schimbare şi visare

Visul (IV)

Se schimbă iară visul: e-acum bărbat, flăcăul.
Aflându-şi adăpostul într-un ţinut pustiu,
Dogorâtor, sălbatic, el sufletul şi-l scaldă
În razele de soare, de oameni tuciurii
Înconjurat, şi stranii – schimbat şi el la chip,
Rătăcitor pe mare şi pe uscat, acum
Era o-ngrămădire deasupra mea, în toate
Trăind de o potrivă. Sub cel din urmă chip.
În arşiţa amiezii zăcea, culcat sub stâlpii
Surpaţi, umbrit de zidu-n ruină, martor mut
Al celor ce-l durară; păşteau pe mal cămile,
Păşteau şi armăsarii, prinşi în pripon, pe mal.
Un om veghea în preajmă, -mbrăcat într-o manta
Ce flutura în juru-i, în timp ce-ntregul trib
Dormea culcat în iarbă, subt baldachinu-albastru
Al cerului, atâta de străveziu şi pur,
Că numai Domnul, singur, se răsfrângea într-însul.

poezie celebră de Byron
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar dacă drumul pare lung şi trecutul nu poate fi schimbat, visul meu rămâne un far care mă ghidează înainte.

Lucian Haşa (7 septembrie 2023)
Adăugat de Lucian Haşa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul (copil) cu efect întârziat

in memoriam DUMITRU ŢIGANIUC

Cu cheile la gât copilăria
prin amintire mai aleargă
după tristeţe însăşi bucuria
îmi face viaţa iar întreagă

Prin amintire mai aleargă
bucăţi din visul de-altădată
când doar speranţa e întreagă
în rest şi umbra e schimbată

Bucăţi din visul de-altădată
după tristeţe însăşi bucuria

să pot vedea în ochi de fată
cu cheile la gât copilăria

Prin amintire mai aleargă
să facă ziua şi mai neagră

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (15 aprilie 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schimbări

"Visuri", visele au devenit
Şi proastele sunt în "succesuri"
Top; în politica de "dresuri"...
Făcăturile de îndobitocit!

"Şi" nu mai este o legătură,
E pus oriunde-ntre cuvinte
La snob şi la lepădătură;
Că dă şi "stil" şi ceva "minte"!?

Nivele sus, săpat tunele,
Cu "tune-up" nou acum sunt tun..."uri";
Cum populara ar fi manele
Şi toate rele ce-avem, bun... "uri"!?

Se umple gura de "pragmatic"
Şi aceleaşi poze-n "almanahe";
Pramatiile cu iz simpatic
Mai mult sau mai puţin... valahe!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 martie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Necredinciosul

O, da! Te voi cuprinde-n braţe!
De-atât noroc nemăsurat
Tresare inima-mi şi creşte
La gândul ăsta minunat.

O, da! Te voi cuprinde-n braţe!
Mă joc cu părul tău bălai,
Căpşorul drag mi-l laşi pe umăr
Şi ore-ntregi cuminte stai.

O, da! Te voi cuprinde-n braţe!
În adevăr se schimbă visul
Şi pe pământ mă-mbie soarta
Să gust aievea paradisul.

O, sfinte Toma! Nu pot crede
Şi mă-ndoiesc de toate cele,
Atât cât degetul n-oi pune
În rana fericirii mele.

poezie celebră de Heinrich Heine din Poezii: Călătorie în Harz (2000), traducere de Ion Bentoiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visez

visez ca mi-au crescut aripi
în locul grelelor păcate
şi că plutesc. Şi-am dat în schimb
greşelile de-o viaţă toate

poezie de Klara Papuc
Adăugat de Karla
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbre

Strânge Dumnezeu şi lumini şi umbre,
Ca-ntr-un rond de noapte altfel aşezat,
Vineţii trec inşii orelor pierdute,
Din genunchi curg vulturi şi-armăsari;
Gândurile-s pietre pe pământul rece,
O poveste aripa şi-a frânt pe caldarâm,
De n-ar trece clipa, Doamne, de n-ar trece!
Să mă nască visul, visul meu cel bun!

Chiar de mierea cărnii în pământ se schimbă,
Chiar de curge-n vina-mi, un etern cusur,
Lângă licărirea din privirea-mi strâmbă,
Lasă-mi, Doamne, încă, timpul să-mi îndrum
Caii dimineţii, rătăciţi prin ceaţă,
Către veşnicia soarelui de mâine,
Lasă-mi, Doamne, frigul ce-mi îngheaţă
Dorul de-a schimba putregai pe pâine.

poezie de Alina Neagoe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pescarii

Mulţi şi-au schimbat profesia
Şi văd în vise Dunărea...
Profit la copcă, peşte gras,
În rest, nimic nu le-a... rămas!

epigramă de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce bine-ar fi dacă noi, oamenii, am putea face temporar schimb de suflete... Am afla atâtea despre ceilalţi! Şi am înţelege atâtea lucruri! Am afla durerile lor, neputinţele şi regretele nespuse... Le-am vedea renunţările, temerile şi visurile abandonate. Am vedea toate cuvintele nespuse, sentimentele neîmpărtăşite şi dorinţele ţinute ascunse din cauza fricii de eşec.

citat din Irina Binder
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

In vis cu Ana

In această noapte sper
Să ne întâlnim din nou,
Vreau nespus să îţi ofer
Poate cel mai scump cadou.

Visul meu cand va începe,
Usi deschise-si va lăsa,
Anumit, să poţi pricepe
Că te-astept iubirea mea!

Ambalez doar in iubire,
Inima ce-ascund in trup,
S-o primeşti ca amintire,
S-o ai tu, de ea mă rup.

Nu ti-am luat prostii in dar,
Nici inele, nici cercei,
Că mi-ai spus destul de clar
Că asa ceva nu vrei.

[...] Citeşte tot

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

S-au intors păsările pe jos, nu zboară
Au uitat de viscol, omăt şi iarnă!
Le-au ingheţat aripile in Sud

S-au schimbat timpurile... aşa de mult
Că numai ştiu unde este Nord şi Sud
In viitorul visat cu vis neprăvăzut

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

S-au întors păsările pe jos, nu zboară
Au uitat de viscol, omăt şi iarnă!
Le-au ingheţat aripile in Sud

S-au schimbat timpurile,... aşa de mult
Că numai ştiu unde este Nord şi Sud
In viitorul visat cu vis neprevăzut

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pietrarul

Durerea tuturor o schimb în piatră,
Cu dalta dezghiocând-o plină, dalbă:
Şi plâng rămaşii-n urmă lângă vatră,
Şi-n trista curte strămoşească nalbă.

Împlânt făcutul mâinilor pe-o coastă
În dâmbul rotunjit de oseminte,
La rând cu un popor întreg ce-adastă
Înmărmurit pe veci, de mai-nainte.

Ca numele să-l sap în stânca dură,
Din lacrimi adunat-am udătură,
Să curme fierul slovelor făgaş,

Dar, câteodată, braţu-mi nărăvaş
Alunecă şi-adorm, şi-n vis îmi pare
Că-s temelia pietrei funerare.

poezie celebră de Mihai Beniuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Linişte de iarnă

Cu vuiet veşnic, Suha sub măguri îşi înfundă
Pumnalul viu al undei, învăluită-n fum.
Ce limpede e cerul! Din liniştea profundă
A sufletelor noastre s-a-mpărtăşit acum!

Dă-mi palma. Uite-mi tâmpla. Ca aurul de grea.
Parcă-i sub tâmplă inima mea. Bate.
Ne-nconjură în falduri şi legănări de nea
Carpaţii albi ai dragostei curate.

Atât de mult visată ai fost, când pentru mine
Tu nu erai pe lume, că nu ştiam că eşti
Şi c-ai putea aievea să-mi oglindeşti, senine,
Doar gândurile mele în ochii tăi, aceşti.

Visam un vis de iarnă, ca înfrăţiţi pe zare,
În munţii albi ce-şi poartă sublimul lunei nimb
Neîntinat de valul suspinelor hilare,
Mari idealuri scumpe cu tine să le schimb.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flux si reflux

Alerg prin mintea lumii,
Să găsesc un răspuns
La eternul ei flux şi reflux,
Ce schimbă istorii.

Spre ochiul lumii-mi ţin privirea aţintită,
Şi într-un început,
Văd marea liniştită,
Cu fluxul ei ştiut.

Pe apa azurie,
Văd cum se-nghesuie de zor,
Mulţimi de nave încărcate,
Cu tezaur, să ajungă şi pentru viitor.

Dar după fluxul domol şi armonic,
Apare refluxul brutal şi entropic,
Ce-nghite în apele sale-nspumate,
Munţi de trudă şi idealuri visate.

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Alionte (9 martie 2021)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schimbarea la faţă a numelui

aseară m-am hotărât să te numesc amin
să rămâi pentru mine
capătul cel trainic
al rugăciunii

aseară m-am hotărât să te numesc amin
trupul tău meschin îmi joacă feste
nu pot să te contest
te fac doar mască
pentru ceresc

aseară m-am hotărât să te numesc amin
să fii, să zbori şi să rosteşti
pe buzele mele arse de soare
dimineaţa, când părul tău
moare pe umărul meu

aseară m-am hotărât să te numesc amin
şi-am adormit, am stins culoarea
şi m-am trezit ca dintr-un vis

[...] Citeşte tot

poezie de Cosmin Dodoc
Adăugat de Natasa Radu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mutandus

M-am săturat să schimb pământ
Să-mi răsădesc mereu tulpina;
Nici scoarţa-mi nu-mi mai ştie gând,
Nici ape nu-mi cresc rădăcina.

M-am săturat să îmi schimb oameni,
Să mă încarc cu crengi de poame
Ce nu am timp să coc; cum sameni
Şi n-ajungi să-ţi astâmperi foame.

M-am săturat să pierd iubiri,
Să-mi rup din inimă, ce-i una,
Neobosită-n amăgiri;
Că nici ea nu va bate-ntr-una.

M-am săturat să schimb arome
Ce-aveam, credeam, pe veci înscrise
În alveole, în pori, cum dogme
Ce-am inspirat, dar sunt doar vise.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schimbarea

Apoi am schimbat...
Eu am venit în picaj spre acvilă
pe câmpul de şoarece
copacul bâzâia în jurul tău
florile păşteau pământul
din buchetul cu muşte
sufocam căldura
cu umbra respiraţiei iar somnul mă trezea
în visul penelor.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poet rătăcind

Cînd ai zvârlit odgonul către dorinţi tihnite,
Ce rătăcesc pe valuri, ca umbre de plăceri,
Marea privind, ai faţa întoarsă către ieri,
Şi oraşul în cenuşă iar prinde să palpite.

Treci pe sub vechi arcade de aventuri uitate,
Te-ncrucişezi cu viii, delirul tău e stins;
Cu viii deopotrivă şi morţii, pari învins,
Trudiţi să-ntindeţi zilnic doar pânzele visate.

Fântânii nu-i mai afli, ca-n vremuri, strălucirea,
Nici sângerarea gurii care a copt sărutul,
Nici cântul despre tine ce l-a-ngropat trecutul,
Precum un prunc ce-n van îl întoarce nălucirea.

Ce degete febrile şterg caldele imagini?
O iei pe altă cale, e strada fără soare,
Ţi-e altul gândul, inima fără somn tresare,
Schimbi casa, însă chipul ţi-e altul între pagini...

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Edmond Vandercammen din Antologie de poezie belgiană (1968), traducere de Radu Boureanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina să devenită perlă

Am fost şi sunt lumina
Am fost lumina, dar am căzut
Am fost aprinsă şi m-am stins
Acum când tu mă chemi cu dragostea ta
Eu mă pierd în mii de senzaţii ce-mi erau străine
Mă simt ca-n anii adolescenţei
Când visam să schimb lumea, fără a mă schimba pe mine
Dar timpul este limitat şi eu visez ce-am mai visat
Să fiu natura, mama, tatăl, mâna lui Dumnezeu
Astăzi voi înţelege că pot visa....
Visez ca din dragostea mea, lumina să devenită perlă
Ce-ţi va încorona gâtul tău de regină a sufletelor pereche.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!