Citate despre paradox și prezent, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la paradox și prezent, dar cu o relevanță mică.
Necuvinte
Ea a (a)bătut spre mine briza a-ntrebare;
Tresărind, eu i-am răspuns a acceptare.
Ea a întins spre mine talazul ca un braț;
Eu am întins spre ea brațul ca un țărm.
Ea m-a-mbiat la gânduri nesperate
și m-a-ncercat cu descurajare
și nenumărate clipe solitare;
Eu am înfruntat-o cu tenacitate și
m-am ales cu o fărâmă de speranță
ca o măsură preventivă.
Ea m-a sedus cu libertatea fără de sfârșit
a temnițelor albastre;
Eu îi sunt dator cu o lacrimă de-nțelepciune.
Eu am devenit valul zbuciumat între malurile sale;
Paradoxal, ea, liniștea dintre malurile mele.
Eu am trecut prin ea;
Ea a trecut prin mine.
Eu simțeam cum urcă sângele meu precum fluxul;
Ea, cum mi se scurge sufletul cum refluxul.
[...] Citește tot
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crez de vis... la Rege
De la bunica ascultam prin'70
Povești cu o Regină din alt timp
Ce cobora-n calești, cu har și nimb
Pe-n drum de colb, la fel ca azi... poteci.
Și tatăl meu, copil desculț, vedea
Alai regesc în Câmpina natală,
Încununat de-o sfântă, o vestală...
Era Maria, o Regină, a țării stea.
Mă doare timpul, am în carne totul,
Mă prăvălesc în gânduri de copil,
Înverșunat la minți ce-au dat exil;
La venetici de suflet de-un popor, netotul.
Aveam acasă, în sertare-n cărți,
Monede de argint sau bani-hârtii
Cu chip frumos, cum visul de copii...
Să fiu cum un Mihai! Chiar cu aceiași sorți!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 septembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Paradox
Când ești tăcut și trist și nu mai crezi în lume,
Când vrei să fugi de toate și să te-ntorci la tine,
Când nu-ți mai crește-n suflet nici rău și nici vreun bine
Și crezi că-n toate astea mai ai sau nu ce-ți spune,
Când habar n-ai ce-nseamnă astăzi mântuirea
Și-n loc de-altar cu sfinți, preferi un lac cu broaște,
Când crezi că-n orice rău doar răul se cunoaște
Și doar în moarte-ți afli, astfel, nemurirea,
Când te cuprinde timpul și nu mai ai ce-ți face,
Când vrei să ieși din lume și să devii sihastru,
Când a rămas din tine doar teamă și dezastru,
Și, poate, nici la tine nu te mai poți întoarce,
Când ce iubești te vede cu ochi frumoși de gheață
Și caută în tine doar adăpost vremelnic,
Când ce-i frumos la altul la tine-i doar temeinic
Și nu știi dacă Eul mai are drept la viață,
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un înger canibal
În rochie de bal, regină,
De-un verde fără de prihană
Și atârnandu-mi greu, spre glezne,
Cu o mândrie otomană,
Mă-mbrațișezi și mă culegi
Din prea banala-mi existență;
Nu am știut, nu am simțit
Că viața-mi caută cadență
In pași de vals, în pașii tăi;
Mi-ai spus, c-o tentă cronicară,
Că zilele ce vor urma
Vor înceta să mă mai doară.
Atâta dragoste, doar mie,
Mi-ai dăruit să strâng, nebună?
Și dintr-odata iubesc viața
Si Universu-mi cântă-n strună,
Și văd in ochii tăi sagace
Tot ce n-aveam, fără să știu,
Tot ce-mi lipsea, fără să fiu,
[...] Citește tot
poezie de Alina Neagoe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lettre a un ami d'autre temps ajungerea la impalpabilul dialog al sinelui cu sinele
vremea miracolelor se sfârșise
și eu te conduceam pe ultimul drum al ființei
exact așa cum parmenide a definit ființa
mi-a fost greu să nu plâng atunci
știind că nu te voi mai revedea
decât printre marile canoane
care formează un om
îl dărâmă
& -l fac să rămână pentru veșnicie
așa cum blaga a definit veșnicia
nu știu de ce noica se îndeletnicea cu blaga
servind o supă cu tăieței de casă la cantina pe care tu ți-o doreai
ca fiind a săracilor pe atunci eram bieții studenți din regie
acum e facultatea de filosofie pe care eu mi-o imaginez cu mintea îndrăgostitului
de atunci când de la 5.10 dimineața îmi exersam
marțial
ca și cum nu m-aș pregătit să nu mor pământean
un fel de gimnice genii împins de o forță cu mult mai mare
pentru mine facultatea de filozofie fiind cea mai frumoasă
clădire din lume cu patru aripi planând peste princeton
[...] Citește tot
poezie de Cătălin Al Doamnei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă întreb în ultimul timp, din ce în ce mai mult, chiar obsesiv, dacă în ziua de azi bunătatea și îngăduința mai pot fi considerate încă drept virtuți ale personalității cuiva. A fi bun, subliniez încă o dată, în vremuri ca ale noastre, înseamna a permite viciului omniprezent, în oricare dintre formele sale, să se manifeste nestingherit, poate chiar să se simtă încurajat. Paradoxal, calitatea se transformă în "complice" al defectului. Iată cum, în perspectiva unei astfel de realități, proprii unei societăți care ridică impostura la rangul de forță sau merit, toată filosofia morală occidentală de la Socrate încoace poate deveni cu ușurință un periculos non-sens.
Juliana Mallart în Cine sunt eu?
Adăugat de Juliana Mallart
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre paradox și prezent, adresa este: