prezent şi talent

In memoriam Laurian Ionică

Astăzi lumea umoristă,
Parcurge o etapă tristă.
A pierdut un umorist,
Cunoscut epigramist,
Un oltean contemporan,
Ionică Laurian.

În ziua epigramei cunoscute,
A sosit ceasul să se mute.
In luna mai, cândva născut,
In Bourenii Doljului, demult.
Talentul nu l-a ocolit,
Oare de ce ne-a părăsit?!

poezie de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice lucru pe care vrei să îl obţii necesită abilităţi şi antrenament. Dacă azi vorbesc mai bine nu e pentru că sunt vreun talent, ci pentru că inima îmi cere să dau mesajul ăsta mai departe: fiecare om are o misiune de îndeplinit, iar vocaţia este cea care ne dă răspunsul la întrebarea "De ce m-am născut?"

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E uşor a scrie versuri...

V-o spun, fără băşcălie:
E-un talent, şi-asta pe bune,
Cine versuri poate scrie
Când nimic nu are-a spune!

De vreo lună şi jumate,
Nici o strofă chiar n-am scris,
Rime am, şi pix, de toate,
Ce nu am... nimic de zis,

Însă azi, veni de sus
Parcă o hemoragie
De catrene ce le-am pus
Într-o mică poezie;

Acum, de rimat, rima
Poezia mea vioaie,
Însă mama de-o citea
Nu scăpam fără bătaie,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Universuri paralele

De undeva răsare un univers
Din noţiuni, ce se combină
Un punct subtil, dar pe invers
Din seve stranii de lumină

Alt, infinit cu alte teorii,
Învolburat ca o tornadă
Împrăştiat prin galaxii,
În sunete de serenadă

Srăfulgeră, păreri din zbor
Concomitent, dar în alertă
Când din trecut spre viitor
Nesiguranţa-i tot mai certă

Ca pe-o paletă vie de culori
Apar, aci senzaţii de debut
Se reproduc de atâtea de ori,
Să reclădească un început

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (3 aprilie 2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce voi fi?

Trei copii în poieniţă,
Ca trei flori în grădiniţă,
Se întreabă fiecare:
- Ce voi fi când oi fi mare?

- Vreau să fiu o arhitectă
Talentată şi corectă
Şi poate vedea oricine,
Desenez de-acuma bine.

Am să proiectez noi case
Cât mai mândre, spaţioase,
Să stea-n ele mama, tata
Şi bunicii şi nepoata.

Altul dintre ei, băiatul
Cel cuminte, pistruiatul,
Spune că lui o să-i placă
Doctor bun ca să se facă.

[...] Citeşte tot

poezie pentru copii de Gabriela Genţiana Groza din Irundel şi Irundica (2008)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Premise eronate

Astăzi unul, din greşeală,
Mâine altul, conştient,
Plagiindu-te te-nşeală
C-ai avea ceva talent!

epigramă de Ilie Ciobescu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un cântec de pahar

Bachus e demult în văile declinului
Azi eu sunt singurul Zeu al Vinului!
Sărăcuţul n-are talentul care se cuvine
Pentru a intra-n competiţie cu mine,

Eu pot, mai mult ca el, bea zece balerci. Pline.
Întocmiţi o altă lume, o, voi, puteri divine!
În care să existe doar Vin cu arome fine:
Unde Vinul să fie singurul produs; în fine,

Să fie aer, mare şi pământul care ne suţine –
Iar tot Vinul... doar pentru mine.

poezie de Henry Carey, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legenda legendelor de Prof. Dr. Cornelia Păun Heinzel

Legenda legendelor de Prof. Dr. Cornelia Păun Heinzel
Într-o zi, Dumnezeu chemă la el pe Sfântul Petru şi îi spuse:
- Sfinte Petru, aş dori să mergi prin lume şi să afli ce mai fac oamenii. Le-am dăruit Biblia plină de învăţăminte spre a le fi de călăuză şi exemplu în viaţă; le-am adus pe pământ scriitori talentaţi care să creeze basme pentru copii, povestiri şi poveşti religioase sau istorice, inspirate din istoria popoarelor lor; le-am trimis poeţi care să-i încânte pe toţi cu magia versurilor lor; le-am creat muzicieni care să-i farmece cu acordurile melodiilor lor; le-am dăruit rapsozi şi cântăreţi cu har care să glăsuiască şi să interpreteze minunat creaţiile acestora; le-am oferit actori care să performeze cu dăruire şi talent creaţiile dramaturgilor. Doresc să ştiu, dacă oamenii se bucură de aceste daruri ale mele şi dacă toate acestea făcute pentru ei din suflet, le-au schimbat într-adevăr viaţa în bine iar munca mea nu a fost în zadar.
Sfântul Petru porni imediat la drum lung. Urcă din greu pe cele mai înalte vârfuri muntoase, unde ascultă doinele, baladele melodioase şi istorisirile minunate ale păstorilor, coborâ pe plajele cu nisip auriu şi fin ale apelor, întinse şi adânci, auzind cântecele şi snoavele pescarilor, străbătu oraşe şi sate, încântat de înţelepciunea proverbelor şi a zicătorilor populare şi privi alături de oameni reprezentaţiile actoriceşti, participă la serbările organizate în lume cu diferite prilejuri, fiind fermecat de bogăţia spirituală a ceremoniilor organizate, îi însoţi pe oameni la biserici, la slujbele religioase, participând cu aceştia la rugăciuni şi călătoria sa ajunse la sfârşit.
Se întoarse direct în Rai şi pentru că avea multe de povestit, despre cele văzute, se prezentă aşa cum trebuia, înaintea Domnului.
- Sfinte Dumnezeu, am cutreierat lumea în lung şi-n lat, am ascultat versurile minunate ale oamenilor şi melodioasele lor cântece, am mers şi m-am rugat alături de ei în biserici, am privit scene de teatru impresionante şi am participat la sărbători fermecătoare. Am ascultat snoave, poveşti şi povestiri care bucură urechea şi mintea oricărui ascultător. Am citit cu plăcere basme pentru copii, poveşti de tot felul - magice, fantastice, istorice, filozofice, religioase, romantice, satirice... Am totuşi o nedumerire. Nu ştiu ce fel de povestiri sunt acelea care conţin elemente fantastice sau miraculoase, brodate pe fondul unui motiv istoric sau al unei închipuiri mistice, prin care se explică geneza unui lucru, a unei fiinţe, caracterul aparte al unui eveniment istoric, al unui erou mitic sau al unui fenomen. Pentru că sunt deosebite de celelalte, ar trebui să aibă un nume special.
- Adevărat grăieşti, Sfinte Petru. Şi eu m-am gândit de mult timp la acest lucru. Am meditat îndelung şi doresc ca începând de astăzi, aceste povestiri deosebite să se numească "legende", spuse Dumnezeu.
- Doamne, atunci aceasta va fi cu siguranţă "Legenda legendelor", pentru că narează tocmai apariţia legendei, glăsui Sfântul Petru.

poezie de Cornelia Păun Heinzel din The Alternative (2017)
Adăugat de CORNELIA PAUN
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clasei politice

Mărunţi în vorbă şi în faptă
uimiţi prin talentul cu care
impostura v-o mascaţi
epigoni ar fi un titlu nobiliar

pestriţe cohorte vă urmează
servitori mânaţi fie de oarbă idolatrie fie
de teama de a fi striviţi

mojicia voastră perverteşte
umila prostime
incompentenţi inculţi notorii astăzi
eraţi până mai ieri iluştri anonimi

pasul ţanţoş însă se preschimbă
spăsiţi şi palizi ni vă înfăţişaţi când sunteţi
demascaţi.

poezie de Adrian Rentea
Adăugat de capra vecinului
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvânt uitat

Curând, curând, plecaţi cu toţii,
Cât mai curând, nimic pe-aici,
Vor comenta toţi idioţii,
Plini de angoase şi de frici.

C-am fost cumva, un oarecare,
Fără talent şi fără verb,
O stea obscură, căzătoare
Şi cu discursul prea acerb.

Doar un minor în poezia,
Ce-i azi o proză la extrem,
Eu v-am tratat de amnezia,
Celor ce n-au un recviem.

Mai am doar o singurătate
Şi o tăcere de răbdat,
Curând deplina libertate,
A celor cu cuvânt uitat.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă enervez citind literatură modernă, pentru că nu pe mine mă vizează această degradare ce o caracterizează, ci vizează generaţii întregi, care nu mai găsesc nimic în cărţi. O parte dintre tinerii de azi caută peste tot cuvântul, cu rostul lui, ideea. Dar nu găsesc decât o literatură anostă, care vorbeşte despre sex şi care transformă viaţa într-un spectacol urât. Nu vreau ca literatura să fie frumoasă, vreau ca ea să meargă la inimă, să te enerveze, măcar să te insulte cu talent.

Constantin Romanescu în ziarul Lumina, interviu (12 mai 2009)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă vei ierta că te-am iubit?

Se aud doar paşi pe caldarâm
în liniştea profundă şi deplină.
Îţi aminteşti cum ne plimbam
ţinându-ne de mână?

Azi, vântul ce-adie-uşor
stârneşte-un val sub piele...
Şi ştiu că-i primul meu fior
din marea resemnării mele.

Lăsând tăcerea să-ţi vorbească
ce încă nu ne-am spus,
îmi vei ierta vina firească
din mutul meu răspuns?

Iartă-mi talentul de-a fi spus
nimic din ce-am gândit!
Iar de n-am spus cât te-am iubit
să ştii că n-am minţit.

[...] Citeşte tot

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui începător

Îmi placi din ce în ce mai mult,
de azi n-o să-mi mai fii povară,
capeţi în vorbe un tumult
ce sper c-ar fi ultima oară!

Cuvintele m-au pus pe jar,
şi mă prăstăvălesc de viu,
îmi faci din viaţă un calvar,
nici nu-l mai vreau, nici nu-l mai ştiu.

Tu ai talent, dar n-ai habar,
ce duci în spate... nici nu ştii!
Îţi risipeşti al vieţii dar
în loc să scrii doar poezii.

Că eşti blagoslovit cu har,
deşi scrii pure fantezii,
uşor treci patimii hotar,
închipuind fantome mii.

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Halal prieteni!

Aflai, luptând c-un umorist distins,
Cam tot ce mi-au ascuns, prin timp, amicii:
Că sunt un individ, că sunt un ins,
O coadă de topor, de teama fricii...

Aflai că, zi de zi, cobor în beci,
Că am în sânge, zaibăr de pe Jiu,
Că sunt un dascăl de duzină, deci,
Un turnător sadea, un ageamiu...

Aflai că n-am umor, iar, dacă am,
E ruginit ca fundul de tigaie,
Că n-am talent pe-al gândurilor ram,
Că pot lua, şi din senin, bătaie...

Asemenea, că-s ofuscat, cu pizmă,
Şi indecent şi rău ca politrucii...
Dar, mulţumit că sunt, de fapt, o cizmă,
Amicilor le dau, de azi, papucii!

poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi, ca poet, nu uit că sunt ostaş!

Chiar de-s bătrân, mi-e tânăr Jurământul,
Depus, cândva, pe Tricolorul sfânt
Şi-s tot oştean ce-şi apără pământul,
Acum doar cu tăişul din cuvânt

În versuri îl purtau cu tot talentul,
Un Păunescu, un Vadim, coloşi
Ce-aveau curaj să-nfrunte Parlamentul
Spre-a nu fi-ngenuncheaţi de ticăloşi.

Acoperă azi vocea lor mormântul
Şi-n ţară-aduc un virus, alogeni
Ce-ncearcă-a ne-ngropa sub măşti cuvântul
Şi Jurământul nostru de oşteni.

Sub mască de-şi îngroapă simţământul,
Câte-un colos poet de azi, prea laş,
Eu nu îmi pot uita nici Jurământul
Şi, ca poet, nu uit că sunt ostaş!

poezie de Pavel Lică din Soldat împotriva Apocalipsei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie pentru o stea

(in memoriam Stelei Popescu)

teatrul românesc este astăzi în doliu
s-a stins fulgerător o stea mirobolantă
umorul s-a acoperit cu negru linţoliu
se-nchide un capitol de viaţă culminantă.

s-a ridicat la ceruri un destin fascinant
sfinţii să aplaude un talent fabulos
va străluci-ntre stele în punct fulminant
să cunoască nemurirea aproape de Cristos.

drum bun tu stea iubită de toţi adorată
laşi lumea în lacrimi şi scena cernită
a rămas amprenta vie de glie memorată
a rămas o operă cu aur poleită.

am învăţat că moartea e blândă câteodată
că ridică în lumină o credinţă împlinită.

poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiu că cel mai mare obstacol al tău în acest moment este: "Eu nu pot!" Eu nu pot să îmi descopăr pasiunea, talentul sau vocaţia. Eu nu pot să am un corp frumos. Eu nu pot să am parte de iubire şi fericire. Punem pariu că poţi? TOT ceea ce tu faci azi era odată imposibil să faci. Dacă atunci când ai învăţat să mergi, părinţii tăi ar fi zis: "Nu mai încerca să te ridici, că te loveşti." probabil şi azi ai fi mers în patru labe. Ai avut nevoie de o doză mare de optimism şi curaj ca să te ridici, să cazi din nou să te ridici şi să începi să stai pe picioarele tale. A fost un moment când să mergi pe ambele tale picioare a fost foarte greu iar odată părea chiar imposibil.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atenţie la istorie

În vrenuri antice, Romanii,
Tărâmul Dac l-au cotropit,
Apoi trecură-n goană anii,
Şi Roma-n zare s-a topit...

Apoi o Otomană gloată,
A dat năvală peste noi,
Dar se întoarse-a sorţii roată,
Şi-ajunse-n groapa de gunoi...

Veniră-apoi Fanarioţii,
Cu mercantilul lor talent,
Ne instruiră bine hoţii,
Dar Grecia-i în faliment...

Austriecii şi maghiarii,
S-au înhăitat să ne înfrunte,
Ne-au oropsit pe la fruntarii,
Dar azi sunt două ţări mărunte...

[...] Citeşte tot

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am visat Ţara de Foc

Am visat că eram tânăr şi tu erai tânără şi tinereţea era veşnică,
iar cuvintele aveau o valoare, iar sentimentele – o valoare dublă
şi tu mi-ai spus – Pleacă. Şi eu am plecat pe planeta Epsilon,
unde am plâns mult, iar tu râdeau pe Pământ.
Apoi m-am trezit, râdeai în somn, eu eram treaz lângă tine,
trist şi cu totul treaz şi mă întrebam la ce bun trezia,
la ce bun visele că nici poemul acesta sobru nu mă salvează de moarte.
A plecat în Ţara de Foc, unde focile nu au noroc.
S-a înconjurat de fecioare frumoase,
un harem cum nu s-a mai văzut.
Nimereau acolo marinari rătăciţi
pe care fecioarele îi travesteau în ceea ce erau ele însele.
Se auzeau de departe strigăte de durere,
probabil ale marinarilor rătăciţi.
Trăiam o necontenită uluire,
nu pot spune că nu mă atrag perversiunile,
dar prea era evidentă tortura.
Absorbit eram de lacome amintiri. Era o oază a copilăriei?
Nici nu ştiu de când mă aflam acolo.
Mă gândeam să scriu şi eu poeme,

[...] Citeşte tot

poezie de Vladimir Marius
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Norocul la români

Când Dumnezeu a dat norocul,
Românii goleau polobocul;
Nici n-au ajuns la împărţire,
Prea mândri-n cuget şi-n simţire!
Aleg să fie guvernanţi
Doar farisei şi aroganţi -
Preocupaţi să prindă "potul",
Ne-ar vinde, de-ar putea, cu totul!
Degeaba-s pricepuţi la toate:
Ei nu muncesc, doar "dau din coate",
Isteţi, dar numai dau din gură,
Le place doar pe... "scurtătură"!
Aşa-i poporul meu faimos,
Ce, cu trecutu-i glorios,
Se mândresc azi, numai bătrânii,
Căci, unde sunt acum românii?
Ogoarele-s părăginite,
În sat sunt case părăsite,
Dar avem cluburi, "păcănele"
Vitejii ţării luptă-n ele!

[...] Citeşte tot

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!