religie şi zile

Dacă nu eşti un om capabil să ofere valoare, vei fi veşnic un cerşetor care se consideră îndreptăţit la o felie din pâinea muncită de altul. Cu sau fără bani, viitorul acestei lumi aparţine meritocraţiei. Lucrurile între oameni se vor regla dar principiile universale vor guverna în continuare. Ceea ce eşti în interior se reflectă cu fidelitate HD în ceea ce ai în exterior. Este josnic să arăţi cu degetul vinovaţi pentru situaţia ta când tu nu ai făcut mai nimic pentru a-ţi asuma responsabilitatea vieţii tale. La sfârşitul zilei, când dormi în patul tău, rămâi singur în raiul sau iadul pe care ţi l-ai creat în fiecare oră, a fiecărei zile, a fiecărui an. Şi poţi schimba asta deoarce munca necesară pentru a crea un iad este aceeaşi cu munca necesară pentru a crea un rai. Tu în ce investeşti zilnic?

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cucerirea spaţiului

Într-un sat,
Fiecare casă e un templu,
Fiecare familie.
Pământul e dedesubt,
Cerul, deasupra.

La mine, la bloc,
Vecina de la etajul 4 e pământul,
Cea de la etajul 5 e cerul;
Şi gata.

Dacă mai continuăm aşa,
Doamne fereşte,
Vom ajunge la biserică,
Duminica, Sâmbăta
Şi-n alte zile sfinte,
Programatic.

Va exista o clădire de biserici,
Aşa cum există clădiri de birouri.

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Robu din Aproape alb (20 iunie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există decât 3 categorii de oameni: unii care Îi slujesc lui Dumnezeu fiindcă L-au găsit, alţii care-L caută întrucât nu L-au găsit; în sfârşit aceia care-şi târăsc zilele fără să-L fi căutat şi deci fără să-L fi găsit. Primii sunt înţelepţi şi fericiţi; cei de la mijloc sunt întelepţi dar nefericiţi, ultimii sunt nebuni şi nefericiţi!

citat celebru din Blaise Pascal
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi am intrat în casa ta... (La inaugurarea Bisericii Baptiste "Harul")

Azi am intrat în casa ta
Să-ţi aducem iar prinos,
Căci noi suntem întotdeauna,
Veşnici fraţi întru Hristos.

Îi mulţumim lui Dumnezeu,
Şi-avem în suflet bucuria,
Căci El, e cu noi mereu,
Dându-ne speranţa şi tăria.

Vom fi mereu în rugăciune,
Pentru a slăvi numele tău
Şi cu adâncă plecăciune,
Avem un singur DUMNEZEU.

Te rog să fii Doamne cu mine,
Tu fiind ce este mai frumos,
Care-mi faci zilele senine,
Mie şi fraţilor întru Hristos.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Leonte (28 octombrie 2001)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se pare că odată cu naşterea noastră şi evoluţia noastră ca fiinţe se naşte şi nevoia de a avea un totem. Poate din cauza mediului social în care trăim avem nevoie de suport psihic. Este religia - în zilele noastre ultimul refugiu? Pentru unii da, pentru unii nu, este ea un factor declanşator al actelor antisociale?

Sigmund Freud în Totem şi Tabu
Adăugat de Sergiu Cepleanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geografie interioară

Din ţara cea senină
A zilelor de ieri,
Din aburi şi lumină
Şi din parfum de meri
Spre ţara ce-o să vină
A zilelor de mâine,
Din fructe dulci şi coapte
Şi din miros de pâine,

Se-află o cale-ntinsă
Albastră, argintie,
Ce mângâie cu coapsa-i
Rotundă şi nurlie
Acea lumină blândă
A sufletului meu
Ce-ascunde în lăuntru-i
Iubiri, morţi, Dumnezeu.[...]

poezie de Cristian Popp
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

După ce odinioară, în multe rânduri şi în multe feluri, Dumnezeu a grăit părinţilor noştri prin profeţi, în zilele acestea din urmă ne-a grăit nouă prin Fiul pe Care L-a pus Moştenitor a toate, prin Care şi veacurile le-a făcut.

Sfântul Pavel în Epistola către evrei a Sfântului Apostol Pavel, 1:1-2
Adăugat de Laura Soare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea a fost creată de Dumnezeu în şase zile, iar omul vrea s-o distrugă într-o singură clipă.

aforism de George Budoi din Lumea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (27 februarie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu spatele

Ceasul s-a-ntors cu spatele la timp.
Era bolnav ceasul şi, simţindu-şi sfârşitul,
Poate că s-a gândit şi el
La un rai al obiectelor care mor,
Unde ceasurile se potrivesc singure
După inima lui Dumnezeu
Şi deşteptătoarele sună şi ziua şi noaptea
Învierea stelelor.

A văzut însă cu limba cea mare
Că e absurd
Şi a murit simplu, de tot,
Întorcându-se cu spatele la timp.

Iar eu, sufletul răposatului,
Voi mai rămâne în preajma lui
Trei zile,
Să văd cum continuă să-i crească
Părul şi unghiile.
După care voi pleca şi eu.

poezie clasică de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunătatea din ochii lui Dumnezeu o vedem de câte ori ne ridicăm privirea spre un cer senin, iar imensa bunătate a întregii sale fiinţe o simţim de fiecare dată când tragem în piept aerul curat al unei zile însorite de mai.

Cristian Teleucă
Adăugat de Cristian Teleucă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anii mei

Anii mei ca merele toamnei trec
Cu dragostea, cu tristeţea, cu bucuria;
Peste calendar, peste zile m-aplec
Şi-mi plac colindele şi Sântamaria.

Visez ades la biserica din copilărie,
Bătrână, cu denie, cu joc, cu prohod;
La bâlciuri o fată, o menajerie
Şi eu evoluând, între ele, Irod.

Drumuri în apă, berzele călătoare,
Feerie de primăveri şi uimire.
Blândul Isus între copii, sunătoare
În frunza de plopi – aninată vuire.

Anii mei, lunile şi zilele mele,
Fraţi şi surori cu viaţa, cu amintirea
Merg către unde? Şi vă scutur nuiele
În sufletul negru cum este cernirea.

poezie celebră de Ion Pena din revista "Drum" (27 noiembrie 1937)
Adăugat de Marin Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hanibal a fost eroul ultimelor zile de şcoală. Am început să înţeleg pentru prima dată ceea ce însemna să aparţii unui rase străine. Figura unui general semitic îmi ridica şi mai sus nivelul de respect. În mintea mea tânără, Hanibal şi Roma simbolizau conflictul dintre tenacitatea evreiască şi organizarea Bisericii Catolice.

citat celebru din Sigmund Freud
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi găinile negre depun tot ouă albe. Dacă eşti copil al lui Dumnezeu prin credinţa în Isus, şi experienţa zilelor negre va servi pentru binele tău.

citat clasic din Richard Wurmbrand
Adăugat de IOana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primarii PSD-işti se plâng premierului Ponta că au salarii de mizerie

Cum îi suportă Dumnezeu
Cu un atât de mult tupeu?!
De ei o duc abia cu zile,
De unde au atâtea vile?

epigramă de George Budoi din Politică şi politicieni (15 noiembrie 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pâinea noastră cea de toate zilele

Ne-a dat pâinea Dumnezeu,
Dar românul, cu păcat,
Pune-n ea câte un "eu"
Ca să meargă cu... cârnat.

epigramă de Aura Georgescu din Zâmbete de vacanţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raiul: orice loc de pe pământ unde nu există deşteptătoare, zile de luni şi şefi.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zilele care se anunţă grele şi aglomerate, trebuiesc începute mai devreme cu cel puţin o oră de rugăciune!

Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de Roxana Leopold
Comentează! | Votează! | Copiază!

De pe ochi ridici...

De pe ochi ridici închisă
Languroasa, lungă geană,
Rai de fericiri promise
Şi de tainică dojană.

Şi-ţi pui degetul pe gură,
Sfătuieşti şi ameninţi
Şi îmi dai învăţătură
Să ne facem mai cuminţi.

Atunci braţul meu cuprinde
Mlădiosul tău grumaz:
"Mâni vom fi cum vei pretinde,
Dar cum sunt mă lasă az."

Astfel lupt cu-a ta mustrare
Ceasuri, zile, săptămâni,
Şi mereu a mea-ndreptare
O amân de azi pe mâni.

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răboj

Ţin răboj în duh arhaic
Număr ca ciobanul
câte-s albe, câte-s negre
zilele, tot anul.

Număr paşii, ai frumoasei,
până-n pragul uşii.
Stele număr câte are
cuibul Găinuşei.

Câte sunt, de toate, număr,
amăgiri şi fumuri,
ziua-ntreagă număr, număr
rătăciri şi drumuri.

Număr pietrele pe care
Mândra trece vadul-
Şi păcate pentru care
Mă va arde iadul.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de stassia
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost odată într-o pustie mare un pustnic, şi petrecea singur singurel. Vecinii săi erau fiarele pădurilor. Şi aşa era de bun la Dumnezeu, încât toate dobitoacele i se închinau, când se întâlneau cu dânsul. Într-una din zile se duse pustnicul pe marginea gârlei, care curgea pe-aproape de coliba lui, şi iată văzu că vine pe apă un sicriaş smolit şi încleit bine, şi auzi un orăcăit de copil ieşind dintr-însul. Stătu puţin de cugetă şi, după ce făcu rugăciune, intră în apă şi trase cu o prăjină sicriaşul la margine. Când deschise, ce să vază în el? Un copilaş ca de vro două luni; îl scoase din sicriu şi cum îl luă în braţe tăcu. Acest copil avea un baier atârnat de gât. Şi, dacă îl luă, văzu că într-însul era o scrisoare, o ceti şi află că copilul de faţă este lepădat de o fată mare de împărat, care alunecase şi ea în valurile lumei şi, care, de frica părinţilor, lepădă copilul, îl puse în secriaş şi-i dase drumul pe gârlă, lăsându-l în ştirea lui Dumnezeu. Pustnicul voia din toată inima să crească pruncul ce-i trimisese Dumnezeu, dară când se gândi că n-are cu ce să-l hrănească îl podidi un plâns de nu se mai putea sfârşi. Căzu în genunche şi se rugă lui Dumnezeu, şi o! minune! deodată răsări, măre, dintr-un colţ al chiliei sale o viţă, şi numaidecât crescu şi se înălţă, până la streaşina casei.

Petre Ispirescu în Făt-Frumos cu părul de aur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!