Citate despre porturi și timp, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la porturi și timp, dar cu o relevanță mică.
Această așa-zisă Capitală, această așa-zisă cetate fară nimic de cetate în ea a trăit și trăiește într-un veșnic azi fară un ieri, fară un mâine. Nu știe ce înseamnă "strânge bani albi pentru zile negre!" E un oraș de "ce-am avut și ce-am pierdut!" Care cum izbutește a împrumuta câteva sute de lei se aruncă într-o birjă ori într-un taxiu și strigă șoferului sau birjarului: "înainte!... Dă-i drumul înainte, oriunde!" Ce suflet să aibă un asemenea târg și cetățenii unui asemenea târg? Urbanism, arhitectură, monumente, muzee?... Simbolul nu e Calea Victoriei, tenia aceasta de stradă lungă-prelungă și strâmbă, cotită, sucită, corcită, unde toți își vântură o viață tot așa de strâmbă, cotită, sucită, corcită?... Când trec și îi văd pe toți, și mă văd printre dânșii la fel cu dânșii, atunci nu pot suporta oamenii, portul lor, vorba lor, năravurile lor, căci mă recunosc în ei. Îmi stă în gâtlej mâncarea, mi-e coclită gura și mi-s strepeziți ochii. Atunci îi urăsc și-i osândesc și mi se pare că nu găsesc cuvinte îndestul de grele... Pe urmă mă trezesc iubindu-i cu înduioșare, cum îmi iubesc și târgul acesta în care am să mor fără a fi trăit ceea ce se cheamă o adevărată viață: viața!
Cezar Petrescu în Calea Victoriei (1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Incertitudinea arderii
[pierderea identității]
lumina
pune-n orbită coroană
(de-i zeul sau umbra tăiată de-o lume canibală
încă nu mi s-a confirmat)
numai hlamida de carne este zdrențuită
de ciclonul timpului
apa umflă cu sete porturile celulei rebele indiferent de toanele lunii
palma apucătoare contabilizează avar
oamenii de tablă
care defrișează furioși pădurile sângelui
îmi putrezește sub limbă
[...] Citește tot
poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marină
Lorzi de ranguri majestuoase
Mă privesc, confuz, dojenitor,
Mă înghit mareele periculoase
Din Zeelande Noi fără umor
Nilul se-ntinde ca un șarpe
Ar mușca din Timp la piramide
Preotesele amorului cântă la harpe,
Aruncă marinari priviri avide
Părăsesc vapoarele cu pânze portul
Unul n-a plecat că are cârma ruptă,
Când celelalte prins-au orizontul
Din ofrandă echipajul se înfruptă.
parodie de Constantin Ardeleanu, după Leonid Dimov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada fermecătorului Port Sydney
Fermecătorul Port Sydney
Râde vesel spre cele patru zări,
În frumosul Port Sydney
Acostează nave din fel de fel de țări;
N-o să mai vezi astfel de frumusețe
Oricât ai naviga împins de val, de vânturi...
Este unic însoritul Port Sydney,
Aici, la capăt de lume, sfârșit de pământuri.
Negurile nopții se-aștern
Peste orice port cu glorios renume,
Dar luminile din Portul Sydney
Sunt cele mai strălucitoare din întreaga lume;
Un asemenea oraș înstemat de rubine
N-o să mai vezi oricât pe ape-o să te vânturi,
Sunt unice luminile orașului Sydney
Aici, la capăt de lume, sfârșit de pământuri.
Trebuie să plec spre Londra mohorâtă
Unde-n port nu poți vedea lumini,
[...] Citește tot
poezie de Henry Lawson, 1867 1922, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cimitir globular - Oceanul Antarctic
φ = 054o29'13"S
λ = 082o58'20"E
Se face o dană, dragată de păsări,
la care se ascultă tic-tacul
cu o răceală tăioasă, glacială și ostilă,
unde hibernează abstractul,
curentul ce domină
independent de curent.
Grămezile de șoapte chircite
sunt scuturate periodic de alb.
Aurore de ocazie se aprind sporadic
și numai pentru ca arborele
să pară real
în fața miracolelor deja înfăptuite.
Motivul își dădu seama că se rătăcise,
apariția ipostazelor reclamă
[...] Citește tot
poezie de Vasile Durloi
Adăugat de Vasile Durloi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
O hartă a Lumii Noi (I - Arhipelaguri)
La sfârșitul acestei propoziții, va începe ploaia.
La marginea ploii, o velă.
Încet-încet, vela va pierde insulele din vedere;
va intra-n ceață încrederea-n porturi
a unei întregi generații.
Războiul de zece ani s-a încheiat.
Părul Elenei, un nor cenușiu.
Troia, o groapă de moloz
fumegând în burniță la malul mării.
Burnița vibrează ca o coardă de harfă.
Un om cu ochii înnorați adună stropii de ploaie
și așterne primul vers al Odiseei.
poezie de Derek Walcott, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Materie somnambulă
(jurnal celest)
amprenta nemuririi mele în tâmpla găurii negre am lăsat-o
semn heraldic și cerber eteric
traversările pe corozive euri a morților
până la șlefuirea perfectă a tălpilor cu răsărituri
m-au costat câteva metastaze de timp arareori nituit cu miracole
portul pleoapei grunjoase uneori doare
steaua spartă își caută inima pe sub zalele cărnii schimbătoare
camera mi se aprinde de sunete
am închis mările pline de epavele iubirilor ratate
am răzuit atingerile cancerigene din palme
plutirea orelor în jurul pupilelor mele
anesteziază spaimele
și dă fiabilitate lumii cocon de aur
întrețesut cu vise
oglinda vieții
[...] Citește tot
poezie de Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hai, sparge-te [Break, break, break]
Hai, sparge-te, nu te opri,
De stânca cenușie, mare!
Aș vrea acum să pot rosti
A mele gânduri călătoare.
Despre băiatul de pescar,
Ce strigă-n joc la a lui soră!
Despre flăcăul marinar,
Ce cântă-n golf, când stă la proră!
Despre vapoare ce-au plutit
Spre portul lor de sub colină;
Dar mâna mi-a cam amorțit,
Iar vocea-mi este cam străină!
Hai, sparge-te, nu te opri,
De-a ta faleză, dragă mare!
Dar vraja zilei va muri
N-o să mai simt a ei chemare.
poezie de Alfred Tennyson, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zi si noapte fără lumină
dumnezeu prin iarbă culege licurici
îi lipește pe cer într-un bloc de desen
în colțul din dreapta sus
păpădie răscoaptă
pe fața nevăzută lumii
o gutuie rostogolindu-se
soare lună stele scrijelesc jumătăți
în jurnalul bătrânului
a făcut luminători peste tăria cerului
vărsat de vânt în pânza artistului
pietrele două câte două împrerecheau morminte
după fotografia unor intenții
în El crește nisipul
se adâncește în tine
blesteme pe limbile ceasului
crucea
ultima vegeteare
în pământul răbdărilor
[...] Citește tot
poezie de Vasile Iftime (1 martie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Titanicul
În vreme ce naviga din zori până-n amurg, un palat pe apa de opal,
I-or fi șoptit oare valurile din prova-i mândră care va portul ei final?
Că voiajul de nuntă se va sfârși-ntr-un liman calm, adânc, coraligen,
Unde după șocul coliziunii va acosta la dana somnului etern?
Dar numele ei se va pomeni în veci, avertisment pentru alte nave,
Cum inima-i a fost spartă de loviturile topuzului de cristal, grozave,
Cum în maiestatea-i, fără egal încă, și-a plecat capul neajutorată
Și cu lumini și muzică în giulgiul mării a plonjat îmbujorată.
Oare strălucirea și visele, jumătate-mplinite,-n zilele care s-au scurs
Trezit-au gloria sădită-n sufletul omului de Divinitatea cea de sus?
Pentru că impregnați de harul iubirii, atinși de-un mir scânteietor,
Bărbații s-au regăsit în eroism ca-ntr-o normalitate a firii lor.
O, miezul acelei nopți stranii și solemne cu aisberguri la ferești
Când Moartea, rece și pală, privind drumurile noastre omenești
A văzut puterea Morții-nvinsă de-o Doamnă decât ea mai mare,
Viața veșnică deschizând ușa noilor sosiți de pe mare.
poezie de Katharine Lee Bates, 1859 1929, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îți las zălog un mac
Te regăsesc ades în necuvântul serii,
În zâmbete de nuferi ce se-oglindesc pe lac,
Vâltorile de gânduri din portul nerăbdării
Ți le trimit prin fluturi ce-n zboruri își desfac,
Mov aripi de saten să-ți mângâie durerea,
Cu praf de acuarelă pe buze să-ți picteze,
O lacrimă de-alean să-ți tulbure privirea,
Cu flori turcoaz de stele un vis să-ți contureze.
În adieri de șoapte poți desluși chemări,
Minute-mpotmolite de timp pietrificat,
Un înger adormit în cuib de neuitări
Și-un suflet ce în taină cu dor l-ai sigilat.
Am să te-ating o clipă cât minte să mă ții,
Voi fi un amănunt în zodie de vânt,
Dar visul este vis. N-am cum să vin, să-mi fii,
Zălog îți las un mac în fiece cuvânt!
[...] Citește tot
poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tassos noaptea 24.07.2019
Se nasc în porturi primele lumini
Și munții-s flăcări vii în depărtare;
A coborât un zeu al liniștii în mare
Și-oftează-a dor pădurile de pini.
În fiecare golf e-o sărbătoare;
Pe maluri valurile-aduc jivini -
Sirene albe ce-amăgesc străini
Prin negurile cu miros de sare.
Un vas stingher străbate calea lunii
Ce se înalță-ntreagă ca un far
Pe continent, iar semnele furtunii
Din glasul spart al vântului dispar.
În mine-aud cum se trezesc străbunii
Greci și pornesc în lungi voiaje iar...
poezie de Cristian Vasiliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
FABULA PĂIANJENULUI CRUCE
Un păianjen gri-gălbui, cocoțat pe un catarg,
A pornit-o-n aventură și privește-acum în larg,
Vrea s-ajungă-n lumea mare și să uite de urgie,
C-a avut belele multe, în oraș, la Primărie.
El, un octopod cu fler, ce făcuse țesături,
A ajuns să-i fie temă de-ale lui progenituri,
Deși dânsul le crease și le instruise bine
Cum să-și facă pânză deasă și cu noduri multe, fine,
S-a trezit că, dintre ele, multe vor să îl trădeze
Dar bătrânul araneus ia măsuri, să le fenteze.
Însă teama de-ai săi semeni, care-l adulau cândva,
Îi anchilozase tarsul, cleștele-i paraliza,
Dar credința că el poate și că încă-i cineva
L-a făcut să evadeze, pentru-a-i demoraliza!
Ar avea ceva motive, dacă am privi trecutul,
C-a țesut o viață-ntreagă pânza lui prin tot ținutul,
A făcut din mai nimicuri multe-averi pe giumbușlucuri,
Primăria i-a fost oază de lumină pentru trucuri.
A făcut acrobație printre ițe înnodate,
[...] Citește tot
fabulă de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orașul meu natal
Deschid fereastra sufletului către lume,
Și văd un colț de rai, cum altul nu-i,
Sub cerul înstelat de vremuri bune,
Comori spirituale de peste tot am adunat
Și vreau să le împart în patru zări vecine
Și să le dau un nume, cum alții n-au mai dat.
#
În podul unei palme de pământ străvechi,
De Dumnezeu lăsat cu gânduri bune,
Pe umeri mioritici râvniți de orice muritor,
O mică perlă citadină încet s-a ridicat.
E urbea mea natală, orașul Cisnădie,
E liniștea-mi apusă în viitor,
Sub Sfânta piatră de mormânt.
Un loc ca din,, Povești nemuritoare"
Cu plaiuri înverzite și brâu din falnici brazi,
Sub cerul unde se îngână doina cu izvorul
Și cucii cu alte mii de păsări migratoare,
Un loc de basm, cu oameni harnici, buni și dragi.
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (septembrie 2014)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toba lui Drake
Drake e-n hamac la o mie de mile depărtare,
(Căpitane, dormi bine-acolo jos?)
Ancorat cu două ghiulele-n Golful Nombre de Dios,
Visând cum Plymouth Hoe, promontoriul, se-nfige-n mare.
Fosforescența mării luminează Insula și navele-ancorate,
Marinarii dansează pe vârfuri și călcâie, și spun câte o glumă,
Și luminile sclipesc pe țărm, și mareea galopează-n noapte...
El vede totul limpede, cum vedea și-acum mulți ani în urmă.
Drake era din Devon, domn apelor din zare-n zare,
(Căpitane, dormi bine-acolo jos?)
Hoinar cu inimă ușoară, până-n ora morții curajos,
Visând cum Plymouth Hoe, promontoriul, se-nfige-n mare.
"Duceți-mi toba-n Anglia, atârnați-o pe țărmul 'nalt
Și bateți-o când îndrăzneală și praf de pușcă mai aveți o brumă;
Iar dacă spaniolii vin spre Devon, eu voi părăsi Cerescul Port
Și toba va răsuna-n Canal, cum răsuna și-acum mulți ani în urmă."
[...] Citește tot
poezie de Newbolt, Henry John, 1862 - 1938, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jack Marlin
Acum la fereastră, unul lângă altul,
Ne bucurăm de liniștea acestei seri,
Urmărind cum mareea vine și se duce,
Cum alintă marea cu tandre mângâieri.
Lumina asfințitului îi luminează chipul:
Cu pipa între dinți, îngândurat,
Un marinar din vremurile de demult,
Un bătrân subțire și înalt.
Cunoștea drumurile mării spre apus
Înainte de-a se-nvârti-n ape-adânci elicea;
Cliperele din zilele navigației cu pânze,
În toată splendoarea lor, le cunoștea.
Vocea lui Jack Marlin e răgușită, pătrunzătoare;
În timp ce cântă privind întinderile necuprinse,
Eu încep să văd velierele altor vremuri
Albind marea cu aripile lor larg întinse.
[...] Citește tot
poezie de Edwin J. Brady, 1869- 1952, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu arcanul (Shanghaied* )
Luat cu arcanul!... Eu jur să stau pe uscat, frățioare,
Nu mai vreau pe larga, nemărginita mare!...
Luat cu arcanul!.. Luat cu arcanul!
Cu tovarăși pe care nu-i știu, nu i-am mai văzut,
Inima mea-i acum un pietroi rece, mut...
Luat cu arcanul!.. Luat cu arcanul!
Pe marea gri, întinsă, rabd ruliu și rabd tangaj,
Iar corvezile grele scot sufletul din echipaj!...
Luat cu arcanul!.. Luat cu arcanul!
Da, dincolo de ceață e țărmul meu drag
Și-aici parâmele de care-s obligat să trag
Luat cu arcanul!.. Luat cu arcanul!
Luat cu arcanul urăsc această navă, n-o ascund,
Pe care-i o javră căpitan și-o brută secund...
Luat cu arcanul!.. Luat cu arcanul!
O, când voi pune iarăși piciorul pe pământ,
Nu voi mai bea, nici naviga spânzurat de vânt!
Luat cu arcanul!.. Luat cu arcanul!
[...] Citește tot
poezie de Harry Kemp din Cântece și balade marinărești, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marea
În nisipul umed
Pașii mei se sting,
Cu lumină-n suflet
Zorii îi disting.
Spargi în valuri norii
Dinspre orizonturi,
Îți privesc cocorii
Cum salută porturi.
Ceața se-nfioară
Lin.. de briza mării
Despletind fecioare,
Mă sărută zorii.
Leneș se destramă
Fină.. pînza lunii,
Însoriți ne cheamă
Zeița furtunii..
[...] Citește tot
poezie de Diana-Luiza Costea
Adăugat de Larisa Suman
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pescari
În amurg, doi bătrâni pescari cinchiți pe plajă,
privind spre larg.
În spatele lor larma portului,
taverne din care se revarsă hohote de râs, povești
înghițite laolaltă cu berea, o cocotă afumată
proferând blesteme, două blonde
nenaturale, cu picioare molatice, la agățat.
Dealuri uscate după o vară lungă,
priviri goale. Bărci care tanghează
oftând, amarate la dane.
Pescarii nu aud nimic.
Privirea lor navighează
departe, printre arhipelagurile de nori,
încă rozalii ș calzi. La ora mareei înalte,
mâinile lor împietrite
devin ispoluri, savurând marea.
poezie de Michael Cayley, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ia strămoșească
Am cusut pe ie macii toți în floare
Spicele de grâu scăldate în soare,
Hora bătrânească ce o știau moșii
Dimineața pură când cântau cocoșii!
Piscul unui munte albit de speranță,
Dorul ce așteaptă o mână pe clanță,
Aripa de vultur și zboru' îndrăzneț,
Steagul arborat de un vis semeț!
Am cusut pe ie, zâmbet de copil,
Doina din străbuni ce încă o știu,
Un altar de brazi, cu vârful spre cer
Și un ceas de taină, când încă mai sper.
Lacrimi am cusut, când mi-a fost mai greu
Și-un pumn de țărână chiar din trupul meu,
Sângele vărsat de ai mei strămoși,
Anii tinereții calzi și luminoși!
[...] Citește tot
poezie de Camelia Cristea din Pe Aripi de Cuvânt, Editura Singur 2016 (2 iulie 2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre porturi și timp, adresa este: