Citate despre optimism și tristețe, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la optimism și tristețe, dar cu o relevanță mică.
După ziua mea...
A fost o zi frumoasă, o zi de sărbătoare,
Cu multă poezie, cu zâmbete, cu soare;
Mă simt dator, de astăzi, să fiu mai optimist -
Aș fi ingrat, de-a dreptul, de-aș fi posac și trist,
Când mi-au venit mulțime de sincere urări,
Din Cluj, din toată țara, de peste mări și țări!
Sunt pus, de-acum, pe treabă să-mi fac o viață nouă,
Îmi sunt dator și mie, vă sunt dator și vouă;
Cu-amicii vechi intrasem în oarece rutină -
O fi monotonia și virusul de vină,
Dar viața nu-mi mai pare atât de gri și sumbră,
Căci au ieșit cu "ura" prietenii din umbră.
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scenarii optimiste
primăvara îmi oferă scenarii optimiste
am aruncat la ghenă amintirile triste
lumini angelice mă sărută pe tâmple
scriu oda bucuriei și vreau să se întâmple.
nu sunt arlechin și nici comediană
romantismul țâșnește ca o arteziană
inmuguresc ca brazii gândurile mărunte
și par atipici ghiocei pletele cărunte.
triluri de mierle mi-au pătruns în suflet
natura mă răsfață cu splendori prin umblet
au înflorit mușcatele-n fereastră
versul e desfătare-n rapsodia albastră.
din grădină-mi trimit semne mirifice magnolii
eu visez minuni pe canapeaua dintre fotolii.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Meditații optimiste
lumea izvorâtă din triumful asupra tristeții
deschide drumuri noi spre împlinire
îmi aduce sub pleoape calzi zorii dimineții
elanul muzicii cerești născut din psaltire.
când trecutul mă atacă la fiecare pas
doruri năvalnice și amintiri m-asediază
timpul curge ca izvorul prin ceas
primesc consolare de la îngerul rază.
iubesc vibrațiile născute după suspin
cu poftă de a respira aer muzical și poetic
renunț la teorie la mister și mă închin
la gânditorii lumii cu chip hristic.
ador fericirea izvorâtă din chin
cu esențele vieții transmise-n spațiu scriptic.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marea Cea Mai Mare
Ne-am dus, eu și sufletul meu, să ne-mbăiem în mare cea mare,
Ajungând la țărm am început să căutam un locșor pustiu și liniștit.
Cum mergeam, am văzut un om stând pe o stâncă cenușie;
Lua dintr-un sac praf de sare și-l arunca în mare.
"Acesta este un pesimist," a spus sufletul meu,
"Să părăsim acest loc. Nu putem face baie aici."
Am mers până când am dat de-un golfuleț.
Acolo am văzut un om stând pe o stâncă albă;
Ținea-n brațe o cutie pentru bijuterii,
Din care lua zahăr și-l arunca în mare.
"Iar acesta este un optimist," a spus sufletul meu,
"Nici acesta nu trebuie să ne vadă trupurile goale."
Am plecat mai departe.
Pe o plajă am văzut un om ridicând un pește mort
Și, cu infinită grijă, depunându-l iarăși în apa mării.
[...] Citește tot
poezie celebră de Khalil Gibran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O stea s-a stins
(In memoriam, PETRICĂ MÎȚU STOIAN)
O stea s-a stins deodată cu tine,
Lumea, astăzi, e cu mult mai săracă;
Nu știu de-oi mai putea să cred în bine,
Îmi simt Inima pustie și seacă!
Cerul e-acum mai gol, țara mai tristă,
Din lacrimi se nasc întrebări amare:
Există viață? Sau moarte, există?
Ce-i omul? Asta-i marea întrebare!
La ce bun să înduri atâta zbucium,
Dacă nici dragostea nu te salvează,
Te-afunzi in derizoriu și nu știi cum
Să mai distingi un fleac, de ce contează!
Oricât aș vrea de optimist să fiu,
Legile vieții nu le-oi intelege;
Cum poți să mori, când ești atât de viu?
[...] Citește tot
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înainte spre răsărit
Azi noapte la Prut
Războiul a-nceput...
Ca să regăsească fiul ceea ce tatăl a pierdut
Ca pe ceva inutil, nici măcar bun de vândut
Să recupereze Ion,... dar nu așa un Ion banal
Ci unul ce peste noapte a devenit mareșal,
Mai ceva ca Alexandru, Cezar și Napoleon,
Întrecându-i pe aceștia cu pielea de cameleon,
S-a proclamat conducător, când putea chiar împărat...
Să recucerească el, ce alții n-au apărat
Ce nu s-a putut păstra, cu prieteni tradiționali
Să reia "prin arme și scut" cu alții ocazionali.
Și ca să se știe bine, că totul aparține lui
A trecut direct în frunte, la comanda frontului.
A tras prima lovitură, trimițând prima ghiulea,
Avertizând inamicul că va veni după ea.
Cu drept și sincer vorbind, nimeni n-a obiectat.
Tot ce e în slujba artei, a cântat și a jucat
Mai ales că conjunctura era favorabilă,
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Ionescu din Furtuna - Jurnal de război în versuri (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Optimism de pesimist
Să fii printre oameni, să râzi, să vorbești
Și glume și basme senin să rostești
Și, totuși, în tine, trăgând tot mai greu,
Să fiarbă tristețea și sila mereu.
Prin lume să umbli, cu zâmbet curat,
De tot ce-i prin preajmă să fii fermecat
Și sfaturi de aur la semeni să arunci
Când nu știi de unde și unde te duci.
Să fii optimist, să fii foarte-atent,
Nicicum, niciodată, să nu pari absent -
Când singurătatea te sapă avan
Și somnul ți-e, zilnic, feroce dușman,
Și sigur pe tine, să-arăți orișicând,
Jignirea și ura s-o-ntâmpini zâmbind -
Când vremea te-mpinge, parșiv, spre neant
Și toți cei de-aproape te-njură savant.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Capriciu
față în față metereze,
archebuze și baliste
care flutură batiste
din ținuturi calabreze
nu e vorba de baliste,
de landouri sau asceze
operații de pareze,
de corali sau ametiste
n-am pus între paranteze
curioșii să asiste
nopțile când trec pe liste
manierele obeze
pentru gusturile mixte
qui-pro-quo-uri siameze
vin la bară să pledeze
de pe fel și fel de piste
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te văd mai fericit
Te văd mai fericit, mai optimist
Înseamnă c-ai primit Cuvântul
Erai pe panta spre ținutul trist
Dar de-azi spre Rai îți e avântul.
Îți văd doar zâmbete-n priviri
Iar graiul tău acum e dulce
Ți-e gându-acum spre împliniri,
Spre tot ce Fiu-ți poate-aduce.
Te văd mai plin de tinerețe
Ești gata s-ajuți unde-s nevoi
Surâsu-ți e-n stare să dezghețe
Lăuntru-ngreunat de lut și sloi.
Te văd îndrăgostit de lucru-n vie,
De tot ce-L onorează pe-Adonai
Și-atunci când ai compus o melodie
Ai scris-o îmbrăcat în albul strai.
[...] Citește tot
poezie de George Cornici (9 august 2017)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem banal, într-o zi banală
Dumnezeu e visul nostru
Iar noi suntem visul lui optimist
Pe câmpuri, macii fac copiii de floare
Florile sunt copiii lui Dumnezeu
În numele visului meu, trist
Tu esti cuvantul meu efemer
Pe cărarea ce duce spre stele
Uneori lucrurile au căderea lor aurie
Care aduc infinitul aproape
Cu oglinda cerului din ele
Stelele sunt doar niste maci
Tânguindu-se vara pe câmpuri
Tu cea care ți-ai pus frezii în păr
Femeia banala din visele mele
Cu care vorbesc minunate nimicuri
Azi voi avea multă treabă la firma
Sunt băgat tare în priză
[...] Citește tot
poezie de George Terziu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Speranța
Azi, sunt bine...
pentru că nu au fost amanetate toate visele lumii
da, sunt bine în multe feluri, cu multe nuanțe
dar absolut toate cu optimismul vibrant al inimii mele
sunt o pasăre Phoenix singură,
închisă-n colivia propriului vis
sau sunt un fluture obosit prin zborul amurgului
da, sunt o harpă tristă cântând suav un Lied
ori poate o mierlă fericită zburând prin secera lunii
dar sunt și-un talisman norocos dezmierdând o stea
sunt Inanna ghinionistă dintr-o altă eră
și sunt un milion de petale și frunze,
trăite prin simfonia albaștrilor aștri.
Azi, sunt doar speranța...
cea mai adorată, dorită, iubită femeie a lumii
poate și a ta!
dacă i-ai cunoscut duioșia, liniștea și bucuria
nu o vei mai putea uita
nicicând
[...] Citește tot
poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Piesă de teatru
Azi beau apă de izvoare, etichetă pe o sticlă,
Traversez doar pe la colțuri, cu atenție și frică,
Număr firele de iarbă, dar le număr prin peluze,
Și tocesc pantofi de plastic prin orașe prea confuze.
Stau la stopuri și în trafic, om modern, tehnologie,
Câștig timp, însă pierd viață, nu prea știu ce va să fie
Amăgesc simțiri cu droguri digitale, retușate,
Însă uit ce mai contează pentru suflet... din păcate.
Exist doar pe dinafară, în interior mă doare,
Parcă nici nu îmi mai pasă unde merg și de ce oare,
Am pierdut, precum mulți alții, bruma de luciditate
Acceptând cumva ca ceilalți să mă mâne de la spate.
Ce-i mai trist... totul îmi pare prea firesc și las să fie,
Însă este, din păcate, o ascunsă tragedie
Cu actori... și eu sunt unul, prinși în roluri permanente,
Care joacă ce scriu alții... cu privirile absente.
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Taina unei frunze
Încerc ca să găsesc în zborul unei frunze,
O geană de lumină, un leagăn pentru muze,
O aripă de flutur, un zbor cu eleganță,
Mereu către aceeași zburdalnică speranță!
In zborul său e-o tainâ, de vrei, o s-o zărești,
N-o simte orișicine, dar, de te străduiești,
Ca într-o adiere de pulbere ușoară,
Te va atinge zboru-i, chiar dacă ea coboară!
Ce minunat e zborul și ce frumos plutește,
Și cu-ale tale vise, ades călătorește,
Și îți arată ție, că drumul nu e lin,
Dacă-ți îneci speranța în lacrimi și suspin!
Când pe pământul rece, ea vrea să se aștearnă,
Îți mângâie privirea cu zborul ei spre iarnă,
Nu poți să nu te bucuri, că multele culori,
Ți se așază-n cale, ca un covor de flori!
[...] Citește tot
poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Războiul cu viața
Nu te-ai săturat de toți
Care-ți pun bețe în roate?
Și-ți zic mereu: "n-ai să poți",
De visul tău te țin departe.
Mergi pe unde pașii te poartă,
N-asculta ce spun unii sau alții.
Luptă pentru o mai bună soartă
Lasă-n spate invidioșii, frustrații.
S-atingi idealul e extrem de greu
Trebuie să-nfrunți lumea toată.
Și înarmat cu tărie de fier mereu,
Să nu capitulezi războiul vreodată.
Inima bate tare, arde ca o torță
De emoție, neliniște, nerăbdare.
Tu ai devenit invincibil, o forță
Aștepți acum victoria cea mare.
[...] Citește tot
poezie de Alina-Georgiana Drosu (18 iulie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Știm bine
Nu-i nicio îndoială în sufletele noastre
E-o altă lume dincol' de zările albastre
Ne străduim s-ajungem acolo prin credință
Să împlinim, în toate, a Cerului cerință.
Știm bine Cine-aduce în suflete o stare
Care creează-n noi tărie-n încercare
De-aceea-n lupta vieții nu șovăim pe cale
Și ne lăsăm cuprinși de stări cu osanale.
Când ezitări apar știm Cine le calmează
Acel care din Slavă, necontenit, veghează
Primejdia când vine imediat trimite
O nouă viziune și forțe-ntinerite.
Știm bine că victorii noi nu putem obține
De nu trimitem gânduri spre zările senine
Și nu putem ajunge la Malu-ncununării
De nu predăm ființa în brațele salvării.
[...] Citește tot
poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (3 februarie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îți scriu din spital
Sunt un pasager temporar
printre ființe degradate fizic,
printre suferinzi consacrați,
cu boli trenante în recidivă,
apăsat de izolare
și de resemnare degenerată în indiferență.
Entuziasmul mi-e strunit,
conservând un vag sprijin,
cu perspective sumbre.
Sunt posedat
de eroziunea forței subtile
a revelației medicamentoase
ce-mi spală sufletul
de mâlul suferinței și de păcatul făgăduinței,
proiectând o viață numai lumină și încântare.
Semne vizibile de angoasă,
trupuri omenești schirnave,
chestiuni încâlcite,
manipulatori de idei sofisticate,
raționamente false
[...] Citește tot
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și parcă-am prevestit momentul, de ieri, cu lipsa mea de chef...
Azi, inima mi-a dat de veste că am supus-o la canoane
Nu am simțit-o cam demult ca și cum nici n-o mai aveam
A stat cuminte, suportând din partea mea atâtea toane
Și cum aveam o ne-mplinire, sau un necaz, în ea dădeam...
Nu că aș fi ales din mine, s-o pedepsesc pe ea din toate,
Ce-alcătuiesc adâncul vieții din trupul meu ce-a mai rămas.
Dar, cine simte-ntâi durerea și lacrimile înnodate,
Dacă nu ea, care aude amărăciunea fără glas?
Mi-a dat vreo două trei cuțite și s-a oprit pentru o clipă,
A vrut să fugă pe trahee, ca să mai poată respira,
Că-n locul unde-și avea cuibul se instalase-un un fel de frică
Și sângele închis de valve, nici nu pleca, nici nu intra...
Am stat de ziduri rezemată, cu ceața grea pe ochi și minte,
Nu mă gândeam decât la Cookie că se va pierde-n cartier.
Și-atunci am înălțat spre cer la Dumnezeu o rugăminte,
Să aibă grijă s-o adopte un om de suflet, dacă pier...
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre optimism și tristețe, adresa este: