Citate despre plajă și visare, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la plajă și visare, dar cu o relevanță mică.
Iubirea greu de modelat
Întunericul face plajă între visele mele,
Pe țărmul somnului călăresc un poem,
Număr pașii scăldați în lumina furată
De-o aripă-necată în negru blestem.
Picioarele primăverii miroase a rouă
În scoarța copacilor tânguie vântul,
Ochii mei curăță soarele de albeața
Agoniei ce sfâșie pe tăcute cuvântul.
Mi-am pierdut liniștea în brațele tale,
Frumoaso, epuizată-n adâncul infinit
Încât alerg cu gândul râvnindu-te o clipă
În anotimpul vieții copt pentru iubit.
Aerul bâlbâie în încercarea noastră,
Visez că fac plajă aievea cu tine în pat,
Mă cațăr de speranța să-nving aparența
Germinând în iubirea greu de modelat!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epava
Arsă până la os de soare zace-aruncată de furtună
Pe plaja goală, dusă pe gânduri, aplecată pe-o parte;
Ea care-odată înnoda-ndepărtate țărmuri împreună
Și vântura Estul și Vestul cu velele-n vânt umflate...
Stoluri de pescăruși aromesc pe copastie și pe etravă
Extenuate de mareea care tot urcă și tot coboară...
Dar, se spune, c-atunci când e lună plină, bătrâna epavă
(Și toate clopotele-anunță miezul nopților de vară)
Înalță velele și se-avântă departe de vederea noastră:
Despică oceanul iarăși și la prova ard flăcările spumei,
Și ea valsează pe apa mării unde cerul e singura fereastră,
Retrăiește niște vise frumoase de demult, vii în somnul ei.
Fremătând, în vreme ce plutește-nclinată-n vântul nopții,
Voioasă că velele-i cântă-n briza tare și-o îndrumă,
Ea simte că marinarii o iubesc și-au grijă de ea cu toții
Iar porturile-i cad, unul câte unul, ca niște stele-n urmă.
poezie de Harry Kemp din Cântece și balade marinărești, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântă-mi
Cântă-mi despre noapte în versuri cât mai simple
Dar... ai grijă ca luna să fie plină
Când mă vei ademeni să mor câteva clipe,
În Edenul iubirii; eu pradă, tu felină.
Cântă-mi despre stele și starea lor nocturnă
Prin târziul dens, meditativ,
Și fă-mi te rog din ele o cunună
Iar eu te voi iubi postum, superlativ.
Cântă-mi despre zorii ce vor crăpa sub cer,
Și despre visele cu noi, stinse de mult
Iubirea mea eternă, capitol efemer,
Captivă îndărătul unui suflet rupt.
Cântă-mi largul mării care ne denunță
Rătăcitoare siluete pe plaja pustiită,
Cântă-mi nisipul cu urma ta desculță,
Complicea mea de culpă tăinuită...
poezie de Cristian Neagu (15 iunie 2014)
Adăugat de Cristian Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Purtată de vânt...
Ea visează zbuciumată
că e luată pe sus
de vântul puternic
care o poartă în diferite locuri
în căutarea de sine
și aflându-se într-un pat
ce e purtat pe ape,
apoi alergând pe o plajă,
zburând spre un câmp
cu multe flori sau traversând
alte zone mirifice.
În zare vedea un apus
impresionant
văzut de pe un câmp plin de ciulini,
pietre și spini, dar ea era,
mereu cu zâmbetul pe buze...
poezie de Eugenia Calancea (30 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dilemă: Copiii
În casa mea, la catul ultim
Și din panouri de beton,
Eu mi-am dorit un cadru intim
În camere și pe balcon.
Să cad, împins de-o dulce lene
Într-o visare de poet,
Cu lente lunecări de gene,
Ce se apropie încet.
Dar când îmi e viața mai dragă,
Behăituri și nechezări,
Cu mari stridențe se propagă
Peste al tihnei așezări.
Nu e o turmă jos la târlă
Și nici cumva o herghelie,
În țarcul căror câinii urlă
A pagubă și sărăcie.
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Ionescu din Vifornița (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ametist lucid declamând
Au murit caii, nechează călării
Fiori de mătase trec prin șira spinării
Se revarsă noaptea peste urbe
Statuile plâng pe străzile curbe
Pe care se plimbă ușor resemnate
Figurile triste cu șeile-n spate
Privind melancolic spre țărmul mării
Cu fața prelungă ca semnu-ntrebării;
De-a lungul plajei luminate și lise
Suspină pierdute și moartele vise
De unde cu zorii răsună duios,
Un cânt de sirenă nespus de frumos
poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suflet învăpăiat
Învăpăiat mi-i sufletul când tu
Licăriri de miere îmi presari pe buze
Prin mângâieri și sărutări fierbinți
Sub zgomotosul zbor de buburuze.
Marea ne așteaptă cu nisipul plajei
Finisat de valul sitei universale,
Unde timpul macină toate iubirile
Ce se sufocă-n cuvintele banale.
Vreau măreția unui vis prin tine
Vorbe dulci prin buze însetate,
Să ne iubim împărtășind iubirea
Braț la braț cuprinși de bunătate!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stele căzătoare
Pe colțul alb al fluturelui-stea
Adorm plângând, cerșindu-ți dragostea
O lacrimă precum un vis se-nalță...
Simt sufletu-mi zburând, lipsit de viață.
În lumi călătoresc și mă tot doare
Prohodul tău de stele căzătoare.
Mi-aș fi dorit să fie viața moarte
Să-mi țes tristețea-n răsărit de noapte.
E-n clopot golul clipei... Mă cuprinde...
E cerul pacea unei lumi aride
Iar eu sunt marea plajei răzvrătite
Și stânca ta de vis și dor, iubite...
Tu mi-ai deschis a nemuririi poartă...
Povestea-ncepe cu "au fost odată
Într-un regat de ghețuri, crini și perle
Pașii iubirii unei lumi eterne".
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cânturi printre rânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reverie
Miracolul verii pe-un țărm de smarald,
Lumina de aur în aerul cald,
Un cer străveziu, ce te cheamă în mit
Și marea albastră, dansând în zenit.
Pe plaja întinsă, doar el și cu ea.
Iubirea de-o viață e scrisă în stea.
În pașii nostalgici secundele mor...
Doar apa mai șterge din urmele lor.
Plutind reverie... Se-aude un cânt.
Doar vântul adie... O boare de vânt.
Talazul feeric e vrajă și dor,
Aripa de vis îi învăluie-n zbor...
poezie de Angela Irina Ghintuială
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe drumul vieții
Desculț și fără de păcat,
Pe drumul vieții-nsingurat,
Aleargă sufletul și plânge...
Din el cad picuri albi de sânge...
Din el curg râuri de lumină...
Dar viața nu-i o zi senină!
Se pierde în mătăsuri fine,
Spre lumi visate și virgine.
Pe valul cast, transcendentale
Poteci urcând, spre neuitare,
Suntem spirala ruptă-n mii
De suflete, spre-a ne hrăni...
Suntem vulcan ce clocotește
Și ca un val în noapte crește...
Maree măturând destinul,
Plaja de roze și seninul...
...........................................
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Căutarea adevărului
-Alo! Ce faci? Eu sunt cam supărată:
N-am Net și nici mobilul nu-l mai am,
Sunt singură, mă simt abandonată...
Ce-o fi cu mine, chiar habar nu am!
C-am mai făcut-o noi, ți-aduci aminte?
Era atunci când n-am avut curent,
Tu ai venit și... n-am prea fost cuminte,
Dar - cum să zic? a fost un accident,
Iar vina cred c-a fost a lumânării,
Căci pâlpâia de m-am crezut în vis...
Și-acolo nu-i păcatul înșelării,
Căci toți visează la... ce nu-i permis.
Acum nu vreau decât să mai verific,
Să știu și eu ce-a fost sau ce n-a fost,
Iar adevărul vreau să-l identific,
Deci... n-ai veni degeaba, vii c-un rost.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Limba pârlită
cețurile dinspre mare, puțin
temătoare, cu brațele atârnând
cu genunchii de sare
fac pasul spre nisipul din gând: este o
dimineață ca oricare suspin...
alta
totuși ar fi - sau n-ai ști - ziua pe care
unii îndrăgostiți - cum am fi - supuși năuciți
ai furtunii, o așteaptă în visele lor
desenate în clar (?!) de
o lună puțin eclipsată
de spumele sclipitoare-ale cerului
gurii care exclamă: eu astăzi nu pun
limba pârlită pe plajă!
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce repede-a trecut vremea iubirilor noastre
ce repede-a trecut vremea iubirilor noastre;
într-o vară târzie ca doua păsări
ne-am luat zborul spre alte zări,
nu mai știu ce-a urmat după aceea,
poate un gol sau un vânt dinspre nord
sau un vis ne-mplinit suspendat
pe retinile noastre înlăcrimate.
vei rămâne goală ca visul, ca cerul de vară,
ca plaja pustie învăluită de marea-n furtună,
goală ca lebeda singuratică ce plutește pe lac
sau ca luna, regină peste pustiuri.
vei rămâne pe-un orizont uitat o stea-n derivă,
pe care eu, călătorul, o voi privi de departe,
și la miez de noapte mă voi înfășura-n cuvinte,
visând naiade-n delir prin antice temple
sau săpând fântâni după chipul tău căzut în ape.
cortegii de anotimpuri care vor trece
îmi vor hrăni de-acum îndoiala,
poate o să te caut, sau poate nu,
depinde de descântecul sălciei line
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (2 decembrie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deșertăciune
Te-am visat
De foarte mult timp...
Di-nainte de-a mă naște...
Încă de pe vremea dinozaurilor...
Mă jucam cu ei, în pădure,
Iar cănd oboseam
Mergeam pe plajă...
Și-ți desenam chipul...
Cu degetul...
Pe nisip...
Și-așteptam să te naști...
Ca să te pot iubi...
Ți-am ursit
Să fii teribil de frumoasă...
Și pură...
Și însetată de iubire...
Și-așa ai fost...
Vroiam să te cheme
ETERNITATE,
Dar tu,
[...] Citește tot
poezie de Ion Duduveică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Confuz și buimac
Miami mă strigă: "Bogdane, hai la mare,
că am plaja plină de domnișoare!"
Visez că-s acolo... am deja pielea sărată și udă
Și în fața mea, pe-un pled, o tipă se-ntinde nudă
îmi cere s-o ung cu bronzol pe spate
si-n mine, timid, inima tare-mi bate.
un pas și încă unul. Ajung lângă ea
și calea spre paradis nu mai este grea.
Brusc mă trezesc din somn confuz și buimac
și-un gol imens simt în stomac...
Gata, îmi spune destinul zâmbind cu capriciu,
Ia-ți micul dejun și du-te la serviciu!
poezie de Bogdan Nicolae Groza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Salvarea de mâine
Da, melcii mor la fel ca noi,
Vara nu înseamnă doar plajă.
O pereche de bikini,
30 de lei.
Azi, în soarele atotputernic,
Muștele dau check-in,
Fără prosop.
Nu te îndoi,
Vacanța noastră are rost,
Eu te voi duce pe un deal,
Vom sta la un hotel divin
Și vom visa doar caviar.
Dar uite, ciorile nu dorm,
Aleargă viermii de mătase,
Alaltăieri am fost un om
Mâine mă vei privi
În oase...
NU, cu preoți, cântece și albine,
Eu nu mai merg pe acel drum.
Salvarea mea,
[...] Citește tot
poezie de Mircea Țenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Birocrație
Într-un birou m-ați coborât
Să întocmesc, pe calc, bilanțuri,
Cu cifre-ruginite lanțuri-
Trăirea-n vid mi-ați zăvorât
Vă părăsesc terne hârțoage,
Maldăr de vise sinucise
În rafturi de fișete-nchise,
Vai, pescăruși murind pe plaje
Fug de coșmarul unor adunări
Și-ale ștornărilor suplicii
Ștampile parafând imperiul fricii,
Revizori amușinând prin întrebări
Mă voi lăsa sfârșit de amnezii
În sihăstria unui munte,
Uitând Golgotele de amănunte...
Iubito, de ce taci? Mai vii?
poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui hoinar
Plecând priveai voios în zare,
Cu fruntea sus, gândeai la mare
Și ți-ai lăsat prietenii de-o viață
De petreceri ori povață.
Acum întins pe plaja cu nisip
Privești la nimfe în fel și chip
Poate dedici o serenadă
Doar te vor iubi grămadă.
De la noi lipsești de-o lună
Te-ai dus să vezi o lume bună
Ești visător, fă și-ncercarea asta
Dar, să nu uiți, casa și nevasta.
Că în viață totul este luptă
Și nu tot ce se vede, te înfruptă.
Să fii cuminte și atent
De nu, te văd un corigent!
poezie de Dumitru Matei din Gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca o speranță de mister
(Se întindea cărarea lunii)
În seara dintr-un vers cu lună
Sub pleoapă s-a deschis ca-n vis
Un Paradis cu marea-n spumă
Și trei vapoare din abis
Se întindea cărarea lunii
Spre plaja unei pescării
Unde un pictor și un câine
Goneau albastru-n clipe vii
O clipă le-a scăpat în mare
Un fulger a căzut din cer
[...] Citește tot
poezie de Ioan-Mircea Popovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Logodnă marină
Iubita mea, înfășurată-n alge
Apari pe plaja unei veri târzii,
Cu marea-n spate, fără de catarge,
Pe brațele de valuri străvezii.
Când te-oi vedea înaintând spre mine
Am să mă rup nisipului ce sunt
Și cu-n buchet de scoici venind spre tine
Că zeu teluric voi păși în vânt.
O să ne recunoaștem din privire,
Căci ne-așteptăm cuminți de mii de ani,
Și sarea s-o depune pe iubire
Precum pe scufundate lăzi cu bani.
Vor da onorul căpitani eterici,
Albi pescăruși țipa-vor lung de sus
Și melcii suspina-vor uzi și sferici
La-mbrățișarea noastră din apus.
[...] Citește tot
poezie de Dragoș Niculescu din Duminica poemului mut (2014)
Adăugat de Dragoș Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre plajă și visare, adresa este: