religie şi sânge

Duellum

Doi luptători se-avântă cu-ncrucişate spade,
Scântei de foc şi sânge în jurul lor stropind;
În clinchetul de săbii şi-n sângele ce cade,
E zarva tinereţii şi-a dragostei, mijind.

Ne-am frânt, iubito, spada şi tinereţea moare;
Dar unghiile noastre şi-a dinţilor porniri,
Mai tari sunt decât spada şi lama trădătoare.
- Delir al vârstei coapte, şi roasă de iubiri!

În groapa bântuită de râşi şi de pantere,
Crunt încleştaţi, eroii s-au prăbuşit aici,
Lăsând fâşii de carne, prin ghimpi, ca flori stinghere;

În iadul ăsta negru, cu rude şi amici,
Hai, amazoană crudă şi-n veci fără cruţare,
Să ţinem trează ura din noi, clocotitoare!

sonet de Charles Baudelaire din Florile răului (1857), traducere de Lazăr Iliescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Candela de toamna

patru ani am călărit alături de sfinţi decapitaţi între un oraş sfânt şi o iubire interzisă,
orele mi s-au părut fără de sfârşit,
minutele ţi-au săpat morminte în sângele meu otrăvit de atâta aşteptare.
şacalii deşertului au încercat să îmi trimită sufletul în iad
dar eu mi-am acoperit durerea cu semnul întors al mantiei albe
şi am mers mai departe.

am şchiopătat doar în faţa focului sacru.
acolo genunchii s-au frânt în cea mai frumoasă rugăciune din lume.
îngerii mi-au biciuit credinţa cu cravaşe de lumină şi cuvinte însângerate,
durerea mi-a închis ochii şi mi-a deschis braţele,
în numele Tău.

apoi a venit toamna
iar Johannes Larmenius
a reaprins candela de argint.

poezie de Eduard Dorneanu (28 septembrie 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adânci ca bătrâneţea...

Nicio ploaie nu poate
să-ţi spele urmele de pe suflet
adânci ca bătrâneţea
şi nici nu poţi să ţi-le ascunzi
de cei care încă mai sunt
şi nici de cei care au fost
ploile spală doar
trupul şi sângele din rană
nu şi cicatricea ce ascunde un oftat şi pe Dumnezeu
ce se plimbă prin tine
cu ochii închişi

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Antiromantică

A fost o vreme când aş fi ucis un înger în fiecare seară.
Stârpeam pe atunci orice buruiană a sentimentalismului,
Umblam ras în cap ca un antidot romantismului,
Iar pe Rimbaud nu-l lăsam de la subţioară.

Spre a da trandafiririlor virtuţi de cucută, am fost de acord
Să-i udăm cu sângele acelui iconoclast scarabeu
Spânzurat de catarg în numele Regelui şi al lui Dumnezeu
Pentru rebeliune la bord.

poezie celebră de Geo Bogza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De Paşte

Mâinile mele
au mângâiat cerul
şi L-au Binecuvântat pe Dumnezeu!

În razele soarelui
am văzut Rănile Tale
înroşite de sânge
şi am cerut iertare!

A cântat cocoşul
iar Privirea Ta
mi-a dezvelit inimile:

Am fost
Petru
şi Toma,
şi Iuda!...

-

poezie de Aneta Timplaru Horghidan din În Albastru (4 aprilie 2014)
Adăugat de Aneta Timplaru Horghidan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu şi Ţara fac o echipă imbatabilă: întrec toate recordurile pentru opresiune şi vărsare de sânge.

citat din Luis Bunuel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbete ucise...

Demoni pentru lume s-au incăierat
Pe Dumnezeu l-au împărţit,. tăiat
Sub cerul trist şi însângerat

Dezbinând cu zarurile de plumb
În religii ce aruncă cu colb
Robindu-ne ochiul zălog şi orb

La zâmbetele ucise de foame
Iertate prin moschei şi catedrale
Cu măştile luxoase de icoane

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune pentru pace

Slavă ţie, Doamne, pentru-această noapte
Somnul meu în unda lunii s-a scăldat,
În abisul nopţii visu-nmiresmat
Mi-a cules miresme de naramze coapte
Slavă ţie, Doamne, pentr-această noapte.
A lăsat un înger porţile deschise,
Cântec fără sunet se-auzea-n sobor,
Unduiau azurul aripi fără zbor,
În abisul nopţii năzărit în vise
A lăsat un înger porţile deschise.
Doamne, dă aevea pacea ta cerească,
Care întăreşte din fricoşi profeţi,
Măduva ce-mpinge seva să-nflorească,
Doamne, dă-mi aevea pacea cea cerească.
Pacea lumii zace pe vărsări de sânge,
Şi rodeşte bobul viitoarei uri,
Pacea ta răsfrânge Raiul în făpturi
Cel înfrânt e-o jele care frânge,
Pacea lumii zace pe vărsări de sânge.

poezie celebră de Nichifor Crainic
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă Dumnezeu ar coborî pe Pământ şi ar vdea ce a făcut omul din creaţia Lui, ar plânge cu lacrimi de sânge.

aforism de George Budoi din Aforisme (23 iunie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sânge orb

Sângele orb din trupul femeii
ca o piatră analfabetă
îşi resetează veşnicia
nu-l mai găsesc pe Dumnezeu
traversează şi el -o perioadă
nefastă
doar strigătul călăului
mă vindecă de moarte

poezie de Claudia Tomescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Antiromantică

A fost o vreme când aş fi ucis un înger în fiecare seară
Stârpeam pe atunci orice buruiană a sentimentalismului
Umblam ras în cap ca un antidot romantismului
Iar pe Rimbaud nu-l lăsam de la subţioară.

Spre a da trandafiririlor virtuţi de cucută, am fost de acord
Să-i udăm cu sângele acelui iconoclast scarabeu
Spânzurat de catarg în numele Regelui şi al lui Dumnezeu
Pentru rebeliune la bord.

poezie celebră de Geo Bogza din Orion (1978)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii tind să privească dansatorii ca pe nişte bijuterii mici; totuşi avem sânge, curaj şi mergem prin Iad.

citat din Susan Jaffe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu discut niciodată despre politică, religie sau Wagner. Întotdeauna înfierbântă sângele şi generează certuri.

citat din Max Maretzek
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se îmbrăţişară şi Busuioc plecă; iară Siminoc rămase de se uita galeş după dânsul până îl pierdu din ochi. Siminoc se întoarse acasă şi povesti părinţilor toate cele ce se întâmplase. Împărăteasa nu mai putea de inimă rea. Îşi frângea mâinile şi plângea, de să ferească Dumnezeu. Dară n-avu ce-şi face capului, şi se mângâia oarecum văzând pe Siminoc. După câtva timp, acesta scoase batista, se uită la dânsa şi văzu teri picături de sânge.

Petre Ispirescu în Luceafărul de ziuă şi luceafărul de noapte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oh, tu care ai sânge de zeu, fiul troian al lui Anchises, e uşor să cobori în iad, porţile întunericului sunt deschise zi şi noapte. Dar să te întorci şi să ieşi la aerul de deasupra – aceasta e munca adevărată, truda.

citat din Vergiliu
Adăugat de Liliana Ştefan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu

sunt un înger sadic şi un demon masochist
prima dată când l-am întâlnit pe Dumnezeu era foarte tânăr
mă făcea să fiu mândru de suferinţa care mi-o dădea
mă simţeam flatat
important
între timp crucea mi-a devenit atât de mare
încât am devenit o aşchie din lemnul ei
mi-a îmbătrânit sângele
şi am asfalt în oase
pietre în loc de carne
sunt un fluture fără aripi, fără trup
doar o umbră cu gust de moarte
ce se scurge niciunde

poezie de Radu Chiorean (5 decembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet gingaş, să te protejeze Dumnezeu pe cărarea vieţii de oamenii indiferenţi, cu sânge rece şi inimă de piatră!

citat din Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arginţii

Treizeci de-arginţi curaţi şi grei,
Cu chipul lui Cezar pe ei...
Treizeci de stele sclipitoare...
şi-un Rai întreg în fiecare...
După trei ani de-atât tumult,
o pungă de arginţi nu-i mult!
Trei ani să te smereşti, să taci,
cu ochi de vânător dibaci!
Trei ani cu arcul încordat,
s-aştepţi cel mai de soi vânat.
Şi... pân-la cerbul din omături,
mai, mai să-l scapi pe cel de-alături.
Trei ani de slujbă între sfinţi!...
O, nu-i prea mult treizeci de-arginţi!
Arginţii mei, vânatul meu!
Acum mi-atârnă tolba greu!
Acum eu sunt bogat! Şi pot
să cumpăr... via lui Nabot.
Ca Ţiba, pot să iau şiret
moşia lui Mefiboşet.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce a adus nou creştinismul în lume nu este nici iubirea, nici păcatul, nici pe Dumnezeu şi nici măcar pe îngeri. Toate au fost înainte şi oamenii au trăit şi au murit cu ele. Dar ei n-au trăit şi n-au murit cu voluptatea de a muri. Sub toate inimile creştinismul s-a instalat ca un spin. Şi ele s-au dilatat de câte ori înţepăturile lui nu le atingea marginile. Căci petele roşii au fost totdeauna deliciul ascuns al creştinismului, şi martirii lui n-au făcut decât să transfigureze cosmosul într-o mare de sânge. Ei au plâns lacrimi roşii, ca tot creştinismul de altfel. Sinistrul înfrânge sublimul în această religie de amurguri incendiare.

Emil Cioran în Lacrimi şi sfinţi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu pot înţelege cum un om cu suficient simţ al umorului poate fi vreodată religios; doar dacă nu îşi închide intenţionat ochii minţii, ţinându-i cu forţa strânşi. Biblia este interesantă. Conţine o rafinată poezie şi ceva fabule isteţe. Şi povestiri în care sângele bălteşte. Conţine şi ceva principii morale utile. Ca şi o groază de obscenitate. Totul îngrămădit peste o mie de minciuni.

Mark Twain în Predarea Bibliei şi practica religioasă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!