religie şi secrete

Nu există nimic mai frumos decât un mieluşel, dar nu există ceva mai teribil decât mânia Mielului! Dumnezeu va aduce fiecare faptă la judecată şi fiecare lucru secret. Cei morţi, mici şi mari, vor sta înaintea lui Dumnezeu în acea zi măreaţă!

Leonard Ravenhill în Scaunul de judecată al lui Hristos
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemă mondenă

Poemă mondenă, cum să ne petrecem viaţa-întrebare-
Sunt plictisit; sunt arătura de toamnă la ţară
Şi literatura e viermele ce roade drumul subteran
Prin care o să curgă apa ca să iasă roade la vară.

Fotografie prăfuită pe pian şi găsită pe urmă vie
În provincie unde dădeau educaţie părinţii
Pentru păstrarea credinţei - a crezut că-i mai bine să vie
În oraşul mare cu petreceri pentru rătăcirea conştiinţei.

Sufletul meu: femeie la modă merge cu oricine
Fetele nu-s credincioase nici viorile adevărate
Baletiste flori întoarse baletiste răsturnate
Arătaţi-ne secretul despuiat de frunzele de vată.

Pe scenă tăcere femeia goală, în sală jenă, dar niciun
Gând sincer care să te doară, niciun actor care să moară.
Negrul din lună coboară (delicios) ca vrabia pe vioară
Şi dacă vrei iubita mea dacă vrei o să-ţi plătesc un capriciu.

poezie celebră de Tristan Tzara din Primele poeme (1971)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lipsă

Te uiţi în jur, toţi au pereche,
Tu c-un copil alături doar,
Zâmbetul gol, rochia veche,
Iar prinţul tău este în bar.

Te simţi pustie, eşti în plus?
Toţi plini de viaţă, tu în vânt,
Adu-ţi aminte ce ţi-am spus,
Drumul ales duce-n pământ...

Ce rost au toate când nu ai
Cu cine sa le-mparţi măcar,
N-o mai făceai dacă ştiai,
Acum să-ncerci e în zadar.

El e departe, nu mai este,
Tu ce-ai ales, nu-ţi e aproape,
Trecutul pare o poveste
Ce-o mai trăieşti jucând din pleoape.

[...] Citeşte tot

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Andrei Vlad Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piatră cu ochi

O piatră cu ochi
Se uită la mine,
Ea cunoaşte liniştea,
Eu nu sunt de piatră,
Ea cunoaşte limbajul ploii,
Eu sunt grăbit, deschid umbrela,
Ea a fost om, pe când eu
Eram piatră, astfel ne privim în secret,
Eu – o biată carne cu suflet, acolo,
Ca un câine credincios – sufletul.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apocalipsa vieţii noastre

Un soi de electricitate între noi
Ar duce la scurtcircuit,
Când picăturile ploii de vară
S-ar scurge printre palmele noastre;
Deja aspre şi vinete.
Şi ar ajunge în fundul pământului
Acolo unde secretele noastre
Sunt îngropate.

Şi totul din jur ar amorţi
La sunetul strigătului tău din iad...
Şi pământul ar arde
Când demonii secretelor tale
Le-ar spune Universului cu voce tare.

Iar ochii tăi m-ar fulgera
Şi gura ta ar tuna
În apocalipsa vieţii noastre.

poezie de Georgiana Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu mulţi ani în urmă, am petrecut o săptămână la o fermă din Irlanda. Fermierul era un bărbat plin de umor, cânta sau fluiera mereu. Când l-am întrebat care este secretul fericirii sale, mi-a răspuns: "Pur şi simplu m-am obişnuit să fiu fericit. În fiecare dimineaţă, când mă trezesc şi în fiecare seară, înainte de a adormi, îmi binecuvântez familia, grânele, animalele din jurul casei şi îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru tot ceea ce-mi dăruieşte." Fermierul avea acest obicei de 40 de ani. Gândurile pe care le întreţinem cu perseverenţă pătrund în subconştient şi devin adevărate obiceiuri. Omul acela descoperise că şi fericirea poate fi o obişnuinţă şi o stare firească.

Joseph Murphy în Puterea Extraordinară a subconştientului tău
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fetiţa din Făgădău

De ce mi-ai promis că vii
Cu buzele-ţi arămii,
Când ştiai c-ai să mă minţi
Cu aceiaşi zece dinţi
Cu care m-ai sărutat
Când din "Moşi" ţi-am cumpărat
Un flacon de "Ton Sourire"
Şi-o cutie de rahat
"Hagi Bekir"?...
De ce mi-ai jurat solemn
Pe icoanele de lemn
Şi-ai promis lui Dumnezeu
C-ai să mă iubeşti mereu,
Când tu ne-ai minţit la fel
Şi pe mine,
Şi pe El?...

De ce taci?
Cum?...
Tu nu ştii

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Minulescu din Versuri (1943)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi, cei care luptăm pentru visul nostru, suferim mult mai mult când lucrurile nu merg aşa cum trebuie, pentru că nu putem să revenim la vechea scuză: "Ei bine, oricum nu-mi doream prea mult asta." Ne dorim cu adevărat să ne atingem visul şi am pus totul la bătaie pentru el. În acest fel, noi, războinicii luminii, trebuie să ne pregătim să avem răbdare în timpurile dificile şi să fim conştienţi că universul conspira în favoarea noastră, chiar dacă nu înţelegem în ce fel... Când suntem la începutul bătăliei pentru visul nostru, nu avem experienţă şi facem multe greşeli. Secretul vieţii este, totuşi, să cazi de şapte ori şi să te ridici a opta oară. Aşadar, de ce este atât de important să trăim chemarea noastră personală dacă trebuie să suferim mai mult decât alţi oameni? Pentru că, odată ce am trecut peste înfrângeri – şi o facem mereu – suntem stăpâniţi de un simţ măreţ de euforie şi încredere. Dacă te crezi demn de lucrul pentru care lupţi atât de greu să-l obţii, atunci devii un instrument al lui Dumnezeu, ajuţi Sufletul Lumii şi înţelegi de ce eşti aici.

Paulo Coelho în Alchimistul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ipocrizia iertării

Te-am văzut la biserică în primele rânduri,
E bine, evlavia e recomandată şi de medici,
Te iartă un preot, un popă, un călugăr.
Cu Dumnezeu e ceva mai greu...
Implori iertare, clemenţă,
Pentru păcate de care ai uitat
Până şi tu,
Pentru păcate care poate,
Nici nu mai sunt păcate.
Te spovedeşti,
Ţii canoane, ceri canoane,
Ţii posturi pentru păcate închipuite.
Că ai muncit duminică,
Că ai făcut amor în post,
Că ai înjurat în gând,
Că iar ai uitat să te închini
La crucea din intersecţie,
Că nu te poţi abţine
În ruptul capului de la plăcerile lumeşti,
Că n-ai respectat suficient

[...] Citeşte tot

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frank Slade:. Ooo, dar încă pot să îi mai simt mirosul. (Inspiră puternic.) Femeile! Ce poţi să zici? Cine le-a făcut? Dumnezeu a fost probabil un geniu. Părul... Se spune că părul e totul, să ştii. Ţi-ai îngropat vreodată faţa într-o mare de bucle... şi să vrei să dormi pentru totdeauna? Sau buzele... când le-au atins pe ale tale, au fost... ca prima sorbitură dintr-un vin... după ce tocmai ai traversat deşertul. Şi sânii. Hoo-ah! Mari sau mici, cu sfârcuri aţintite către tine ca nişte proiectoare secrete. Mmmmm. Şi picioarele. Nu îmi pasă dacă sunt precum coloanele greceşti... sau ca nişte picioare ale unui pian Steinway de mâna a doua. Ceea ce e între ele... un paşaport către Rai. Trebuie să beau ceva. Da, domnule Simms, numai două silabe merită auzite pe lumea asta şi anume: vagin. Hah! Mă asculţi, fiule? Îţi dau sfaturi preţioase aici.

replici din filmul artistic Parfum de femeie
Adăugat de Gorneanu (Voicu) Madalina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mirilor

Privesc la tine, mire-ales.
Şi cred că ştii, onoare ai:
Să fii asemeni lui Isus,
Miresei dragoste să dai!

Nu obligaţie, corvoadă.
Ci sărbătoare şi cadou...
Iubire ce mereu abundă,
Un cântec despre Dumnezeu!

Şi orice gând, orice simţire,
În zâmbet tu să converteşti.
Şi norii ce vor fi în viaţă,
Prin glasul tău să risipeşti!

Şi tu, mireasă, eşti gătită,
Cununa mirelui să fii...
Şi respectându-l bucuroasă,
Să-l porţi cu drag spre veşnicii!

[...] Citeşte tot

poezie de Cristinel Agape
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secretul suferinţei nu i se va dezvălui pe deplin omului decât în ziua când va înţelege angoasa Fiului lui Dumnezeu, care-şi dă viaţa şi sângele pentru oameni şi vede în veşnicul prezent al torurii prelungite până la capătul istoriei lumeşti că oamenii nu răspund cu dragoste dragostei lui, că fac totul pentru a o da uitării şi tot amână prin acest încăpăţânat refuz coborârea sa de pe cruce.

citat din Leon Bloy
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie pentru părinţi

Unde sunteţi voi, părinţii mei?
Ce n-aş da să vă mai văd o dată!
Aţi murit de tot, sau sunteţi zei
Rătăcind pe bolta înstelată?

Astăzi sunt celebru şi bogat
N-am de ce mă plânge, am de toate
Fie Domnul veşnic lăudat
De mi-ar da şi-un strop de sănătate.

Ce folos că scriu şi câştig bani?
La ce bun politica înaltă?
Eram fericit în primii ani
Când am fost, cu toţii, laolaltă.

Casa era plină de copii
Nu ştiam ce-nseamnă supărarea
N-aveam noi prea multe jucării
Nu ştiam ce-i muntele, sau marea.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (3 martie 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roata

Roată, roată, roată, roată,
Te-aş mai inventa odată!
Tot ce merge-n lumea toată
Are totuşi şi o roată!...

Vrei să spui că omul n-are
Şi o roată-nvârtitoare?
Ba să ştii că şi el are
Şi-încă două-n angrenare!

Gândul... este roata care
Merge fără încetare!
Colindă lumea-ntr-o clipă
Şi nu bate din aripă!...

Roata gândului lucrează
Chiar când dormi, ea este trează!
Şi nici nu visezi pe unde
Mintea merge să colinde!

[...] Citeşte tot

poezie de George Petre (6 mai 2010)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până la urmă ne vor asculta şi gândurile

dacă nu cumva o fac deja
poate că în felul acesta nu va mai înjura nimeni pe silenţios
nu vor mai fi nici secrete
vom învăţa să fim un gând
cine să-şi mai permită dizidenţa
lumea nu va fi mai bună dar măcar o vom şti toţi odată
ce ne facem însă cu poeţii
nici ei nu ştiu câteodată ce gândesc
darămite cogeamite serviciu secret
lovit în plex de insecretomania mondială
......................................................................................
până la urmă cineva va voi să cunoască şi gândul necuratului
dar poate nici dumnezeu nu o poate face întru-totul
.............................................................................................
iar între două numărători paralele
cu certituine
întotdeauna cineva va pierde

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii neguţătoreau activ toate astea, căci legenda lui Tozgrec devenise cel mai important obiect de curiozitate al întregii omeniri: izvor de speranţă pentru unii, ea constituie un motiv de îngrijorare pentru toate puterile instalate, laice şi religioase, şi înainte de toate pentru poliţiile secrete din toate ţările. Pe bună dreptate Ivanovii, Smithii, Lopezii etc. se simţeau foarte îngrijoraţi de faptul că Tozgrec părea să fie cu adevărat în posesia unora din cele mai bine păzite secrete de-ale lor şi, încă mai rău, că nu şovăia să le facă publice, punând clar în primejdie interesele colective în profitul unor indivizi fără importanţă. La început, fiecare serviciu secret ar fi voit să pună mâna pe el cu titlu individual, căci omul ăsta era o mină inepuizabilă de informaţii vitale.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secretele meseriei

Îmi amintesc câteodată,
Din anii de ucenicie,
De-o vobă foarte-adevărată
Ce mi-o spuneau bătrânii mie,

Şi de atunci o ştiu, de-o viaţă,
Fi'nd românească de natură:
"O meserie se învaţă,
Dar totodat' se mai şi fură"!

Acuma eu, la teorie,
De nota zece-am fost mereu,
Ȋn schimb, la practică, urgie,
Păi, să mă ierte Dumnezeu,

Atâtea trucuri şi secrete
De la maeştrii mei din jur,
Cu câtă-ambiţie şi sete,
N-am fost în stare să le fur!

[...] Citeşte tot

poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai pot să-ntorc obrazul...

Sunt restanţieră, Doamne, la iertarea de păcate
A potrivnicilor care mi-au înfipt cuţitu-n spate.
N-am putere să mai flutur albul steag, cu gând de pace,
Când altarele sunt pline de războaie-n care zace,

Ori trădarea ori orgoliul în icoane blestemate,
Unde îngerii nu-s îngeri şi niciun mirean nu poate,
Să îşi mai înalţe ruga pân' la sfinţi şi la Maria
Să dea în vileag dezastrul, ura şi-nşelătoria.

Nu mi-ai dat puteri astrale, doar mi-ai spus să-ntorc obrazul,
Să primesc încă o palmă şi de-i prea mare necazul,
Să nu strig, să cer clemenţă şi să-ndur cu-ngăduială
Tot ce viaţa îmi oferă, chiar de-i lacrima letală.

Nu mă ştii pe dinăuntru şi nici eu nu mă ştiu bine-
Mă descopăr, când sunt singur şi mai pleci de lângă mine.
Şi acolo-n embrionul celor mai tăcute şoapte
E şi rău şi e şi bine, sunt şi dimineţi şi noapte.

[...] Citeşte tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când cotropitorul a trecut frontiera pe tancuri purtate de tot felul de roţi, toţi alergătorii disponibili s-au repezit să ducă vestea la mânăstirile din Miazănoapte şi de la Apus. rTe-hu, aflat în Lhassa, a fost imediat trimis la Shigatse cu două misiuni distincte, dintre care una era să-i transmită maestrului său un secret indicibil, iar cealaltă să-l prevină pe Tashi Lama, Încarnarea lui Amitabha în persoană, de primejdia iminentă. Dar călugării din Tashihunpo prinseseră deja de veste şi se îndreptaseră către Sikkim, ca să treacă frontiera în India: tragică eroare, fiindcă duşmanul era deja acolo şi avea să-i măcelărească aproape pe toţi, distrugându-le comorile inestimabile pe care le purtau cu ei - suluri conţinând toate comentariile la sutre - şi jecmănindu-i de lucrurile lipsite de importanţă, precum aurul şi bijuteriile consacrate (smaraldul zis Ochiul Zeiţei Tara însă a ajuns neatins la Bihar şi de acolo, prin Delhi, până în Alpii elveţieni, unde a fost reaşezat în locaşu-i tainic; recent, a fost transportat, după cât se pare, la Boston, Massachusetts).

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziarele sunt pline în zilele noastre de ştiri despre creşterea explozivă a numărului de divorţuri, despre maltratarea crescândă a copiilor de către unii părinţi, despre numărul tot mai mare de violuri, despre creşterea continuă a numărului celor care citesc materiale pornografice, despre creşterea continuă a tâlhăriei, despre cereri care solicită să se instituie un guvern mondial, despre insistenţa tot mai mare de a se urmări să se dărâme graniţele naţionale, despre tot mai multe biserici creştine închise pentru că nu vor să se supună cenzurii guvernului. Dar oare de unde vin toate acestea? De ce toate moştenirile trecutului, graniţele naţionale, dreptul de a avea o religie liber aleasă, dreptul la avere personală şi alte drepturi sunt acerb atacate? Oare există persoane şi organizaţii secrete care doresc să schimbe ordinea de bază a lucrurilor?

A. Ralph Epperson în Noua Ordine Mondială
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!