pian şi viaţă

Servitudine

Tu, Femeie, l-ai pus
pe Ulysse la fereastră
perdea de lumină,
să strălucească.
Alături i-ai stat,
ai privit în afară,
să vezi prin ochii lui
cum stelele coboară.
Când storuri
de o viaţă
se trag la ferestre,
când uşi de cleştar
se deschid în ocean,
obosită, asculţi o poveste
şoptită de vechiul pian.
El desfăcea vechile valize,
ea murmura Fur Elise...

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să cântăm împreună

Am un pian înaripat,
când cânt dragostea mă atinge cu degetele-i firave,
mă mângâie şi-mi spune:
Atât de mult mi-a fost dor de tine...
Vreau să cântăm împreună acest cântec.
Clipele primesc apoi
un sărut de fluture
rănit de capriciile primăverii
şi umbra-mi dansează
printre note de portativ,
iar pe firul de iarbă atârnă
liniştea verde,
că în anotimpul ăsta se poartă tăcerea,
ca să fim la modă cu îngerii din ceruri,
cărora din ochi le cade câte o lacrimă albastră
şi simt că oamenii i-au uitat.
Ar vrea să stea la taclale
cu firul de iarbă şi cu pomii în floare,
că azi sunt surprinşi de gesturile incoerente ale vieţii
şi tac ascultând pianul...

poezie de Eugenia Calancea (19 februarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet trist de pianistă

Când doru-amar îţi arde licărul din privire
Cenuşa-i se depune pe sufletu-ţi ostenit,
În faţa omenirii joci falsul rol fără şovăire
Dar în faţa sorţii eşti un proscris prigonit.

Din ochii trişti, apatici, văpaia-ncet se stinge,
Lacrimile se prăvălesc pe pianul îndoliat,
Farmecul chipului se ofileşte şi se prelinge
Pe clapele albe-negre ale singurului tău aliat.

Aliat la deşertăciune, la suferinţă şi la trădare,
Notele-i se-ngemănează în simfonii de-sfârşit,
Degetele-ţi mângâie clapele reci oferind alinare
Zbuciumului lăuntric de-acorduri de jale răvăşit.

Putregaiul se-aşterne pe dantela ochiului îndurerat,
Pe lespedea minţii se zbate chipul tău înmărmurit,
E ultima melodie dedicată creştinului ce mi-a furat
Bruma de speranţă, pân' ce degetele mi-au ologit.

[...] Citeşte tot

poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piesă veche

Mă-întorc acasă mai devreme
doar pentru a fi blocată-n trafic,
ca un pianist orb prins într-o melodie
gândită pentru-a fi cântată la mai multe mâini.
Textul era simplu, fredonat
de o tânară tânjind să se simtă vie, să descopere
o durere îndeajuns de măreaţă
pentru care să merite să trăieşti. Am închis aerul condiţionat
şi m-am lăsat pe spate-într-un film de transpiraţie,
ascultându-i sentimentele:
Dragă, unde s-a dus iubirea noastră?- o lamentare
pe care-am îmbrăţişat-o deodată, lacomă,
fără-a mă fi gândit cine-ar fi putut fi iubitul meu –
sau direcţia-n care-aş fi putut începe să caut.

poezie de Rita Dove, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt cel din urmă altruist?!

Mi-e sufletul mai gol şi trist
Şi gustul vieţii amărui.
De-o vreme umblu ca silhui.
Sunt cel din urmă altruist?!

Mă uit la clici de nesătui,
Ca la o mină, un genist.
Mă simt ca bietul pianist,
Cântând şi fals şi nimănui.

Secată mi-este călimara
Şi muzele m-au părăsit.
Cei ce-adevărului trag scara,

Cu-a lor minciuni m-au asurzit,
Ducând spre nicăierea ţara,
Pe drumuri de nedesluşit.

sonet de Mihaela Banu din In volumul Bolta-şi răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet viciat (exersând la un pian... fără clape)

Să moară jalea de te mint
eşti mai frumoasă ca lumina
şi bună rău, bată-te vina
- după o cană cu absint

Să moară moartea chiar acum
să crape oricine ce te ştie
sau te-a avut - Eşti mult mai vie
- când pozei tale-i bag un zoom

Te-am cumpărat după o chetă
cu toţi ai mei din şantier
eşti draga mea... o etichetă

pe-o biată sticlă, ciob de cer
Stai vieţii mele amuletă
- ce altceva să îţi mai cer?

sonet de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O unică femeie – un singular fericit

acum sunt printre metafore
o melodie din noapte – o infinită bucurie
în artificii de argint sunt nerăbdarea unor dorinţe
cu buze de rouă în dimineaţa ce mă cuprinde

pianul cântă după alt şi alt solfegiu
notele din setea unui ecou
frumuseţea irisului ce renaşte-n secunde
cu trupuri înlănţuite-n cele mai frumoase bluesuri

ce m-aş face fără seri
tumultoase adeseori – liniştite arareori
uitate-n braţele atât de fericite
de minunatele plăceri?

în fiecare gând urc o împlinire
cu fiecare pas alerg spre altă împlinire
dorinţe fierbinţi – timpul iubirii noastre
transcris într-o viitoare carte

[...] Citeşte tot

poezie de Vali Niţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Micime

am intrat şi am ieşit din peretele ăsta
din buretele ăsta din pianul ăsta din cana asta
din mama şi din tata când ei dormeau într-o nucă

s-au vărsat lacrimi în pumni în mare
într-un fragil curcubeu
ne-am pierdut identităţile cardurile viaţa
femeile au invadat spaţiile intime
ale bărbaţilor
între mâini printre degete au curs râuri
ambrozie bucle din abanos umbre şi umeri
s-au iubit balenele cu peşti feluriţi

am iubit şi eu

poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peut-être

orice întoarcere în trecut este imorală
îmi amintesc
pajiştea pe care păşteau cei şase viţei de lapte şi tu le mângâiai corniţele
apoi vacile soarelui
împuşcate
două piane aduse în căsuţa din vârful muntelui
de-a-nspinarelea
8 km
pe drumul de arsă piatră pregătit de însuşi beethoven
ca şi cum ar fi trebuind să concerteze ori să-l întâmpine pe napoleon
în amurg
deja vu
din viena fără vină
retrăiesc un trecut profund imoral
prea bine
au dispărut numele noastre scrise pe frasin
sunt amintirea numelui tău
spuneai
şirul tău de vieţi suprapus peste vieţile mele suprapuse
aidoma

[...] Citeşte tot

poezie de Cătălin Al Doamnei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Afară ninge ca în vis

Afară ninge ca într-un vis efemer cu fulgi albi şi moi,
Care cad din cer peste mine, peste noi.

Tu cânţi la pian şi în sobă să aude focul cum trosneşte.
Eu privesc la geam şi lumea îmi pare toată o poveste.
Noaptea să lasă ca un tăciune peste mine, peste noi.
Viaţa îmi pare un vis, o minune în care trăim noi doi.

Dar soarele răsare de după nori cu raza lui fierbinte
Şi topeşte fulgii cei albi şi moi, care pe noi au vrut să ne alinte.

poezie de Vladimir Potlog (14 decembrie 2016)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Restul e tăcere...

Dacă iubeşti nu îţi mai aparţii
Exişti doar pentru a mărturisi
Iubitei ce se-ntâmplă şi ce simţi
De te-nchini iubirii şi la sfinţi

Dacă iubeşti cu-adevărat
Eşti trist şi uneori îngândurat
Nu mai trăieşti doar pentru tine
Nu ai în gând ziua de mâine

M-am întrebat într-un trecut
De ce eu te iubesc atât de mult
Am să îţi spun cuvinte simple
Eu doar pe tine te am în minte

Tu eşti tot ce am mai scump
Minunea mea pe-acest pământ
Ai fost întotdeauna feminină
Aşa frumoasă şi aşa de fină

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Duţescu din Oraşul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când iubirea cuvântă

Au trecut multe veri, multe ierni au apus
Şi de-au fost să mai fie primăveri am sedus,
Am chemat cărturari să ne scrie-un roman,
Peste ani să ne fie cel mai dulce alean.

Frontiere-am topit când de-un zid ne-am lovit,
Din genuni ne-am trezit şi furtuni am oprit,
Între nori plumburii lumânări am aprins,
Şi de-am plâns şi de-am râs niciodată n-au stins.

Doar un singur palton pentru doi am croit,
Să ne ţină de cald când de ger am albit,
Braţ la braţ ne-am unit într-un "Nod gordian",
Sentimente-am cioplit dintr-o şa de pian.

De-aş întoarce ruleta ochii tăi mi-ar fura
O candidă privire şi-n trăsură-aş urca,
Să ating Everestul pasiunii din noi
Când iubirea cuvântă, de păcat suntem goi.

[...] Citeşte tot

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Armonie magică reală

pe aripi de vis am pornit în voiaj
extazul muzical îşi spune cuvântul
trăiesc cu Secret Garden sublim miraj
mirările mele le împrăştie vântul.

cerul se deschide cu sunetul viorii
pe clape de pian îngerii dansează
atâta armonie pătrunde în memorii
încât orice om cu cântul rezonează.

o dată voi ajunge la muzica finală
dar astăzi mă răsfăţ cu rapsodii
cu recunoştinţă amplă şi totală
transform dezamăgirile în parodii.

trăiesc o frenezie magică, reală
cu foame de zâmbet gândesc comedii.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pierd momentan legătura cu viaţa

Ecce natura, ecce homo, ecce Deus,
Homo ex machina,
Idolii noi, perverşi,
Prevert avea dreptate,
Scuipa într-o parte,
Diversitate, pasiunea mea.
Din ură ne smochinim,
Din dragoste trandafirim,
în Mausoleu zace titanul-tiran,
fanaticii cântă la pian.
Poetul moare în linişte
Sau în duel sau în duet
Cu Susette.
Mă-nfăţişez cu ce am,
Un geam, un program, golan,
Mărturisiri, mături, mesiri,
Beleli, boleşniţe, afuriseli,
Nu mă luaţi drept altul,
Bradul, brandul, heraldul,
O sperietoare la ceas de noapte,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe spirala albastră

pe coama vântului alunecă iubiri
în sunet de colind şi de pian
mai vine o iarnă mai trece un an
fluturi de zăpadă dansează-n priviri.

stele coboară lin pe spirala albastră
cu sclipiri de diamant divin
închin pentru viaţă paharul cu vin
dezvolt fericirea din dragostea noastră.

tu zâmbeşte mereu şi eu o să-ţi scriu
o poveste frumoasă culeasă din soare
n-am să-ţi amintesc de tot ce mă doare
cuvintele păstrează spiritul candriu.

veselia din cer este molipsitoare
trece prin ceaţă, prin norul fumuriu.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndemn de somn

Culcă-te, se face ziuă,
Trenul a plecat din gară,
Cine trebuia să vină
E acum în altă ţară...

Şterge-ţi ochii plini de rouă,
Pianul a tăcut demult,
Simfonia vieţii tale
Dintre lacrimi o ascult...

Nu mă întreba ce-nseamnă
Să fii singur pe pământ?
Nu ştiu care-l vrei anume
Din câte răspunsuri sunt!

Pune-i nod speranţei tale,
Precum nodul din batistă,
În curând se face ziuă,
N-aş vrea să te vadă tristă;

[...] Citeşte tot

poezie de Nicoara Nicolae Horia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melopee

timpul fredonează un cântec de liră
arbori pe alei frunzele-şi răsfiră
pianul şi vioara cântă în tandem
vocale şi consoane se-nghesuie-n poem

vântul în paşi de dans mătură alei
eu cu bucurie savurez ceai de tei
am strâns sentimente de forţă infinită
cu acorduri fantastice viaţa e definită

nouri arămii se-mprăştie-n amurg
au aştept speranţe din frumosul burg
meditez transcendental la univers
n-am nici o obiecţie la faptul divers

romanţa luminii vreau s-o simt în sânge
umbra închipuirii nu mă va constrânge

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Făcea bărci

de salvare din pianul
cărat pe scări de omul
harnic care avea un spin
în inimă bun la toate
a cioplit lemnul
după ce a întins corzile
era o tehnică proprie
a întins apoi braţele
şi bărcile pluteau pe unde apucau
duse de ape tulburi
una a fost o arcă plină
cu de toate pentru noua viaţă
a dus o tulpină
s-a prins pe stânci şi a crescut
făcea mere şi atrăgea şerpi
omul care cărase pianul
ducea bărcile la mal
cioplitorul în lemn făcea iahturi
lumea începea să călătorească
se salva de cotidian şi de stres

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romantism verde

în suflet este primăvară şi-un blând soare
muguri de gânduri stau să pocnească
slovele din beznă au căpătat culoare
mintea mea-i o carte lumea s-o citească.

ating cu tâmplele luminile suave
îngeri mă mângâie, nepreţuit alean
un cântec se naşte din acorduri grave
visul pluteşte pe clape de pian.

trecutul meu e-o amintire de poveste
i-am sădit sămânţa pe un colţ de rai
ploile o vor uda să răsară o veste
cu mesaj de iubire să dăinuie în plai.

viitorul se pogoare din tărâmuri celeste
romantismul verde vreau să aibă trăi.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pianistul

În aşteptare,

viorile din orchestră dansau.

Vibrau.

Degetele începură să mângâie
clapele vechi şi lucioase.

Muzica era viaţa lui ~ clasică.

În jur, oamenii tăcuţi
păreau a fi statui de ceară.

El se ascundea, de fapt,
într-un univers nevăzut.

Începu să semene tot mai mult
cu un vulcan aprins
printre notele ce explodau fierbinţi

[...] Citeşte tot

poezie de Marieta Măglaş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!