Citate despre religie și viziune, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la religie și viziune, dar cu o relevanță mică.
În încercarea de a da formă nemărginirii
desenez grafice în care așez infinitul
când la stânga cu minus
când la dreapta cu plus
toată această viziune
din centrul nimicului
e ca și cum l-aș desena pe dumnezeu
pe o cruce
răstignit din iubire
când din prea multă
când din prea puțină
toată această viziune
din centrul unui suflet bănuit
acea suflare divină imposibil de demonstrat
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din veșnicie Dumnezeu cunoștea toate lucrurile pe care avea să le creeze. El nu le cunoștea pentru că le-a creat ci mai degrabă invers. Dumnezeu mai întâi a cunoscut lucrurile creației, deși ele au venit în existență doar în timp. Speciile lucrurilor create își au ideile în Dumnezeu, și, Dumnezeu, din veșnicie, a văzut în Sine"ca reflecții posibile ale Sinelui"lucrurile pe care le putea crea și voia să le creeze. Le cunoștea înaintea creației, așa cum sunt în El, ca Exemplare, dar le-a făcut așa cum există, adică reflecții exterioare și finite ale esenței sale divine. În virtutea acestui act etern de cunoaștere, de viziune, pentru care nimic nu este trecut sau viitor, Dumnezeu vede, pre-vede, chiar actele libere ale oamenilor, cunoscând dinainte de exemplu "ce ar trebui să cerem de la El și când","pe cine ar trebui să asculte sau nu, și în ce privință."
citat din Sfântul Augustin
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Speranță de mai bine
Dacă vom reuși să supraviețuim acestei epidemii, nu vom mai fi ca înainte. Vom ieși cu un comportament mult schimbat. Vom avea mai multă pace în suflet, o inimă mai liberă și o mai bună viziune asupra lumii. Cu alte cuvinte vom învăța din greutăți. Vom avea mai multă grijă de viața noastră. Vom deveni mai înțelepți, mai spirituali. Așa să ne ajute bunul Dumnezeu!
poezie de Dumitru Delcă (1 aprilie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Impas d-existență
Acum n-am nicio viziune
și nu știu încotro s-o iau;
de pot să cer sau pot ceva să dau?...
Am pierdere de-nțelepciune!
Planificări nenumărate
ce le-am făcut dintr-o credință,
mi-au pus în față neputință...
Ideile-mi sunt dispersate!
Sunt bunul în esență,
am noțiunea de vinovăție;
dau tot din suflet, dar cu bărbăție...
Nu fac nimic din complezență!
Mă-ntreb pe drept
ce nevăzute sensuri am în lipsă;
de ce nu sunt vizibil, îs veșnic în eclipsă?...
Și nu pot face parte din perfect!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rocă
Rocă rănită, munte plângând,
Trec numai umbre prin iarbă, sub vânt,
numai poetul privește-n trecut,
sfântă memorie, literă, scut,
precum Orfeu, am privit cu păcat,
Euridice se-ntoarse în Iad,
Ca Hoelderlin trăiesc într-un turn,
Loc nebuniei sub semnul Saturn.
Viața e marșul forțat spre final,
Altă viziune, galben-opal
Se face soarele, iubita mea,
Noi suntem rocile, oameni, cândva.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Demoni
am rămas într-un loc fără nume,
într-un loc fără lume,
pe un drum sterp, steril,
care nu duce nicăieri,
nici măcar înainte sau înapoi,
nici măcar la dracu-n praznic,
pe un drum fără început și fără sfârșit,
unde până și Dumnezeu a uitat cum se mai fac
oamenii din lut,
vorbind singur
pe fața Pământului,
vorbind cu El însuși
despre noua
arhitectură a Raiului,
am rămas singur
cu întunericul din mine
pândind niște umbre fără fond,
trăgând o cortină grea de cenușă
de fier
[...] Citește tot
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lângă peretele unei case
Lângă peretele unei case pictate
ca să arate ca o stâncă
am avut viziuni cu Dumnezeu.
O noapte de insomnie, dând altora dureri de cap,
mie mi-a oferit flori,
flori care mi s-au deschis delicat în creier.
Iar cel pierdut ca un câine
va fi descoperit ca ființă omenească
și readus acasă.
Dragostea nu-i ultima încăpere: mai sunt și altele
după ea, pe toată lungimea unui coridor
care n-are sfârșit.
poezie de Yehuda Amichai, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dublu rondel despre esență
Gusta-vom esența cea plină
din viile coapte-ale clipei
și-om arde în zborul aripei
un gând sărutat de lumină.
Ne mângâie vremea dolină
în coapte povești peste file,
prin ochi cu văzduh de acvile
gusta-vom esența cea plină.
Purtați prin tunelul ispitei,
în minți rătăcesc viziuni,
cumplit ne mai dor rugăciuni
din viile coapte-ale clipei.
În pori ne-om hrănii cu crâmpei
din dorul vărsat peste buze,
și-n suflet vom bea rai de muze
și-om arde în zborul aripei.
[...] Citește tot
rondel de Aurel Petre (19 martie 2018)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Superlativul roșu
Totul e de o grandoare
Fără margini și libertate
In superlativul roșu
Orice cuvânt e nemaiauzit
Și e nemuritor
Alfabet de dictator
Indică in preamărirea lui
Proiecte vidanjate din găndirea vizionară
Vede in el soluția tuturor problemelor
Sânge pe caldarâm
E un nimic in megalomania
Pieții cu tenori rugându-se
Intr-o religie a tuturor pentru o minune
Amăgeala neosuperlativelor
Ne-au ingropat și mai adânc
In smârcuri ce inghit
Onoare, cinste, demnitate!
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La școala vieții
învăț la școala vieții sunt autodidact
natura-și etalează splendorile în vers
în toate minunile create cu tact
de bunul Dumnezeu stăpân pe univers.
limpezi viziuni se scurg din izvoare
se transferă-n mine cu murmur duios
la frici și spaime voi pune zăvoare
să nu tulbure azurul senin melodios.
cerul cu stele mereu m-a surprins
și luna veghetoare ca o bună mamă
mângâieri angelice din necuprins
învață inima să n-aibă teamă.
lumini îngerești cu ochii-am cuprins
învăluindu-mi tâmplele că o năframă.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Puterea cuvântului
în puterea cuvântului am crezut mereu
rivalități împacă și produce armonii
Geneza-i creată prin Cuvânt de Dumnezeu
este lumina sfântă ce curmă demonii.
cuvântul invadează ca-ntr-un elan mistic
viziuni cu străluciri de diamant
este veșnic chipul mântuirii cristic
furnizează pace când timpu-i alarmant.
cuvântul luminează în bezna din minte
înlătură tăcerea când omul este trist
deschide drumuri noi spre înainte
se vrea pururi nobil și altruist.
e energie pură din divină sorginte
modelează sufletul îl face pacifist.
poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Psaltir
la poarta paradisului se aud armonii
un dans în lumină întru veșnicie
ore fără necazuri și fără demonii
când fericirea lumii are trăinicie.
credința mea atinge punctul culminant
Dumnezeu locuiește și în sufletul meu
dezleagă timpul de coșmar terifiant
la viziuni supreme mă inspiră mereu.
nutresc conceptul grațios al nemuririi
o lume fără timp și fără de durere
melancolia îngerilor ca o lege a firii
noianul de speranțe cules din emisfere.
intervenția divină în principiul iubirii
ce voalează căderile din sfânta înviere.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iadul-pământ
Iadul a luat liftul
Și a urcat pe pământ.
La tot pasul păsări
Cu o copită în loc de aripă,
Câini cu trup jumătate pisică,
Ciclopi creați dintr-un dezastru mental...
Ce cumplit areal!
Peste tot umbre răstignite pe cer,
Rânjete stranii,
Dorința de a umbla prin moarte
Cu tălpile goale...
Viziuni sălbatice și amare...
Copaci cu ramuri crescute
Spre-n pământ,
Copii bicefali împărțind nedreptatea
Durerii aceluiași trup...
Oi cu botul de lup.
Jumătate de cal, jumătate de leu,
Flămânzind antagonici mereu.
Mat divinității,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aproape de amurg
mă îngrept spre amurguri ce devin aurore
nu am lacrimi de risipit pentru pustiu
clarități irezistibile curg multicolore
din universul pur al soarelui candriu.
e multă fantezie și elan în lume
obsesive viziuni vânează fericirea
toți avem o soartă toți avem un nume
fluiditități trasparente limpezesc iubirea.
natura absolută este de seve plină
ample extazuri răsar din rădăcini
mă îmbăt cu miresme precum o albină
sorb polenul dragostei din cupe de crini.
înrădăcinată în raiul ce m-alină
sunt floare vorbitoare încolțită de spini.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Armonii nocturne
armoniile nopții sunt dans în lumină
senzații grandioase cu stele pe tâmple
patos de viziuni vibrează-n albumină
nostalgii ordonate ca lucrurile simple.
ritmurile vieții sunt săruturi de îngeri
plouă cu serenități din cerul amical
luceafărul iubirii multiplicănd convingeri
înălțări pe aripi de extaz muzical.
cresc zilnic fericiri ca o deasă pădure
poiana speranțelor e plină de fragi
Bunul Dumnezeu e gata să se-ndure
de lumea aceasta să o umple de magi.
e noaptea iubirii cu-mbrățișări tandre
cu angelice lumini pictate în cadre.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Romanță de toamnă
norii răstoarnă ploaia în gândurile mele
cerul se limpezește stelele să le văd
străluciri de aur să treacă prin zăbrele
să-mi lumineze vise scăpate de prăpăd.
se apropie toamna voi culege recolte
amintiri, extaze ce s-au copt sub raze
sufletul ca mintea să nu se revolte
scârba de demoni să nu atingă fraze.
în viziuni creștine sunt milionară
au ajuns întrebări mirarea, nesomnul
răspunsuri veridice cândva o să apară
cu rugăciuni ardente l-am invocat pe Domnul.
toamna-i o romanță pe strune de vioară
o ascult în cadrul unde cântă lemnul.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Duminică dimineață
I
Satisfacțiile oferite de moliciunea capotului, și cafeaua băută
Mai târzior, și portocalele savurate pe scaunul însorit,
Și cacaduul verde de pe covoraș, și libertatea
Amestecate pentru a risipi
Sfânta liniște a străvechiului sacrificiu.
În reveria ei simte asediul
Întunecat al acelei vechi catastrofe,
În vreme ce acalmia se-adâncește printre luminile apelor.
Portocalele aromate și aripile verzi, strălucitoare,
Par lucruri dintr-o procesiune a morților,
Șerpuind deasupra apei întinse, fără sunet.
Ziua-i asemeni apei întinse, fără sunet,
Calmă-n așteptarea trecerii pașilor ei visători
Peste mări, spre tăcuta Palestină,
Dominionul sângelui și-al mormântului.
II
[...] Citește tot
poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trezește-ne, Părinte!
Trezește-ne, Părinte, spre creștinism activ
Să fie rod bogat pe sfintele ogoare,
Să vadă cei din jur și actul milostiv
Și noi manifestări sublime, uimitoare.
Trezește-ne din starea ce naște plictiseli
Să ardă-n noi, întruna, scânteia pasiunii
În sanctuar să fie ardoare, nu răceli
Mai mult să activăm puterea rugăciunii.
Treptat s-a-nscăunat în noi o nepăsare
E-un adevăr ce doare: rutina ne-a învins
Puternici nu suntem când vine vreo-ncercare
Iar sârguința-n muncă aproape că s-a stins.
Ne duce iar gândirea la vremi de-odinioară
Când dragostea fierbinte pe toți ne încălzea,
Când persista în noi un gust de primăvară
Dar azi cu greu vedem luminile din Stea.
[...] Citește tot
poezie de George Cornici (31 octombrie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântul XXX
Cam șase mii de miluri de-acest mal
e-n miez de zi și umbra lui și-o-nclină
pământul nostru-aproape-orizontal,
când miezul bolții-ncepe să devină
atât de nalt că-ncep să ne dispară
În fundul nostru-a multor ochi lumină,
și-apoi, cum suie, de pe bolta rară
splendida serv-a soarelui ne scoate
o stea de stea până la cea mai clară.
Așa triumful, cel ce joacă-n roate
etern pe lângă punctul ce mă-nvinse
și pare-nchis el, cel ce-nchide toate,
vederii mele-ncet-ncet se stinse;
spre doamna mea din nou deci a privi
și-amorul mult și locul gol mă-mpinse.
[...] Citește tot
cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Paradisul, traducere de George Coșbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viziuni și... viziuni
Vai, câte spații goale prevăd la orizont
viziuni și cuiburi pentru păsări și vulpi,
și câte scări întru căderile spre Cer,
s-ajungi la Dumnezeu, să te disculpi...
Și câte viziuni ți se dezvăluie-n cădere,
căci spațiul dintre visuri nu este limitat,
Doamne, ne lipsește, nevolnic, Infinitul,
suntem lipiți cu fruntea de câte ni s-au dat.
Ne trebuie o vreme, să definim zădărnicia,
în echivocul dulce și amar al limitei vieții,
vai, cîte spații goale prevăd la orizont
și câte scări înfipte în roua dimineții!
În vastitatea și curgerea sfâșietoare a vremii,
născuți dintr-o țărână, ne îngropăm în alta,
gustăm din vid dodoloațe felii de zădărnicie
și ne sculptăm pe creier muririle cu dalta...
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre religie și viziune, adresa este: