prudenţă şi viaţă

Este cea mai nenorocită cale pentru un om să pretindă a obţine fericirea - şi asta se întâmplă de asemenea într-o măsură similară şi cu năzuinţele lui, acest lucru duce la a ruina totul în această lume. Un om va reuşi să înregistreze un progres doar dacă se poate elibera de toate aceste pretenţii, şi să nu-şi dorească nimic altceva decât ceea ce poate descoperi în sine. În deplin acord cu asta este recomandabil ca omul să-şi fixeze limite foarte moderate asupra aspiraţiilor, plăcerilor, rangului, onoarei, şi aşa mai departe;pentru că este doar o luptă şi o strădanie continuă pentru a fi fericit;să încerci permanent să fascinezi lumea, să cucereşti atingerea unei vieţi pline doar de plăcere şi bucurii, ceea ce implică în sine o mare nefericire. Este prudent să-ţi reduci aşteptările, fie chiar şi din simplul motiv că este foarte uşor şi facil să fii foarte nefericit.

citat celebru din Goethe
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi iar vin toamne

Şi iar vin toamne desfrunzite
cu iz de ploi şi mucegai
cum trece noaptea un buhai
cu întunericul prin site

cu seri uimite ce se duc
la fel ca umbra după soare
spre primăvara viitoare
surprinsă de câte-un izbuc

cu fragede întrebări la vad
în câmpia de prigorii
ce se umple de fiorii
mitului din Galaad

după amiezile precaut
mi te iar aduc în faţă
ca un eşec ce se răsfaţă
şi nu ştiu unde să te caut

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din manuscris (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spune-mi

spune-mi unde să te caut
umbra mea şovăitoare
nopţile când de răcoare
sufletul e mai precaut?

dacă nu e ea să fie,
nici o zi din calendar
parcă nu mai are har
harta lumii e pustie

parcă totul se reduce
la un minus, la un plus
la un semn care l-a pus
soarta semnelor caduce

niciodată un compost
n-o să cucerească zborul
dar nici inima fiorul
dacă nu-şi află un rost

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Robin: Dar te-am văzut cum împingeai femeile şi copiii din calea ta într-o panică nebună! Te-am văzut cum i-ai trântit la pământ! Şi când ai ieşit, i-ai lăsat pe ceilalţi în urmă!
George: Aparent. Aparent, pentru un necunoscător, pot să înţeleg de ce aţi avea impresia asta. Ce părea împins... ce părea trântit... era o precauţie de siguranţă! Într-un incendiu, stai aproape de pământ, nu-i aşa? Şi când am ieşit pe uşa aceea, nu lăsam pe nimeni în urmă! Oh, de fapt e exact invers! Mi-am riscat viaţa ca să mă asigur că ieşirea era liberă. Alte întrebări?
Pompierul: Cum trăieşti cu tine însuţi?
George: Nu e uşor.

replici din filmul serial Seinfeld
Adăugat de Alina-Olimpia Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce putem face?

când se poartă foarte bine, există delicateţe-n Umanitate.
o anume înţelegere şi, uneori, fapte
curajoase.
dar per total este o îngrămădeală, o mocirlă cu
prea puţin conţinut.
e asemeni unui animal uriaş în somn profund şi
pe care aproape nimic nu-l poate trezi.
când este activ se remarcă îndeosebi prin brutalitate,
egoism, judecăţi injuste, crimă.

ce putem face cu aşa ceva, cu această Umanitate?

nimic.

evită chestia asta cât poţi de mult.
tratează-o aşa cum ai trata ceva otrăvitor, vicios
şi lipsit de minte.
dar fii prudent. ea a promulgat legi pentru a se proteja
de tine.
te poate ucide fără un motiv anume.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Charles Bukowski, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prudenţa

Îmi scriu cuvintele pe buze de cristal,
Şi le dau viaţă la timpul potrivit,
Le scot atent din mare, langă mal,
Şi stau atent, să văd ce-i de cioplit.
Apoi le strâng în braţele de muritor,
Le sărut pe fruntea blândă, iubitoare,
Le încălzesc ca în cuptor,
Apoi le las, să crească lângă mare.

poezie de Cosmin-Emanuel Petraşc (24 februarie 2019)
Adăugat de Cosmin-Emanuel Petraşc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prudenţă de toamnă

iedera credinţei se caţără pe ziduri
în frunzişul verde vrăbii au cuib sigur
până târziu în noapte răsună lieduri
cu aripile îmi fac semne de bun augur.

cu multă evlavie viaţa o contemplu
chiar dacă am trecut al toamnei prag
din gândurile pure azi ridic un templu
şi împletesc speranţe în sublim şirag.

Dumnezeul iubirii l-am invocat ardentă
prin rugăciuni aprinse ca nişte lumânări
de dragostea Lui sacră sunt dependentă
sufletul vreau să treacă rpin iluminări.

îngerul mă învaţă să fiu mereu prudentă
să cumulez în cuget doar înseninări.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa ca o lecţie învăţată

Dorind să se (re)confirme pe sine, irefutabil,
Continuu, natura ne aruncă provocări:
În echilibrul precar dintre practic şi dezirabil,
Ne vrea mai încrâncenaţi pe-ale vieţii cărări.

Mai mult sau mai puţin acute ori terne,
Perfide, mocninde sau rafinate la faţă
Toate dezechilibrele lumii moderne
Se regăsesc în locul geometric numit viaţă.

Din prea multă confuzie, în iureşul interior,
Cu care ni-i prigonită pe dinăuntru fiinţa,
Trăind cu teamă orice dezechilibru a prior′,
Nu facem altceva decât s-anticipăm suferinţa.

Suferinţa are, cu siguranţă, şi rol creator,
Deşi pare povară chiar şi vremelnica durere.
Cu migala celui mai tenace învăţător,
Ea predă lecţii despre câştigul de putere.

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea vieţii, o enclavă

Şi iar vin toamne desfrunzite
cu iz de ploi şi mucegai
cum trece noaptea un buhai
cu întunericul prin site

cu seri uimite ce se duc
la fel ca umbra după soare
spre primăvara viitoare
surprinsă de câte-un izbuc

cu mari nedumeriri la vad
în câmpia de prigorii
ce se umple de fiorii
mitului din Galaad

după amiezile precaut
mi te iar aduc în faţă
ca un eşec ce se răsfaţă
şi nu ştiu unde să te caut

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bat clopotele în turnul amintirilor...

Ieri, mi s-a dărâmat un vis măreţ,
visul dragostei, cândva puternic şi foarte optimist.
Pe cât de greu l-am construit în timp,
atât de uşor a fost abandonat de el, de omul drag;
El, un om simplu,
asemeni celor care se joacă uşor cu sentimentele oamenilor,
fără nici o prejudecată.
M-am consolat cu gânduri pozitive impuse, foarte greu,
spunându-mi că dragoste cu sila nu se poate
şi că orice sfârşit este un nou început, dar...
Dar, în naivitatea mea, nu înţeleg totuşi uşurinţa
cu care unii oamenii aruncă în coşul uitării
toate sentimentele frumoase adunate cu migală în timp,
dărâmâd fortăreaţa dragostei fără nici o remuşcare,
din motive cum nu se poate mai mărunte.
Ştiu bine, că orice început are şi un sfârşit,
sau că din prea multă dragoste se naşte involuntar gelozia, ura...
dar maturitatea sau conştiinţa oamenilor,
nu mai ajută chiar la nimeni şi la nimic?
dar prietenia? numitorul comun al atâtor ani petrecuţi împreună,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (3 februarie 2010)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Django: (arătându-i lui Remy vitrina cu şobolani morţi ai magazinul celor de la deratizare) Ia aminte, Remy. Asta se întâmplă cu şobolanii care se acomodează prea mult cu oamenii. Lumea în care trăim e condusă de duşman, trebuie să fim precauţi. Noi avem grijă de semenii noştri, Remy. Când nu ne mai râmâne nimic, doar pe noi ne avem.
Remy (când Django începe să se îdepărteze): Nu.
Django: Ce?
Remy: Nu. Tată eu nu cred asta. Vrei să spui că viitorul este - nu poate fi decât "asta"?
Django: Aşa stau lucrurile. Nu poţi schimba ordinea lor firească.
Remy: Schimbarea este ordinea lor firească, tată. Partea pe care noi o putem influenţa. Şi începutul depinde de noi.
Django (când Remy pleacă): Unde pleci?
Remy: Dacă voi avea noroc, înainte.

replici din filmul artistic Ratatouille
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori se deschid în viaţa popoarelor nişte răspântii neliniştitoare. Apar undeva, în zarea viitorului lor, nişte primejdii care iau astfel de proporţii încât aştern umbre de incertitudine peste ele. În astfel de momente naţiunea întreagă, dacă nu este bine condusă, dacă este orfană de o pătură politică competentă, prevăzătoare şi decisă, îşi pierde vlaga şi hotărârea de a rezista. Intră în panică. Se simte copleşită de perspectiva neagră a greutăţilor ce se vor arunca peste ea. Urmează apoi resemnarea, ca o alternativă a neputinţei, care ucide voinţa colectivă şi sugrumă curajul. Naţiunea întreagă, în astfel de momente, obosită, dezamăgită şi înfricoşată, se aşează pe marginea drumului istoriei sale şi aşteaptă resemnată desfăşurarea evenimentelor pe care nu le mai poate domina. Devine pasivă şi indiferentă.

Nicolae Roşca în Ce este Frăţia de Cruce
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Memoria unei gropi vechi

Tata, deja precaut, când am ajuns la cimitir
o zbughise din cvadrigă şi s-a ascuns în cavou.
Iar eu cu fulgii de zăpadă urmăream pălmaşilor truda,
cum săpau o groapă nouă într-una veche
asudaţi lângă biserică, la poalele muntelui Iuda.

Apoi, la flacăra unui foc mic toţi curioşi
am întrebat groapa veche dacă viaţa,
cum se spune, este de la moarte un împrumut.
Dacă dispari definitiv când trupul rece
ţi se coboară pe funii între pereţii de lut.

Dar ea nici n-a apucat bine să ne răspundă
că zidul de fier ce ne-mpinge din urmă
(care şi el în realitate se mişcă viu)
s-a consultat cu oasele bătrâne din sicriu.

Iar ele (dându-se de trei ori peste cap) au murmurat:
"Taine cu mult mai mari şi mai fără de răspuns
ne aşteaptă, când sufletul se desparte de trup

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Izbăşescu din Melodrama realului (2006)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prima zi

Aş dori să mai pot revedea acea primă zi,
Primă oră, primă clipă când m-ai întâlnit,
Dacă era Vară sau Iarnă, umbră sau timp însorit,
Să-mi amintesc ceva, un lucru de atunci, oricare-ar fi.

M-am strecurat prin viaţă fără a lăsa urme; vai,
Inertă, fără vedere-am fost – şi fără prevedere!
N-am sărbătorit îmbobocirea mea, nici a petalelor cădere,
Iar acest copac nu va mai înflori în altă luna mai....

poezie de Christina Rossetti, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gheara din suflet

Mă strânge o gheară de suflet...
Coasa morţii luceşte în oglinda din lună.
Îngeri cu aripi negre
Dansează sub petale de vânt
Şi viaţa este un armistiţiu
Despre care nimeni nu cunoaşte nimic.
Se înalţă stihii din mormânt...
Mă ascund dincolo de umbra tremurândă
Şi rece... fiori de gheaţă
Pe spinarea încovoiată a destinului...
Am scăpat!
Mai prevăzătoare pornesc spre o nouă zi.
Au trecut orele trei ale nopţii...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ulise

Nu-i niciun profit în faptul că un rege leneş
Zace acasă lângă sobă, printre pietroaie sterpe,
Alături de vârstnica lui soţie – eu fac legi şi ţin judeţ
Pentr-un neam sălbatic de oameni, nişte trântori
Care mănâncă, dorm şi care nici măcar nu mă cunosc.
N-am de gând să mă odihnesc după lunga călătorie:
Îmi voi bea vinul vieţii până la drojdie.
Întotdeauna când m-am bucurat mult, am suferit mult,
Împreună cu cei care mă iubeau sau singur, pe ţărm.
Iar atunci când vijeliile ploii biciuite de ploioasele Hiade*
Au învrăjbit cumplit marea-ntunecată: am devenit un nume;
Cutreierând mereu cu inima fămândă,
Am văzut şi-am cunoscut multe, oraşe şi oameni,
Obiceiuri şi clime, adunări şi guverne –
Niciodată ultimul, ci, dimpotrivă, onorat de toţi;
Eu, beat de plăcerea luptelor cu oameni pe măsura mea,
Departe pe câmpiile răsunătoare-ale vântoasei Troia.*
Sunt o parte a toate pe care le-am întâlnit;
Iar experienţa e o arcadă prin care licăre
O lume necunoscută al cărei orizont se tot îndepărtează,

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Alfred Tennyson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Riscul de a trăi

A trăi prudent
copleşit de patimi
a trăi recent
după alte datini
a trăi cu spaima
de a nu muri
a trăi cu faima
de a nu iubi
a trăi în taină
ca într-un pustiu
a trăi în haină
de... cedat de viu
a trăi în pace
pe timp de război
a trăi că-ţi place
tot dând înapoi
a trăi cu riscul
unui mal abrupt
a trăi când fiscul
te ştie corupt

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Gurău din Zâmbete rimelate (aprilie 2008)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

S.O.S, prohibiţie

am să cer un ordin
de restricţie
sentimentală
să nu te apropii
de visele mele
altfel voi striga
cât mă ţin cuvintele
că ascunzi
în buzunarele inimii
iubirea cu care vrei
să-mi contaminezi
scrisul virulent
şi-aşa destul
de îndrăgostit
plin de litere
derutate şi febrile

sfidând viaţa
caut mereu măsura
de precauţie

[...] Citeşte tot

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tablou cu sunet

In dreapta nu din întâmplare
acolo pe inima de sus
îi crescuse o cetate pentru adăpost

Avea un anume fel de a-mi spune
că-l dor iubirile înainte de vreme
că el de fapt nu s-a născut
ci aşteaptă undeva sub o cruce să-şi ridice capul

Alte cruci nu ştiu câte aşteptau să crească
şi cu cât timpul trecea
cu atât se făceau tot mai neînsemnate
în drumul atârnat peste lume de jos în sus
ştia bine că trebuie să le ducă în spate pe toate
erau atât de amare încât şi astăzi
deşi nu se vede timpul aşteaptă gârbovit
între coarnele literei psy

Din vreme în vreme

[...] Citeşte tot

poezie de Lavinia Micula
Adăugat de Hadrian Rudean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întoarcerea la întrebări

Geaba coperiş de ţiglă
Înjghebează câte-un rost
Sau vremelnic adăpost
Când n-ai propria ta siglă

Cât alergi şi te mai cauţi
Iluzoriu prin imperii
Suflete, să nu te sperii
Că şi îngerii-s precauţi

Gem strădanii cât n-ajungi
Să atingi un vis cu mâna
Şi eşti dus cu anasâna
Pân'la prinţii nibelungi

Viaţa-ntreagă doar o goană
Dup-o geană de lumină
Adierea ei străină
Un capriciu sau o toană

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!