protecţie şi visare

Sobrietate

Căutători de comori sunteţi,
născuţi din fructul de măceş,
ascunşi în coaja unei cetini
feriţi de ropotul de ploi.

Văd frunza de stejar oftând
când scormoniţi la rădăcină,
că umbra lui a ocrotit
ţărâna timpului trecut.

Râul din vale mai visează
bulboane ieşind din pământ,
ce aleargă înfometate în aer
şi prăvălesc apa pe stânci.

poezie de Ion Răduţ
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răsăritul cu bulină neagră

Să castrăm răsăritul
să-i dăm blana galbenă cu petrol
să ne punem ochelari de protecţie nocturnă
şi să ne dăruim ghivece goale de flori.
Să cadă copacii şi să rămână frunzele suspendate
să fugim unul de altul când ne salutăm
să visăm
la un râu de lebede
pe care apa cu gâtul lung
traversează o aripă.
Să ne închidem deci palmele cu ochii.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Departe eşti...

departe eşti, iubitul meu, departe eşti de mine,
cu ochii minţii te-nsotesc... şi-aş vrea să-ţi fie bine...
aş vrea să fiu cu tine-acum, aş vrea să fiu o boare,
ce-ţi protejează trupul drag de tot ce-i rău sub soare...

aş vrea să am acum puteri din har dumnezeiesc
şi, ca o umbră, peste tot să pot să te-nsoţesc...
să fiu rază, să fiu briză, vânt să fiu şi să fiu nor,
să fiu tot ce-ţi stă în preajmă, ca s-astâmpăr al meu dor,

să fiu geana dimineţii şi al înserării ceas,
sau un strop micuţ de ploaie ce pe buze ţi-a rămas...
şi, pe ale vieţii tale: căi, şi drumuri, şi poteci,
să fiu iarba ce-ţi păstrează urma paşilor când treci,

tot ce ar permite Domnul ca să-ţi fie de folos,
steaua ce-ţi veghează somnul,... să fiu visul tău frumos...
tare-aş vrea să fiu zefirul ce se joacă-n părul tău,
ca să pot citi în ochii-ţi, că tu... sigur eşti al meu...

poezie de Mariana Cruceru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salvaţi pământul

Zboară fumegând intens pe orbită
Şi lasă în urmă o dâră de sânge,
Tresare frenetic la orice ispită,
Suspină stingher şi-n hohote plânge

Se duce în grabă rebel pe elipsă,
Rotindu-se-n iureş, buimac şi rapid,
Târându-şi necazul şi şansele lipsă
S-arunce, tot răul în spaţiul vid

Căci oamenii l-au rănit mult şi grav
În fiinţa-i sperbă, subtilă, bombată
Prin fapte urâte acţiuni şi nărav,
Sub raza de soare, sub bolta-nstelată

Azi pământenii în virtutea urii
Dar şi cuprinşi de crunte răutăţi
Încalcă toate legile naturii,
Provocând iarăşi calamităţi

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (23 iunie 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iosif devine sclav

Pentru vina de-a visa
Celor ce nu convenea,
Iosif sclav a fost făcut
Şi la Egipteni vândut.
Dar l-a ocrotit mereu
Bunul nostru Dumnezeu,
Astfel că stăpânul chiar,
Dregătorul Potifar,

L-a-nălţat peste averi
Şi i-a-ncredinţat puteri
Peste toată casa lui...
Fost-a voia Domnului,

Mai presus de gândul rău
Al oricărui frate-al său.
Tu, băiete, fii curat,
Şi vei fi, la fel, 'nălţat.

poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Buburuză-n lan de maci

Printre maci eu mă regăsesc
Şi gândindu-mă pe o frunză
Iubirea vreau aici s-o trăiesc
Minusculă, fragilă buburuză

Aripile în roşu mi-am pictat,
De duşmani eu mă protejez
Şi noaptea buline mi-a lăsat,
Acum sunt liniştită şi visez

La macul din frumosul lan,
Bobul de grâu ce încolţeşte,
La timpul ce a trecut, un an,
Inima e roşie, iubire trăieşte

Vânt din primăvară în aripi,
Sufletul, bun boboc de mac,
Lanuri frenetice fără ghimpi
În roşu cu buline mă îmbrac.

[...] Citeşte tot

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune pentru ocrotire

Tu, cinstită cruce,
lemnule preadulce,
pavăza credinţei,
arma biruinţei,
vino azi pe cale
să-ţi dau închinare
cu dreapta la frunte,
spre plete cărunte,
cu dreapta la stele
să culeg din ele,
să semăn cu vise
ogoare întinse.
Şi vino, minune,
să-ţi spun rugăciune
să o duci la Domnul,
când biruie somnul.
Tu, pom ce-nfloreşte
şi în mine creşte,
şi nu treci prin toamnă
dezbrăcat de haină,

[...] Citeşte tot

poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţe în vis

Azi în zorii dimineţii
Era un falnic răsărit,
Iar la prânz simţeam căldura vieţii,
Voiam să fie un soare cumplit.

Am gânduri şi-o speranţă-n suflet,
Singura ce e pe-acest pământ,
Aş vrea să am un mare urlet,
Ca atunci când aş fi cu flori în mormânt.

Au trecut zile şi nopţi cu vise,
Tu lângă fereastră mă aşează,
Pe cer steaua noastră se-aprinde
Şi vine al nostru înger de pază.

Frumos ne veghează o lumină,
Ce stă aprinsă-n fiecare noapte,
E ca un luceafăr pe boltă,
De gânduri bune să ai parte.

[...] Citeşte tot

poezie de Eugenia Calancea (13 aprilie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maritimă

s-a rupt aţa mării
amniotic a născut vara aceasta
ciudat de întârziată
am luat-o în braţe şi am legănat-o
are încă ochi de lapte
nici putere să tragă din sânul cald
îmi plimb tălpile prin apă
acupunctură cu scoici şi
visuri agăţate de zmeie
tot mai albastru
sentimentul meu trăieşte cu aerosoli
căteva alge împletesc urme
singurele obiecte filigran
ai toate şansele să le scapi
printre raze de soare
înfipte adânc
semn de protecţie şi lumină

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt unii în prezenţa cărora omul uită ce reprezintă el cu adevărat; prin minciunile şi complexele lor de superioritate sau inferioritate, încearcă să îi distorsioneze acestuia percepţia asupra propriei persoane şi a realităţii. Pentru a se proteja de ei când roiesc în sfera lui de acţiune, cel mai indicat e să nu îşi pună sufletul pe tavă, să nu spună tot despre el, despre visurile şi sentimentele sale, să devină un pic sau mai mult... secretos. Se va simţi mai bine şi mai frumos! Aşa, ca mine!

Michelle Rosenberg în Secretomanul Şarmant
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peste gânduri am trecut

Peste gânduri am trecut
Peste vise rotitoare
Când aici mi-ai apărut
Din cea noapte ca un soare

Nu ştiam să-ţi spun pe nume
Nici să-ţi întâlnesc privirea
Fără o roşeaţă anume
Ce îmi răscolea simţirea

Îmi erai atât de dragă
Ca un ochi de floare aleasă
Cu petale dulci de fragă,
Te vedeam a mea mireasă

Vino tu să-mi cânţi iubirea
Să dansezi pe note albastre
Să mă-nveţi ce-i nemurirea
Cea de dincolo de astre

[...] Citeşte tot

poezie de Adrian Andrei Călimărea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atitudine

scanez amintiri din prima tinereţe
când parcă aveam lumea la picioare
când întâlneam mereu prietenoase feţe
şi la fântâna dragostei umpleam ulcioare.

când evadam din coşmare şi spaimă
cu visul ce pornea pe drumul împlinirii
printre stele care îmi promiteau faimă
când fericită cochetam cu planul devenirii.

dar primesc acum înţelepciune-n valuri
cu bătrâneţea care strânge comori
însămânţez în câmpuri idealuri
şi gândurile toate parcă-s flori.

sunt ocrotită în braţele lui Dumnezeu
minunea mă transformă în spirit de tezeu.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mirabilă, senzuală iubire

noi doi iubite nutrim acelaşi vis
să trăim fericiţi până la senectute
o poveste de dragoste împreună am scris
zilnic ne încearcă emoţii absolute.

mirabilă trăire-i iubirea dintre noi
pasiuni şi patimi vibrează în inimi
raze ne-au mângâiat ne-au alintat ploi
ne-au fost ghizi în viaţă sfinţii heruvimi.

iubite eşti vioara iar eu sunt arcuşul
cântecul nostru zilnic are un scop precis
să-i înveselească destinului urcuşul
pe muntele credinţei pe cărări de vis.

în braţele tale iubite mi-e culcuşul
şi mă simt protejată departe de abis.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeie, Tu...

Dedicaţie pentru toate prietenele mele de pretutindeni

Femeie, răsărit de soare,
Femeie, fir de busuioc,
Privirile-ţi fermecătoare,
Opresc planetele în loc.
Femeie, eşti o Dumnezee,
Căci Dumnezeu e tatăl tău
Şi mândru-ţi corp de orhidee,
Emană dragoste mereu.
Femeia pentru toţi o taină,
Femeia-i vers înălţător,
Femeia-i mână angelină
Pe fruntea unui visător.
Tu ştii descântec despre noapte,
Ai alt descântec pentru zi,
Tu pruncii îi hrăneşti cu lapte
Şi-i ocroteşti pân' s-or trezi.
Te-admiră codrul şi izvorul
Şi orice adieri de vânt -

[...] Citeşte tot

poezie de Valentina Graur
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metaforă

Pe un tărâm necunoscut
Rupt parcă din poveşti
Trăia, fără să fi văzut
Meleaguri pământeşti,
O fată, cum doar Eminescu
Ştia să o descrie.
Era... ca o metaforă
Închisă-n poezie!

Lacrima Lunii îi spăla
Obrazul, fruntea, gura...
Iar noaptea, mai că-şi învelea
Şi gândul şi făptura
Cu aripile unui înger
Menit s-o protejeze
De răul care-ar fi putut
Să o atragă-n mreje.

Dar ea, pierdută-n depărtări
Privea planeta albastră

[...] Citeşte tot

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au plecat vecinii toţi

Au plecat vecinii toţi,
S-au pus lacăte la porţi.
Din cincizeci, unul rămâne,
Va pleca şi el, azi, mâine.

Casele se pustiesc,
Câinii nu le mai păzesc.
Îşi schimbă şi ei stăpânul,
Sau mor, unul câte unul.

Curţile sunt năpădite
De ierburile neprăşite.
În bătătura ne măturată,
Nimenea nu mai aşteaptă.

Încet, încet se stinge satul
De la un capăt la altul.
Cei tineri se duc afară,
Se lipsesc de neam, de ţară.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (2 octombrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte albastră

sădesc un vis la margini de poem
gravitând în jurul albastrului văzduh
să crească precum bradul nemuritor boem
frate cu muntele neînfricatul duh.

timpul meu se-ndreaptă spre magic univers
secunde zburătoare printre curcubee
luna se-nduioşează cu un sensibil vers
mă ocroteşte noaptea sub aripă de zee.

spăl în agheasmă scârba de scorpii
nu vreau să păstrez nici un dram de urât
de Dumnezeul iubirii pură să mă apropii
chiar dacă zei nebuni prin noroi m-au târât.

cuprind, admir lumini stelare nu sunt utopii
peste întunecimile lumeşti mereu s-au pogorât.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dansul umbrelor

Dansaţi voi, umbre, vesele şi vii,
căci nu mai sunteţi gânduri de-altădată,
nici vise ori frânturi sau cioburi, mii,
ci mă-nsoţiţi spre zorii ce se-arată!

Dansaţi, în timp ce vă privesc senin
cum colindaţi pereţii din cabană
în ritmul flăcărilor din cămin
ce, în mişcări de salsa, vă emană!

Priviţi cu bucurie înspre noi
şi-aştept, cu nerăbdare, să îmi spuneţi:
tabloul cel fantastic de sub voi,
puteţi în nemurire să-l transpuneţi?

Pictaţi întâi doar ochii-mi ce lucesc,
cu bucuria dragostei depline,
privind, alături, ceea ce iubesc,
dormind, adânc, alăturea de mine!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

LA POARTA NOPŢII

La poarta nopţii dacă iele bat,
Rămâi, în visul tău, de Cer legat
Şi nu răspunde la chemarea lor,
Cât Cerul nu-ţi dă aripi pentru zbor!

La poarta nopţii, chiar de-ar bate-acum,
Trei magi porniţi dup-a lor stea la drum,
Rămâi în visul tău ocrotitor
Că Domnul nu te vrea în timpul lor!

La poarta nopţii dacă va suna,
Din trâmbiţă, un înger dintr-o stea,
Atunci, deschide poarta către Cer,
Că nu te vrea pierdut blândul Oier;

Luminii, ochiul să-i deschizi mereu
Şi-n somn, de-auzi un glas de Dumnezeu,
În cântecu-nvierilor din zori,
Pe care îl aduc privighetori!

poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te rog revino la mine

În grădina casei noastre, nu mai lucrăm amândoi.
N-ai trăit să-admiri în glastre, florile puse de noi.
Ai plecat de lângă mine, de fete te-ai depărtat,
N-ai vrut să culegi cu mine, din livada ce-am plantat.
Te rog revino la mine, aici de unde-ai plecat!
Lumea-întreagă să ne vadă, cum făcea şi altădat
Hai, revino iar la mine, trandafiri să admirăm!
Prin livada mult visată, amândoi să ne plimbăm.
Întoarce-te din nou la mine! Am pus crizanteme-n glastre,
Casa mă întreabă de tine, tristă-i scara vieţii noastre.
Ştiu. Drumul pe care-ai plecat, nu are cale de întors.
Fiindcă ai suflet curat, te ocroteşte Hristos.
Rămân cu tristeţea-n suflet, florile s-au scuturat,
În piept inima mi-e tunet, privirea-mi s-a întunecat.
...................................................
De multă vreme lacrimi curgeţi, nici chiar voi nu mi-aţi rămas,
S-a dus dragostea din suflet, s-a ofilit al meu obraz.

poezie de Dumitru Delcă (23 septembrie 2022)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!