Citate despre pagubă și timp, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la pagubă și timp, dar cu o relevanță mică.
Numai de bine
despre poeți-mai puțin în ziua de azi
(absolvenți triști ai iluziei despre care se
vorbește cu pioșenie
la ora când se închid cimitirele)
numai atât cât să poți afla ceva compromițător
numai atât cât să te poți îndrăgosti de o
legendă sau
să înveți diprețul suveran ("O, râsul
satisfăcut al proștilor!")
numai atât cât în oglindă să-ți
batjocorești chipul cu o imagine
bat clopotele aici în singurătatea morții
mi-e a pelin și a sunete deșucheate
pe aceste pământuri târzii peste care noaptea fluieră a pagubă
mai e puțin și va bate o altă înviere a
simțurilor
(lămurește-ți unghiul adult al nașterii tale!)
în rest numai de bine
poezie de Horațiu Ioan Lașcu din Înălțarea (1994)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Traian: Du-te să te schimbi, Luci, în navă, nu ai unde în altă parte; până la 10.30 să fii gata. Știu că ți-e greu să apari așa în fața colegilor tăi, dar ei te vor înțelege, nu-ți face griji din cauza lor.
Lucian: Și celularul dumneavoastră?
Traian: Păstrează-l; ce n-ai înțeles?
Lucian: Și dacă o să-l pierd cumva într-o înghesuială de genul acesteia de mai înainte?
Traian: Nu-i nici o pagubă; plătesc eu toate daunele: abonament, cartelă, tot ce este necesar.
Lucian: Dar dacă mă vor suna persoane care, de fapt, vă vor căuta pe dumneavoastră?
Traian: Am să-i anunț cât mai curând posibil pe toți cunoscuții mei să nu mă mai sune pe numărul acesta. E bine așa?
Lucian: Da, dar dacă...
Traian: Luci, nu mă mai reține, te rog! Pierdem amândoi timp prețios. Cât despre celular, ar trebui să-ți fie totul clar; îl poți pierde, păstra sau arunca, poți să vorbești oricât dorești, chiar necontenit, într-una; am să plătesc eu toate convorbirile, sau tot ce este necesar. Acum, dacă-i totul limpede, du-te mai repede în navă! Ne întâlnim la 10.45 la... De fapt, o să vină Eugen să vă ia; tu doar să fii gata echipat și ai grijă să te cureți cât mai bine.
Lucian: Am înțeles, dom' director.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul dricarului (I)
Toate care au viață trebuie să aibă o moarte;
un sfârșit timpuriu nu înseamnă că ai trăit puțin.
Aseară eram la fel cu ceilalți oameni;
în această dimineață sunt înrolat pe lista morților.
Când sufletul și respirația sunt spulberate, unde se duc?
de ce forma se risipește și este încredințată golului din lemn?
Băiețelul meu, plângând, își caută tatăl;
prietenii apropiați mă regretă și jelesc.
Acum când nu mai știu nimic despre pagubă și câștig;
cum aș putea distinge ce este bun de ce este rău?
O mie de toamne după zece mii de ani
cine va ști dacă-am trăit în onoare sau în rușine?
Am un singur regret: cât am fost pe această lume
n-am băut niciodată vin pe săturate!
poezie de T'ao Ch'ien, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ziua este un poem
Azi dimineață Hitler a vorbit la Danzig, i-am auzit cu toții vocea.
Un om de geniu: asta-i, de o uimitoare
Abilitate, curaj, devotament, locuind într-un suflet schilodit de copil,
Se auzea clar printre mârâiturile furioase-ale câinelui un copil bolnav
Scâncind în Danzig; invocând și bocind prăpădul.
Aici, ziua era extrem de fierbinte; spre amiază
Un vânt din sud, ca o răsuflare-a iadului, a cernut câțiva stropi de ploaie
Pe pământul uscat, iar la ora cinci un cutremur ușor
A clătinat casa; nu s-a produs nici o pagubă. Seara m-am amuzat
Privind cum o lună-însângerată se lăbărța-încet
În marea de beznă printre scântei de fulgere sterile și tunete îndepărtate.
Well, ziua este un poem: dar, din nefericire,
unul de-al lui Jeffers, cu pete de sânge și prevestiri amenințătoare,
Dureros în exces, neomenesc ca un țipăt de uliu.
poezie de Robinson Jeffers, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oare înțelepciunea nu strigă ea și priceperea nu-și ridică glasul său? Pe vârfurile cele mai înalte, pe cale, la răspântiile drumurilor stă, pe lângă porți, în împrejurimile cetății, la intrarea porților, strigă tare: "Către voi, oamenilor, se îndreaptă strigătul meu și glasul meu către voi, fii ai oamenilor. Voi, cei simpli, învățați cumințenia și voi, cei nebuni, înțelepțiți-vă! Ascultați, căci voi spune lucruri mărețe și buzele mele se deschid pentru a înălța ceea ce este drept; căci gura mea grăiește adevărul și buzele mele se dezgustă de fărădelege. Toate graiurile gurii mele sunt întru dreptate, în ele nu este nimic sucit și fără rost; toate sunt lămurite pentru cel priceput și drepte pentru cei ce au aflat știința. Luați învățătura mea mai degrabă decât argintul și știința mai mult decât aurul cel mai curat, căci înțelepciunea este mai bună decât pietrele prețioase și nici lucrurile cele mai prețioase nu au valoarea ei. Eu, înțelepciunea, locuiesc împreună cu prevederea și stăpânesc știința și buna-chibzuială. Frica de Dumnezeu este urgisirea răului. Mândria și obrăznicia, calea răutății și gura cea aprigă le urăsc eu. Al meu este sfatul și buna-chibzuială, eu sunt priceperea, a mea este puterea. Prin mine împărățesc împărații și principii rânduiesc dreptatea. Prin mine cârmuiesc dregătorii și mai-marii sunt judecătorii pământului. Eu iubesc pe cei ce mă iubesc și cei ce mă caută mă găsesc. Cu mine este bogăția și mărirea, averea vrednică de cinste și dreptatea. Rodul meu e mai bun decât aurul și decât aurul cel mai curat, și ceea ce vine de la mine este mai de preț decât argintul lămurit. Merg pe calea dreptății, în mijlocul căilor judecății drepte, ca să dau celor ce mă iubesc bogății și să le umplu cămările lor. Domnul m-a zidit la începutul lucrărilor Lui; înainte de lucrările Lui cele mai de demult. Eu am fost din veac întemeiată de la început, înainte de a se fi făcut pământul. Nu era adâncul atunci când am fost născută, nici chiar izvoare încărcate cu apă. Înainte de a fi fost întemeiați munții și înaintea văilor eu am luat ființă. Când încă nu era făcut pământul, nici câmpiile, nici cel dintâi fir de praf din lume, când El a întemeiat cerurile eu eram acolo; când El a tras bolta cerului peste fața adâncului, când a întărit norii sus și izvoarele adâncului curgeau din belșug, când El a pus hotar mării, ca apele să nu mai treacă peste țărmuri și când El a așezat temeliile pământului, atunci eu eram ca un copil mic alături de El, veselindu-mă în fiecare zi și desfătându-mă fără încetare în fața Lui; dezmierdându-mă pe rotundul pământului Lui și găsindu-mi plăcerea printre fiii oamenilor. Și acum, fiilor, ascultați-mă! Fericiți sunt cei ce păzesc căile mele! Ascultați învățătura, ca să ajungeți înțelepți, și nu o lepădați. Fericit este omul care ascultă de mine și veghează în fiecare zi la porțile mele și cel ce străjuiește lângă pragul casei mele! Cel ce mă află, a aflat viața și dobândește har de la Domnul; iar cel ce păcătuiește împotriva mea își păgubește viața lui. Toți cei ce mă urăsc pe mine iubesc moartea".
Solomon în Pildele lui Solomon, Despre adevărata înțelepciune - 8:1-36
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisul, o patimă sau moft
El înghite litere, ronțăie cuvinte și se hrănește cu poeme,
lumea se miră cum trăiește din pagubă,
cum stă toată ziua și noaptea la masa de fapt goală,
doar cu file albe, unele chiar scrise și îngălbenite,
are și o veioză demodată și prăfuită
pe care o aprinde din instinct și uită de ea.
Când orașul doarme el privește pe geam
și fumează o țigară cu fumul făcut rotocoale.
Într-o noapte i s-a deschis ușa odăii sinilii,
toate hârtiile au zburat care încotro
și nimeni nu s-a sinchisit să le adune,
nici chiar el.
A închis geamul și s-a culcat îmbrăcat
de parcă a doua zi trebuia să fie în tranșee
să cucerească orașul în care se simțea străin,
dar cine ar putea înțelege
cum se plimbă fantomele prin gândurile obosite,
dimineața fug și rămân câteva cuvinte frumos scrise
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spooniada
Despre John Cabanis și mânie, și despre lupta
Părților ostile, și despre refuzul de a fi de partea întunericului
Care a făcut ca oamenii simpli să fie în favoarea
Libertății în Spoon River, și despre căderea
Familiei Rhodes, a căror bancă a produs deznădejdi
Și pagube inconmensurabile atâtora,
Stârnind ura care a aprins torța din mâinile lui Anarch
Spre a incendia curtea de justiție, pe ale cărei înnegrite ruine
S-a ridicat un templu mai trainic care să lumineze calea Progresului
Cântă, tu, muză care ai dezmierdat cu zâmbete fața lui Chian
Și care ai văzut pe Greci și pe Troieni cățărându-se asemeni unor furnici
Peste Scamander, peste ziduri,
Vânători și vânați, și ruguri funerare,
Și hectacombe sacre primele ruguri aprinse din pricina
Elenei care a fugit cu Paris, sufletul pereche, la Troia;
Și furia lui Peleus,
Decis să piardă Chryseis, frumoasa ofrandă
Adusă războiului, și partenera iubită.
Spune primul,
Tu, fiu al nopții, pe nume Momus, de ai cărui ochi
[...] Citește tot
poezie clasică de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și-n noi "e putred mărul"
Prea bine știm că nu știm totul,
Dar câți din noi ar vrea să-nvețe?
Puțin pricepem, dar dăm votul
Și suntem gata de povețe.
E drept că nu-i dreptate-n lume,
Prea des sărmanul păgubește,
Iar opresorul n-are nume,
Dar ne mai pasă, ne privește?
E-adevărat că adevărul,
Când nu-i întreg, e tot minciună,
Pe dinăuntru-i putred mărul,
Dar arătăm doar partea bună...
Murim din clipa când ne naștem
Câte puțin, cum arde-o iască,
Din ale vieții mulți cunoaștem,
Dar ce puțini știu să trăiască!
[...] Citește tot
poezie de Olivia Pocol din volumul de versuri Anotimpuri (12 iunie 2020)
Adăugat de Olivia Pocol
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întotdeauna îmi creșteau aripi
S-au năruit a pagubă cărările în ceață
mi-e frică să mai trec pe ele
ocolesc prin locuri necunoscute
între noi a crescut un abis.
Cred că m-ai părăsit fără să știu,
lumea nu mai este cum a fost
poate o să descurcăm aceste ițe
care se încâlcesc la marginea cuvintelor.
Îi voi povesti tot ce s-a întâmplat
fără să mă includă în deznodământ,
nu se mai potrivește nimic,
aerul e greu când îl respir singur
și în piept simt o durere.
Nu știu de ce se întoarce pe dos
tot ce a fost cusut cu migală
și totul îți pare zdrențuit de timp,
e o mirare-n sine acest conținut neînțeles
în care mă zbat ca o pasăre-n laț,
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pamflet în izolare
Foaie verde de cicoare,
De când stau în izolare,
Am ajuns să cred, parol,
(Vă zic franc, fără ocol!)
Nu-i virus pă lumea asta,
Mai al dracu' ca nevasta!
Ziua-ntreagă? Taca-taca,
... De i s-a pocit și moaca!
Mereu calcă, mereu spală,
Mereu mestecă prin oală,
Musai, timpul să-și ocupe,
Îmi ia chiloții... mi-i rupe...
Și-apoi, să vedeți, nebuna,
Râzând, coase, căpcăuna.
Mă trimite... să-i fac piața,
Îmi pune-n primejdie viața,
Fără mască, sau mănuși,
Parc-ar vrea să crăp acuș.
"Tu? Nu iei nici o Corona!",
Zici c-a studiat la Sorbona.
[...] Citește tot
pamflet de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viață"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ieri a plouat cu elefanți
Ieri, la tine a fost furtună și pe dinafară și dinăuntru.
Deasupra ta s-au adunat nori cenușii și a plouat din ei cu elefanți, tot cenușii.
Au căzut din cer peste tine și peste gândurile tale și le-a făcut muci.
Tu teai supărat pe elefanți, dar n-au nici o vină.
I-a luat și pe ei vântul pe sus și i-a parașutat în mintea ta.
Au nimerit în povestea asta, nu din voia lor.
Cădeau săracii de la înălțime cu fundul în gândurile tale profunde și ascuțite.
Unii nu se mai ridicau deloc.
Alții se sculau cu fundul zdrobit, urlând de durere și alergau disperați în toate direcțiile pe la tine prin cap, până au dărâmat tot.
Te-au ciuruit. N-a mai ramas neuron pe neuron.
Dar, ca după fiecare furtună, acum e soare.
Poți să te apuci să reconstruiești. O să-ți ia ceva timp.
O gândire relxată, calată pe activități domestice ar fi mai potrivită.
Fără idei profunde și chestii ascuțite, care să le rupă fundul la elefanți.
Există reviste, există radio, există TV, ai de unde alege. În fond, ai atâta cacao în jurul tău.
Și poate, următoarea furtună nu va mai fi daună totală.
poezie de Bogdan Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Portal
când pietrele depășesc rezistența picioarelor
de sunetul vocii mele
atipic
meridional
mă bucur
cu izbucniri guturale ca în preajma unei femei
ce-mi aduce croasantul la pat
frica de timp - rezultat al reflecției și al studiului
împreună cu boabele din arabia împiedică
normalul să devină de nesuportat
precum oamenii și realizările lor
pervers de nerușinate
un pic de mândrie îmi face bine
sub acoperișul călcat de tâlhari
țintesc punctul unde va coborî soarele
pe frânghia iubitei rahav
astfel încât lumina să nu pricinuiască vreo pagubă
memoriei noastre de celuloid
[...] Citește tot
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Și dacă, spre exemplu, vom sosi pe 29 ianuarie 2101?
Traian: N-ar fi convenabil pentru voi, pentru că misiunea planificată în căutarea voastră ar fi fost deja demarată cu o zi înainte; v-ați putea chiar întâlni pe drum... Desigur, dacă nu v-ați întâlni, cei porniți în căutarea voastră, ar putea fi anunțați să se întoarcă acasă, la acea dată încă putându-se păstra legătura cu ei; însă voi ați fi faliți; fără banii din conturi, care odată scoși, nu vor mai putea fi recuperați așa de ușor.
Alex: Lăsați, dom' director, că nu pentru a ne îmbogăți plecăm noi. N-ar fi nici o pagubă!
Nistor: Desigur; ce-am avut și ce-am pierdut?!
Lucian: Totuși, ar fi preferabil să ne întoarcem înainte de acea dată, nu din considerente materiale, pentru că nici unul dintre noi nu se gândește la bani.
Traian: Luci, cu tine la conducere, în funcția de comandant al misiunii, am convingerea că vă veți întoarce toți teferi și la timp, nu veți întârzia, deși nu din interese financiare; știu că nu acesta-i scopul vostru. Dar știu sigur că-ți vei face datoria așa cum trebuie și că-ți vei conduce colegii spre un succes garantat.
Lucian: Mulțumesc, domnule.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu există...
Nu există-n lume viață, există doar existențe,
cu târguieli ca la piață poți obține noi licențe!
Nu e-n lume bun prieten, există doar profitor,
face sluj și sare sprinten până te lasă cu dor!
E o mare amăgire să crezi că banul rezistă,
îl cheltui cu bună știre, altă cale nu există!
Nu există fericire cât să dărui și-ți dorești,
primești doar despăgubire atât cât să te-amăgești!
Nu există nici iubire, este doar un moft păgân,
trece timpul în neștire, umilit ajungi bătrân!
Nu există nici amanți, sunt doar niște-ndrăgostiți,
ei galanți, focoși, culanți, ele pure și cuminți!
Nu există vreo povară care nu provoacă sila,
flămânzim, răbdăm ocară, însă Dumnezeu cu mila!
[...] Citește tot
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce frumos... ce frumos este atunci când credința nu se negociază, nu se vinde, nu se "folosește" cu fudulie și rea voință și nici nu devine o povară ori mai rău, o anatemă în mâinile slujitorilor Domnului... nu avem nevoie mereu de intermediari, biserica nu este o instituție și nici un drept al celor ce-și înfoaie staturile crezând că sufletele se păstoresc cu biciul și cu amenințările urgiilor cerului, e locul sacru în care intri să-ți primenești sufletul și să-ți găsești liniștea. Îmi pare că pe zi ce trece, credința devine un bestseller de care uiți să-l mai recitești, fiind practic siluită de cei ce cred în adevărul propriu, în dauna iertării fără de patimă... în nemernicia mea, nedus de mulți ani la biserică, am îndrăznit să-l caut în gânduri pe Dumnezeu, simțind mereu un înger păzitor pe umărul stâng... nu cred că cineva - oricine ar fi el - îmi poate interzice să-L doresc în ființa mea pe Dumnezeu, cu sau fără biserică între noi... Dar nu afirm că trebuie ocolită biserica ca și instituție, fanatismul însă și mai ales, falsitatea cu care ne este "servită" credința, văzând fățărnicia celor numiți să răspândească cuvântul Domnului (mai mult sau mai puțin) asta mă omoară! Clerul - dacă-l pot numi așa - este cel care mie nu-mi inspiră încredere. Nu la monahi mă refer, realitatea este că cei din fața norodului au POS-ul la purtator, nu degeaba se spune să faci ce zice popa și nu ce face el!
Sorin Șomandra
Adăugat de Sorin Șomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!
Planeta Sahara
Băi ecologiștilor, ce vă mai lamentați
ca niște snobi limitați și frustrați.
Ce, atâta jale pe voi,
că mai pușcăm și noi câte un cioroi, doi,
că mai învârtim pe proțap câte-un negru berbec,
ca să meargă mai bine vinul sec.
Parcă sunteți niște babe plângăcioase,
ce trag a rău, ca niște păguboase.
Natura e mare și are de unde,
Că ș-așa sunt animale prea multe.
Prea multe capre negre stricau peisajul
și ne costa mereu să reparăm pasajul.
Apoi domnii capitaliști au dreptate,
dacă moare un urs prea picați pe spate.
Da uitați că noi v-am scos din noroi
și am aruncat cu dolarii pe voi,
iar acu vă plângeți că nu mai aveți ploi.
Ce dacă-i mereu tot mai cald
[...] Citește tot
poezie de Dorel Bîrsan (5 ianuarie 2019)
Adăugat de Dorel Bîrsan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soacrele pe scara Richter. Soacrele pot fi notate pe o scară de la 1 la 10, precum cutremurele:
1: Nemaipomenite: cele cu care trăiești liniștit și nici nu simți că ai soacră.
2: De treabă: aproape la fel ca cele de la punctul 1.
3: Obișnuite: uneori simți priviri chiorâșe, dar nu îndrăznesc să ridice tonul la tine și nu-ți produc daune materiale.
4: Obișnuite, aproape ca cele de la punctul 3, dar ale căror priviri chiorâșe sunt mai dese, care uneori ridică tonul la tine, cu care uneori te cerți, dar care încă nu-ți produc daune materiale;
5: Moderate, cele cu care te cerți deseori, care încep să te bârfească, față de care începi să simți o ură slabă;
6: Tolerabile, cele cu care te cerți zdravăn, care te bârfesc deseori, față de care simți o ură moderată;
7: Intolerabile, cele cu care te cerți tot timpul, care te bârfesc tot timpul, față de care ura este puternică;
8: Cumplite, cele cu care certurile sunt interminabile și insuportabile, care te bârfesc peste tot, care uneori îți pun viața în pericol, față de care ura este foarte puternică;
9: Groaznice, cele care ți-ar face orice rău, care ți-ar lua tot sau aproape tot ce ai, care nu ezită să-ți ia viața, cele față de care simți o ură teribilă;
10: Fatale, cele cu care nicio noră și niciun ginere nu rezistă, care ți-ar lua tot ce ai fără să clipească, cărora nu le pasă de nimic chiar dacă pământul s-ar crăpa în două, cele cu care viața ta e terminată, față de care simți o ură neîmpăcată.
George Budoi în Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete și Satire (1 aprilie 2010)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada încornoratului pirpiriu
Omul bun e păgubos și pe față și pe dos
Și pe dunga banului și-n gura băcanului
Cum o dă și cum o-ntoarce cum o strânge cum o stoarce
Tot el cade pe nasoale cu flitu din sarsanale
C-așa se-ntâmplă cu mine tocmai când dădui de bine
Și când făcui și eu cheag din care să bag la jgheab
Halimos de zile mari cu languste și homari
Și șampanii cu fâs-fâs din spume de jos în sus
Hopa hopa Europa-i nașul!
Asta la prima vedere că langusta mea-i muiere
Și homarii-s turnători când îți bagă strâmba mori
Că te dă pe mâini umblate când pe date când pe luate
Când date peste muian când luate din caraiman
C-a rămas șampania paștii și grijania
Lu Pandele lui acolo care m-a dublat în solo
Ca să mi-o soarbă-nspumată când o scarpină la noadă
[...] Citește tot
poezie de George Astaloș din Pe muchie de șuriu (1999)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântul II
Era-n amurg, și-ntunecata zare
scăpa de truda sa pe tot ce-i viu
pe-acest pământ; eu singur fost-am care
făceam gătire ca-ntr-armat să fiu
și grelei căi și milei petrecute,
pe care-acum din minte le descriu.
Înaltul geniu, Muze,-aci mi-ajute:
și-a ta noblețe-aci să ți s-arate,
tu, minte-a mea, ce-ai scris cele văzute!
Și-am zis: "Tu, cel ce mă conduci, poete,
să-mi vezi puterea de e-n stare-ori nu-i
să intre-n căi atâta de secrete.
Părintele lui Silviu-a mers, cum spui,
la cei nemuritori nu doar în minte,
ci el aievea, cu-ntreg trupul lui.
[...] Citește tot
cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Infernul, traducere de George Coșbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oglindiri... în cioburi
Mi-am scos din suflet la mezat
Cu gând să facă toți la fel
Și doar mă simt ostracizat
Mă pedepsind, fără vreun țel.
N-am ascunzișuri de substanță,
Trăiesc în limita rușinii,
Am crez de minimă importanță
La tot... Că-s parte omenirii.
Aștept cu sufletul la gură
-De când din naștere sunt parte-
S-avem aceeași aventură,
Că-n fond nimic nu ne desparte.
Dar nu-i răspunsul pe măsură,
E lumea toată mitomană...
Se practică ades "arsură"
Justificând-o "cleptomană"?...
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre pagubă și timp, adresa este: