc
fierbe cazanul planetei la presiuni uriașe
și totuși
cât ești de puternică, tu viață
căci exiști
acolo, unde nici nu ne putem gândi
gropi și stânci, foc, sulf și infern
ești în gropi marine
sau lângă roșul jarului dintre vulcani
te cațeri sus pe munte și-n înaltul cerului
printre zăpezi, în mari ghețari
mângâi cu mari aripi, cerul cu vulturi
cocoașa ta se vede-n uriașe valuri de ocean
te-ascunzi în păduri virgine, cânți în mari copaci
chiar și-n pustiu alergi, ca o șopârlă
ești acolo unde pământul arde, soarele orbește
în oaza din deșert, unde-n timp renaști
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (ianuarie 2015)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre oaze și viață, adresa este: