psihologie şi superlative

Persoana cerşeşte şi trâmbiţează "iubirea", dar uită că pune pe primul loc deşertăciunea ego-ului numită cunoaştere... Ea cerşeşte iubire, dar uită că ego-ul nu oferă nici măcar banalul respect. Aşadar fără ca să primeze frumuseţea inimoasă a unei minime onestităţi, fără să realizaţi că sunteţi sub hipnoza halucinogenă a minţii cum vă va putea ajuta Maharaj? UN GURU, POATE SĂ AJUTE FOARTE MULT, dar condiţia este ca discipolul să fie onest şi să nu opună o rezistenţă psihologică personală motivată tocmai de mintea care îl ţine prizonier, sclav. Un discipol onest va întreba şi nu va presupune porcării de genul dacă eşti Sinele trebuie să nu oboseşti, să nu dormi, să nu clipeşti pupila sau să nu te duci la budă. Mi-a mai zis cineva că dacă am excreţii nu sunt realizat, şi i-am zis ba dimpotrivă asta este cea mai mare realizare a unui realizat că îşi duce gunoiul la timp, NU CA TINE, uite ce gunoaie cari în cap în loc să le verşi în primul tomberon. Cum vei obţine libertatea cu un cap plin de minte, adică de toate gunoaiele care ea le crede despre libertate?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă vrei să îţi controlezi mintea şi confunzi asta cu iluminarea, atunci da, poţi să îţi ţii ochii nemişcaţi. Dar dacă vrei cu adevărat să scapi din ghearele ei, dacă vrei să te iluminezi vei realiza cât de hilar, ca să nu spun de râsul curcilor este să încerci să ţii mintea nemişcată cu mintea şi să pretinzi că un astfel de butoi cu pulbere în clocot, ar fi iluminarea. Aşadar, dacă realizezi că iluminarea NU ESTE PENTRU MINTE, CI DE MINTE, atunci ce face sau ce nu face mintea nu mai are nici o importanţă. TU NU VREI SĂ CONTROLEZI MINTEA, CI SĂ SCAPI din condiţionarea, hipnoza ei, să o transcenzi. Dacă ai putut să mă urmăreşti până aici fără să ţi se fi ars circuitele, vei realiza că a spune căci mişcare pupilelor înseamnă "activitate mentală" e cea mai mare escrocherie şi o imensă idioţenie, pentru că procedând astfel, tu continui să te uiţi la minte, să o scarpini în "fund", să o controlezi în loc să REALIZEZI CĂ TU NU EŞTI MINTEA, CI EŞTI CONŞTIINŢA INFINITĂ în care nu există nici o activitate mentală, psihologică în afară la acel 1 la % visat pe undeva la periferia conştiinţei.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Bună ziua, domnule preşedinte.
Doru: Îmi poţi spune Dragoste, domnişoară; e numele meu. Ia loc, domnişoară, te rog... Ştii cum mă strigă unii colegi, domnişoară? "Ia vino, măi, Dragoste, încoace!" spun ei... Îţi dai seama, domnişoară, ce plăcut poate fi să chemi dragostea la tine, iar ea, ascultătoare, să mai şi vină, să se supună?
Lia: Desigur.
Doru: Măcar cu numele ăsta al meu să mai am parte de dragoste, că altfel, nici gând... Dar nici cu celălalt nume nu mi-e deloc ruşine. E cam aceeaşi situaţie: Doru. "Ia vino, Dorule, până la mine..." îmi spun prietenii. Şi dorul vine până la ei... Ăsta da, uneori mai vine şi pe la mine, că mi-e dor, cel mai mult, în primul rând, de anii tinereţii; au fugit degeaba, pe lângă mine; ce i-aş mai întoarce înapoi...
Lia: Cum adică, domnule; nu sunteţi deloc bătrân...
Doru: Nici ca voi nu mai sunt... Dar destul cu problemele mele, să nu te mai bat la cap cu ele, deşi dumneata eşti psiholog şi psihiatru; probabil îţi place să asculţi oamenii şi problemele lor, domnişoară.
Lia: Desigur, domnule.
Doru: Oricum, acum nu despre asta este vorba aici.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O vorbire pe messenger dintr-o parcare din liverpool

fusese o noapte neobişnuită david linch începând să facă rânduială printre coşmarurile de-nceput de toamnă bb împlinise vârsta bunicii mele sharon stone deghizată-n instinctul de fiară încă psiholoagă din beverly hills meg ryan prea tânără ideal intangibil muslim si totusi foarte aproape de piatra kaaba superbia trupului înainte de a muri fără să anunţe dialogul desculţ al lui feodor mihailovici dostoievski cu zosima ciorba aruncată pe fereastră înainte de a scrie demonii
în memoria toamnei foarte lungă a ţarului care l-a condamnat la moarte
cu nopţi siberiene şi volgi învolburate
se ascunseseră săteni devotaţi pulberii cosmice
rând pe rând oraşele dispăruseră până la jumătatea inimii prin vene de primitiv
urcând pieptiş l-am revăzut o clipă l-am revăzut pe
cel mai bun tată
desemnat de mine de dinainte de mine
jucând baseball cu cei douăzeci de copii semănându-i leit
a mea e luna atârnând de cerul plumburiu din poemul suprarealist
david linch designer de amenajări ale unui fel de interioare umane
mărturiseşte pe covorul roşu
prea târziu pentru mine prea devreme pentru el
foarte ferm afirmând interiorul oricărui coşmar
e chestie de dulce gust de geamăna clipă
gemele gemene gemând în gene
truc masochist însuşit la despărţirea de bb &de mine
de tot ceea ce cred eu că aveam mai bun în mine nestinse lumine
pulverizând bruma de stele căzând peste vişinul în care dumnezeu a făcut duş
zei inspăimântaţi migrând din regn în regn

[...] Citeşte tot

poezie de Cătălin Al Doamnei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brennan: Şi dacă Booth are dreptate? Dacă mă pricep să analizez oase dar nu ştiu să mă comport cu oamenii?
Angela: Oamenii te plac.
Brennan: Nu îmi pasă dacă bărbaţii mă plac.
Angela: Bine, interesantă trecere de la "oameni" la "bărbaţi", dar sunt sigură că nu înseamnă nimic.
Brennan: Urăsc psihologia. Cele mai semnificative relaţii ale mele sunt cu oameni morţi.

replici din filmul serial Cititorii de oase
Adăugat de Matache Alexandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maria: Păi, da, după cum tocmai ţi-am spus, dacă nu observam că era îndrăgostit lulea de tine, încă de atunci, n-aş fi renunţat aşa de uşor la el, sub nici o formă, pentru că şi eu eram îndrăgostită de el, îmi plăcea la nebunie... De ce te uiţi aşa la mine? Ai amuţit? Nu spui nimic?! Ţi se pare curios faptul că-mi plăcea de el, că eram îndrăgostită de el? De ce crezi că i l-am dat pe Rikky?! Era papagalul meu favorit; nu m-aş fi despărţit pentru nimic în lume de Rikky, dar pentru Luci... N-ai priceput niciodată nimic?! Vai, Lia... Nici acum nu-ţi dai seama că Luci e un tip deosebit, care atrage imediat atenţia asupra lui, trezeşte oricui interesul? Aşa s-a întâmplat şi-n cazul meu, de prima oară, de cum l-am văzut, când domnul profesor Manea ne-a condus la bordul navei, să ne cunoaştem colegii; nu-l întâlnisem până atunci, deşi auzisem vorbindu-se mult despre el... E de-a dreptul minunat; nu doar că e incredibil de frumos, atrăgător şi inteligent, dar are multe alte calităţi, este tot ceea ce oricine şi-ar dori. Dar el, norocoaso, te-a ales pe tine, din mulţimea de admiratoare care-l înconjurau... Şi nici după atâţia ani n-a renunţat la încercarea de a-ţi câştiga încrederea şi prietenia, iar tu cum îl tratezi?! Ţi se pare corect ceea ce faci?! Mie, nu prea... Nu mă privi aşa şi nu-ţi fie teamă pentru Nick, fratele tău. După cum vezi, nu e deloc surprins de ceea ce aude acum, pentru că ştie totul; i-am spus deja, nu i-am ascuns nimic, iar el m-a înţeles. Vezi bine, nu este gelos, de altfel, nici n-ar avea motive, pentru că eu am renunţat de mult la Luci, încă de atunci, de pe Terra, în favoarea ta, deşi nu mi-aş fi dorit acest lucru. Am observat însă că el n-avea ochi decât pentru tine; era înnebunit după tine, încă de atunci, de aceea am renunţat, deşi aş fi putut foarte bine să nu fi procedat astfel şi poate aş fi avut şanse să-l câştig pe parcurs, să-l determin să te uite, să te lase în urmă, să te scoată din viaţa lui, din mintea lui... Însă n-am procedat astfel şi nu regret deloc, mai ales acum, când mi-am găsit fericirea, alături de fratele tău, pe care-l iubesc sincer, fără prefăcătorie; mi s-a oferit o a doua şansă şi n-am dat cu piciorul... Cât despre Luci, îl consider un foarte bun prieten, de fapt, chiar îmi este un bun prieten, întotdeauna mi-a fost şi cred că nu merită să sufere atât de mult din cauza ta, iar tu la fel, din cauza lui, pentru că ştiu, îmi dau seama că şi tu îl iubeşti pe el, chiar dacă nu vrei să recunoşti asta. Nu încerca să mă contrazici, pentru că n-ai să poţi! N-oi fi eu psihiatru sau psiholog, ca tine, dar ştiu sigur că nu mă înşel! Aşa că mai bine nu spune nimic în acest sens... Cel mai bun lucru pe care l-ai putea face, ar fi să mergi în navă, să vorbeşti cu el; atât aşteaptă de la tine, mi-a spus destul de clar, deşi nu în mod direct... Nu-i deloc supărat pe tine, nici n-ar putea fi, deci nu-i nevoie să-ţi ceri iertare de la el, pentru că n-ai avea de ce. Ar vrea doar ca măcar de data asta, tu să fii cea care să reia legătura, nu tot el; el a cedat destul în faţa ta, de prea multe ori, ba chiar de fiecare dată. Măcar acum cedează tu. Te rog, Lia, gândeşte-te bine.

replică din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Le recomand tuturor să-şi încarce bateriile prin lectură. Psihologul m-a învăţat cum să mă relaxez, să am grijă de mine şi de sufletul meu că este cel mai important.

citat din Adelina Pestriţu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!