prezent şi trădare

Lumea de ieri şi de azi

Lumea asta de milenii încoace,
A fost măcinată de războaie şi boli,
De cruzimi, de nedreptăţi şi trădări,
Şi n-a cunocut niciodată o pace!

Am avut sclavi şi imperii întinse,
Inchiziţii şi ruguri aprinse,
Holocaust, genocid şi deportări,
Detractori, execuţii şi condamnări.

Avem acum săraci şi bogaţi până-n dinţi,
Şi copii malnutriţi uitaţi de părinţi,
Petreceri şi vile de lux peste mări şi oceane,
Şi bolnavi, care ne mor în spitale.

Limuzine şi iahturi unii adună,
Iar alţii muncesc din greu şi suspină,
Că nu le ajung să dea copiilor cină.
Şi atunci te întrebi: Cine-i de vină?

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Alionte (9 februarie 2022)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Insomnie

Ascult, meditez şi aştept să-nţeleg
tăcerea din gândul ce-ar vrea să pornească
dar încă rămas priponit în talveg
pe-o albie sură din bolta cerească.
Mai caut răspunsuri în anii pierduţi
prin vagi amintiri încercând să mă lase,
în care mai plâng copii nenăscuţi
din mame uitate sub gloanţele trase.

Şi voci neştiute aud din trecut,
se scurg prin ureche în zeci de jargoane,
în inimă creşte un zvon nevăzut
din aripa gândului rupt din pripoane.
Iar gândul aleargă prin timp înapoi,
mi-aduce în cuget o lume trădată,
cu umbre rămase din tristul război
în care soldaţii mai mor încă-odată.

Se scurge prin mine tărâmul străin,
cu chipuri trezite din moarte la viaţă,

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Neagu din revista Confluenţe literare
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Manifest pentru România bolnavă

Şobolani cu ochii putrezi de averi şi chilipiruri,
Îl furarăţi pe român şi-i rămase doar mândria.
Aţi îngenucheat poporul în minciuni şi multe biruri -
Iată cum şi ei – străinii - vor să-i ia şi sărăcia.

Fraţi voi sunteţi doar cu iude, cu escroci şi cu imperii,
Iată c-a sosit şi clipa să vedeţi cum morţi de smoală
Se ridică din pământuri peste ceasuri de mizerii,
Ca să vadă România cum se zbate-n pielea goală.

Sunteţi negustori de viaţă (nu am cum să mă dezic)
Trădătorii mei de ţară, vânzători de fiare vechi,
Iată cum pământul nostru e scaiete de nimic -
Amatori de vis mărunt, guvernaţi după urechi!

Aţi furat tot ce lăsase Nicolae Ceauşescu,
Este tragic pentru noi, este tragic pentru ţară,
Aţi pus taxe şi pe soare, plânge iarăşi Eminescu.
România umilită, zace azi în pielea goală.

[...] Citeşte tot

poezie de Ştefan Radu Muşat din Exerciţiu de patriotism
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rătăcire

Mi-am trădat inima, mi-am ucis sufletul,
am minţit cu vorbele iubirii,
dinaintea lacrimilor am surâs.
Ascund azi ursitei priviri de mult veştede.

Dezbinat de mine, niciodată unul,
gândul şi cuvântul, ca doi fraţi duşmani,
se alungă-n noaptea lui Cain şi Abel.
Ruga-n van te-ndeamnă, Cerule străin,
în trufia-i oarbă, să-mi sfinţeşti blestemul.

poezie de Ion Vinea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întotdeauna oameni

întotdeauna căutăm ceea ce ne lipseşte
şi renunţăm la ceea ce ne lipseşte mai mult
întotdeauna privim mai departe
şi reuşim să fim cu-atât mai departe
de noi înşine
întotdeauna sperăm la ceva mai bun decât azi
şi mâine vom fi căutători de comori în trecut
întotdeauna facem aceleaşi greşeli
şi găsim întotdeauna o scuză:
a greşi e omeneşte şi totuşi
întotdeauna ni se arată o cale spre adevăr
şi cochetăm mereu cu minciuna
întotdeauna suntem romantici
şi până la urmă ne plictisim de atât romantism
şi suntem pragmatici până la
înalta trădare
ne vindem sufletele şi ne culcăm pe laurii
nimicniciei
întotdeauna fugim
de ceea ce ne poate atinge

[...] Citeşte tot

poezie de Ionuţ Caragea din 33 bis (2008)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spune-mi, ţară, cum se poate

Ţară, ţară minunată,
Mult prin secoli încercată,
Te-au condus mari domnitori,
Te conduc azi infractori.

Românie, Românie,
Spune-mi, ţară, spune-mi mie,
Nu te trec deloc fiorii
Când conduc azi trădătorii?

Spune-mi, ţară, cum se poate
O aşa absurditate?
Cu atâţia oameni mari,
Eşti condusă de tâlhari.

pamflet de George Budoi din România şi Românii (16 septembrie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost odată...

N-am ştiut să zburăm
împreună spre cer.
Tu - prea sus...
Eu - prea jos,
ca un fluture trist
într-un vals vienez
printre crini,
ucigaşi
cu miresmele dulci.

Tu - un vultur semeţ
şi orbit de–nălţimi
căutând,
ispitind,
prada-n laţ să o prinzi...

Ai căzut din înalt;
şi, rănit de înşelări,
amăgit de iubiri
şi sătul de trădări,

[...] Citeşte tot

poezie de Angelina Nădejde (3 ianuarie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima cărare

Spun plopilor ce ţie nu ţi-am spus,
Ei înţeleg misterul lacrimei ce cade...
Când m-a durut, eu am privit în sus
Şi n-am simţit că focul tău mă arde.
Pe cruci de vânt am răstignit iubirea,
Iar toamnele au plâns în locul meu,
Credeam că numai tu şi nemurirea
Îmi veţi lăsa pe cer un curcubeu!
Mi-am aruncat azi gândurile-n mare
Şi am fugit ca un nebun pe ţărm...
Nisipurile-ţi cântăreau orice trădare
Şi-am vrut numai o dată să adorm.
Trezit de fluturi albi privesc în zare,
Cu amintiri copilăria mă-mpresoară...
Cad frunze triste, de ce mă doare
Această adiere cu pas de domnişoară?
Mă simt uitat pe un tărâm de gheaţă
Pe unde trenul visurilor n-a trecut,
Prin colbul timpului, mai caut o speranţă,
Însă, destinul meu este şi surd, şi mut.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Luca (25 august 2015)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visătorie

Oriunde până astăzi, ursitele v-au dus,
Orice identitate v-au dat, ca să vă mintă,
În Răsărit de sunteţi sau sunteţi în Apus
Străini de bună voie sau naţie murindă,

Chiar de trăiţi sub haină de alfabet străin
Ori desţăraţi vă pierdeţi sub stăpâniri barbare,
Vă rog, în aşteptarea aceluiaşi destin,
Români de pretutindeni, să mai aveţi răbdare.

Ca un infarct politic ce n-a iertat nimic,
Ca o rejudecare care fatal ne cheamă,
Cel mare va rămâne atât cât e cel mic
Şi vor veni provincii din nou la ţara mamă.

Ca râsul după lacrimi, ca noaptea după zi,
În urma planetarei şi dreptei revoluţii,
La ţara voastră mamă plângând veţi reveni,
Voi, deocamdată, încă atât de trişti pierduţii.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte flori

Din vorbele tale, azi fac un ierbar
pe foaie de aur şi de chihlimbar
şi construiesc zmeie
ce zboară rebele
spre stele...

Şi Steaua Polară ar vrea să dispar,
să-mi fure cuvintele prinse-n ierbar
şi visuri păstrate
în somn de-azalee
pe-o-alee.

Dar zmeiele mele nu ştiu a trăda
şi vin iar la mine cu dragostea ta,
iar vorbele toate-mi
şoptesc la ureche,
'n pereche...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lăsata secului

(Iisus la secănhend)

am pus mâna pe el şi am dat fuga
să-l vând
îmi zic
nu ar strica treizeci de arginţi pe criza asta şi

vai, nu l-a vrut nimeni, nimeni, nimeni

l-am pus la ofertă, discount, la legătură, trei în unul
nu, nici aşa n-a mers

acum
îl găsiţi
împăturind boarfe
într-o magazie de secănhend mucegăită -

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am crezut în stele

Lumina zâmbetului tău
Să trăiască-n veci mereu
Şi să te aducă - zbor
la mine.
Fie noapte, fie zi,
Fie ora care-o fi,
Eu să fiu precum am fost
cu tine.

Căldura stelelor du sus
Într-o noapte te-au adus
Să revii la pieptul meu,
iubire.
Să-mi şopteşti cuvinte dulci,
Înapoi să nu te duci,
Dar n-ai venit, şi toate-au fost -
dezamăgire.

Lacrimi am vărsat în piept,
Chiar şi azi te mai aştept,

[...] Citeşte tot

poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare lui Ştefan cel Mare şi Sfînt

Un secol tehnologic avansat
Ne conservează-n neagră sărăcie
Şi ţara parcă-i scoasă la mezat
De comunisti şi oaia AEI-e.

Pentru putere aici, la Chişinău,
se zbat Partidele nomenclaturii ce -ncă-i vie,
Şi Bucureştiul parcă a scuipat
Pe visul meu cu Marea Românie.

Întotdeauna noi, am fost obiect de schimb.
Mărite Ştefane, ne fă cumva dreptate,
Că să ajung la Putna să mă-nchin adânc,
Mă -nchin adânc întâi prin consulate.

Ce poate fi şi mai stupid şi mai absurd
Ca viza de intrare şi control la vamă?
Asemeni adâncimi în vaduri de la Prut
Să mă despartă infinit de Ţara Mamă

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (26 noiembrie 2011)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durerea trădării

Am suferit durerea trădării
în trecutul nemângâiat,
azi indiferenţa şi-a făcut loc
unde locuia iubirea.

Rămân într-o singurătate sfâşiată
de răzbunări bolnave de moarte
ca un câine ce nu ştie să-şi trăiască libertatea,
doarme nelegat lângă cuşca nouă
şi latră la lună
în perioadele lui de amintire.

Noul stăpân îl priveşte cu dragoste
şi el se bucură mulţumit
de abundenţa ce i se oferă,
dar e prea târziu.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare către bunicul meu, învăţătorul Marin Păunescu

"Tu să te ţii de carte, măi băiete" (M.P.)

N-am apucat, iubite tată-mare,
Să-ţi scriu, altundeva şi altcândva
Deşi, probabil, tot ce-am scris în viaţă,
Este răspunsul meu pe adresa ta.

Te rog să-mi ierţi această tutuială,
Dar a mă mai preface este greu
Şi-atunci când m-adresez cu "tu" înseamnă
Că te tratez ca şi pe Dumnezeu.

Învăţătorul meu cel mai de seamă
Ai fost şi eşti şi cred c-ai să rămâi,
Tot ce-am aflat în viaţă de la tine
E şi acum temeiul meu dintâi.

Şi după viaţa ta de dascăl tragic,
Nici pensie nu ai avut în sat,
Pe patul morţii te-a găsit scrisoarea

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu din Rugă pentru părinţi (a două ediţie, adăugită) (ianuarie 1998)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un fleac, l-au ciuruit! Suspendarea preşedintelui Traian Băsescu de către clanul Ponta-Antonescu şi acoliţii lor: UNPR-iştii lui Gabriel Oprea şi ungurii lui Hunor, până mai ieri aliaţii lui Băsescu şi trădători şi imorali pentru Ponta şi Antonescu

Pe "ilustrul" insolent,
Premier l-a uns recent;
Azi văzut-a uluit,
Cum cu toţi' l-au ciuruit...
Chiar n-o fi ştiut "săracu' ",
Că-n curând va da de dracu'?!

hexagramă de George Budoi din Politică şi politicieni (6 iulie 2012)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învaţă să trăieşti

Învaţă să râzi,
învaţă să plângi.
Învaţă să cânţi,
învaţă să strângi.
Învaţă să cazi,
învaţă să te ridici.
Învaţă să trăieşti azi,
că poate mâine pici.
Nu fi dezamăgit!
Învaţă să iubeşti.
Când eşti îndrăgostit,
mai fericit trăieşti.
Ai grijă când eşti iubit
să nu fii şi trădat.
Fii omul împlinit
şi bine informat.
Dacă nu vei fi atent
la toate câte-am spus,
Din viaţă vei fi absent.
N-ai să-înviezi ca Isus.

poezie de Dumitru Delcă (2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţă

Măi, române, frate dragă,
Ce se întâmplă nu e bine
Trădători de neam şi ţară
Azi au pus şaua pe tine.

Ţi-au băgat zăbala-n gură,
Şi din armăsar ce-ai fost
Ce muşcai din toţi duşmanii
Ai ajuns un biet cal prost.

Şi te plimbă de căpăstru
Unde vor, că eşti molâu
Nu mai ştii ce-i demnitatea
Ai respect doar pentru frâu.

Nu mai zburzi ca altădată
Eşti de nerecunoscut
Priponit stai pe moşie,
Libertatea ţi-ai pierdut.

[...] Citeşte tot

poezie de Octavian Cocoş (16 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dezamăgiri

Scrobeala cerului mă doare...
E-un anotimp controversat:
Pe-o parte-a inimii port soare –
Pe alta brume s-au lăsat.

Şi-n timp ce-n chiote desprinse
Din desfrânări cu noul vin,
În mine, sentimente aprinse,
Înfăşurate-s în pelin.

Pelin mi-e sufletul şi viaţa,
O! Toamna-i anotimpul mort...
Mă adumbreşte zilnic ceaţa –
Şi nouri negri-n suflet port.

Prea mult iubit-am primăvara –
Prea mult iubirea-am preamărit...
Ştiu c-am greşit – şi port povara
De-a mă minţi şi a fi minţit.

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

INDIGNAREA DE AZI

La noi triumfă iar minciuna,
La braţ hoţia-i este soră,
Iar legi nu respectăm niciuna,
Ne prindem cu duşmanii-n horă!

Străinii spun că ne adoră,
Iar noi, buimaci, le ţinem struna
Şi nu simţim cum ne devoră,
Tot mai săracă ni-e cununa.

Nici stema nu mai este stemă,
In loc de soare ne-au pus luna,
Apune naţia-emblemă,
In rădăcini simţim ranchiuna.

Vă fie viaţa blestemată
Că aţi trădat neamul şi glia,
În Parlament cu toţi de-odată:
"Suntem români în România!"

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!