simbolistică şi suflet

1 Martie - Mărţişor

Niciunde-n lume nu se sărbătoreşte
întâia zi de primăvară, în mod unic, româneşte.
E Dochia ce toarce firul anului
punând în el două culori simbol al lerului,
alb şi roşu contrariile reprezentând
lumină-întuneric, iarnă-vară în cupa vieţii adunând.
E Mărţişorul bată-l fericirea şi norocul
ce-aduce-n suflet bucuria vieţii şi jocul.
Îl poartă femeile legat de-ncheietura mâinii,
în stânga pieptului îl pun codanele alungând erinii
şi prins de el cu semeţie,
la loc de cinste stă o monedă argintie
ca soarele să strălucească,
lumina şi focul purificator se le-nsoţească.
Departe sunt de a mea glie
şi doar în gând pot asculta cântul suav de ciocârlie.
Aici nu sunt ca şi la noi fire arb-roşu- n magazine
dar nu e bai căci azi, cu îngeri alături şi pronie,
eu am făcut un mărţişor ce nu doar mie-mi aparţine...
E-un fir ce leagă a mea glie de cea care m-a adoptat

[...] Citeşte tot

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Note din tren

Pun fruntea-ncet pe geamul strălimpezit de cer.
E de metal câmpia si grâul e răscopt.
Canton 107, canton 108,
si trenul uită totul pe zarea lui de fier.

Un şuierat. Un altul. Un pod: o jucărie...
Pe mal, copii de vată cu bivoli de carton.
Un domn citeşte-o carte franceză în vagon,
si osiile cantă ferata melodie.

Şi osiile cantă... Şi-n aur tot se şterge:
Peisaje, vise, păduri, cantoane mici si triste,
ori desparţiri prin staţii, cu lacrimi si batiste...
Ne plictisim. Sau râdem. Si viaţa noastră merge.

De se topesc, brumate, privelişti fumurii,
prin staţiile vieţii frânam, a câta oară?
Şi cine ştie cine ne-aşteapta intr-o gară
în care noi, din goană, n-am mai putut opri...

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Radu Gyr (1928)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odiseea păcii

vânez extazul, nu apelez la drog
ştiu fericirea vine în forme diverse
întâi mă liniştesc apoi mă rog
ploi de lumină în mine să se verse.

de când mă ştiu cu lumini mă hrănesc
pâinea sufletului coaptă pe vatră
o împart cu lumea pe care-o iubesc
cu care versific tăcerea de piatră.

doi porumbei poposesc la fereastră
cu iubirea lor s-au unit pe viaţă
ei sunt simbolul la dragostea noastră
la odiseea păcii sunt pură prefaţă.

poartă sub aripi frenezia albastră
cu care destramă norii de ceaţă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire nepătată

Farmecul în doi ce-a stat de veghe
A adus neîncetat
Mângâierea sufletului pereche,
Iubirea cu adevărat,
Liniştea de a învinge ce e greu,
Iubirea netrădată niciodată.
Eul frumos trăit în fiecare-i
Imbold de împlinire şi consacrare.

Unitatea-n gând şi faptă
Rămasă-i crez necontenit
Ei, dăruind de fiecare dată
Chemarea gândului neobosit,
Hărnicia, simbol de-mplinire,
Elegantă, manieră şi iubire.

Idealul ei transmis pe mai departe,
Onestitate, dragoste şi fapte,
Neîncetat la două fiice vor împarte.

acrostih de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu

Eminescu a fost, este, şi o să mai fie,
El a scris cea mai frumoasă poezie,
El nu a murit şi nici nu va muri,
El a iubit, iubeşte şi va mai iubi.

Versul lui este un simbol al omenirii,
E ca un balsam pentru a noastră fire,
E ca un dor nemuritor,
Eminescu este al nostru mare scriitor.

El a scris neîncetat
Şi niciodată nu a regretat,
Şi a pus pe hârtie
Ce a gândit cu adevărat.

El este ca un zeu, ca marele Orfeu,
Şi a cântat moartea şi dragostea în poezie,
El a scris cu suflet şi armonie,
Eminescu a fost, este, şi o să mai fie.

poezie de Vladimir Potlog (21 ianuarie 2005)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri lucide

gândul meu zboară şi prinde viteză
trece ca o rachetă prin univers
strânge lumină- subiect de sinteză
conversând cu timpul la faptul divers.

gânduri curtează stele lucinde, boeme
timpul să nu treacă iar ca un hoinar
să se stabilească simboluri şi embleme
în cuvântul dulce tandru şi plenar.

gânduri se-nmulţesc câtă frunză şi iarbă
dezvoltă conştiinţa în formă absolută
soarta să nu orbecăie ca vremea oarbă
prin lumea în schimbare revolută.

savorile gândirii în clocote să fiarbă
hrană pentru suflet eternă, disolută.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţe neagră

în România mea oamenii se schimbă
poartă în suflet duşmanii şi ranchiună
şi timpul beat are blesteme pe limbă
guvernul ne azvârle câte o minciună.

e ţara dorurilor peste praf de stele
frământări şi chinuri au ajuns la Lună
fantomele trecutului bântuie castele
Dracula e simbol în patria străbună.

munţi de gunoaie lumini alterează
drumul spre fericire în râpe se prăvale
în turle mohorâte clopote lăcrimează
lumea se-nghesuie pe-a mântuirii cale.

Dumnezeul gliei mereu se întristează
îşi vede îngerii pe a plângerii vale.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Testamentul Călătorului prin stele

Am privit viaţa prin fereastra sufletului
Către inima imensă a românescului dor,
Însoţit de iubire, Pe lângă plopii fără soţ,
M-am înscris în vecia Luceafărului călător.

L-am dus pe malul mării, l-am urmărit în larg,
I-am înnoit privirea într-o Floare albastră,
A rămas să fie, în vecie, cinstită dumnezeire,
Călătorind prin stele cu iubirea noastră.

În clipa împlinirii-am simbolizat, în Parcul Copou,
Un tei cu miere sfântă de limbă strămoşească,
Unde şi Ceahlăul, la-ndemnul de Poet,
Ar vrea testamentar din cer să ne privească!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Claudiu Dumitrache este un simbol pentru viitorul creaţiei intelectuale care nu trebuie sa moară niciodată, oricât de digitalizaţi am deveni. Iar faptul că îmbină literatura cu muzica, e un semn foarte bun pentru muze, care ne vin de la vechii greci. Omul este o fiinţă capabilă de creaţie intelectuală, singura, de altminteri, iar Claudiu ilustrează acest lucru. El va duce literatura română şi artele mai departe. Acum este multă umbră, dar va veni lumina. Claudiu Dumitrache este un intelectual care poate coagula suflete, ceea ce nu este puţin lucru.

Ioan-Aurel Pop în Dicţionarul enciclopedic al scriitorilor români la începutul mileniului al III-lea – MILENARIUM, vol, Claudiu Dumitrache
Adăugat de Ionel Cioaba
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copiii sunt cu Moşu-n prag

Vine Crăciunul, se repetă
Sub crucea vieţii an de an,
Ne pune-n suflet ban cu ban
Şi câte-o stea inteligentă.

Simbolul ei în vârf de brad
E rod ce duce mai departe
Tradiţii în oraş, în sate,
Prin adieri cu suflet cald.

E sărbătoare până-n cer,
Culori şi zâmbete în ton
Îl pun pe Moş Crăciun în tron
Pe-o săniuţă de mister.

Cu bliţul amintirii renii
Spuzesc zăpada în copite
Şi-n limpezime de cuvinte,
E forfotă în miezul iernii.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spirala unui declin

Trup fugarnic de
vestală,
melodie vegetală,
respiri viaţa florilor
şi gândul culorilor,
falnic, duci până
la Cer
esteticul efemer –
simbol al vremelniciei
şi al vidului mental,
eroarea insomniei –
paradox fundamental!

Clipe sumbre, turbulenţă,
voluptăţi prin excelenţă,
lunecare-n Infinit,
nadir tandru şi zenit,
siluirea timpului,
în cordul Olimpului,
lăuntricul poeziei,

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de câmp

De-a pururi ucenici măiestrei lire
ce-a dat nobleţe slovei româneşti,
prin secoli mulţi poeţi au să se-nşire,
dar nu vor fi nicicând doi Emineşti.

La zvonul codrului, murmuitor,
la al legendelor trăind prin vreme
atenţi precum la cristalin izvor,
aţi auzit cum glasu-i vrea să cheme

atâtea umbre şi lumini din cer,
credinţă şi durere, magi şi sori,
tot ceea ce-i pe lume efemer
şi aştri care sunt nemuritori.

Eternizând dulceaţa din cuvinte,
ivind simboluri proaspete în veac,
EL ne presară flori de câmp nainte
şi-n suflet ierburi tainice, de leac...

poezie de Corneliu Vasile din revista "Catedra" (ianuarie 1992)
Adăugat de Corneliu Vasile
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meditaţie şi deşertăciune

Anotimpul şi-a ridicat ochii peste munţii lunii,
o stea îndepărtată se învârte în jurul unui soare gigant.
Eu privesc noaptea pe rotunjimi cardinale cerul,
cunosc foarte puţin faţă de cât nu cunosc
şi nu pot găsi răspunsuri la tot ce se petrece-n cosmos.

Mintea mea nu poate cuprinde întregul univers,
în finitul ei este atât de neîncăpătoare,
încât doar cu gânduri nebănuite umple memoria
şi sufletul îmbrăţişează pe Dumnezeu
prin cuvântul primit şi înălţat deasupra de înţelegere
într-un simbol al efortului cunoaşterii de sine
până la apropierea de creaţia divină infinită.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec occidental

O, a sufletului bătaie de aripi:
Păşeam odinioară, păstori, spre păduri amurgite
Şi urma cerbul roşu, floarea albastră şi gângăvitul izvorului,
Plin de smerenie. O, străvechiul ton al greierelui,
Sânge înflorit pe piatra jertfei
Şi strigătul păsării singuratice peste liniştea verde a iazului.

O, voi cruciade şi martiri înflăcăraţi
Ai cărnii, violetele fructe cad
În noptatica grădină, unde în vremuri trecute păşeau pioşii apostoli,
Acum războinici, treziţi din răni şi vise de stele.
O, blândul mănunchi al nopţilor albăstrele.

O, voi vremuri de linişte şi ale toamnelor aurite,
Căci noi călugări paşnici storceam violeţii struguri;
Şi împrejur străluceau dealul şi pădurea.
O, voi vânătoare şi castele; odihna serii,
Căci în cămăruţa lui omul medita la cele drepte,
Şi-n mută rugăciune spre viul căpătâi al Domnului tindea.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără făptuire

bate-un vânt ca turba neagră, orizontul
el pune-n priviri clepsidra unui alb născut din spuma
mării, gândul
o mână agaţă încă cerul şi strigă
urăşte-mă dar nu tăia în felii timpul

într-o încapere goală, a lumii, un nud stă aplecat
şi rugă ţine
din gânduri fă-mă Doamne din nou fecioară-n trup
şi din lume adună-mă
simbol să fiu pentru suflete uitate
şi-n încaperi cu frig, pereţi, Tu Doamne construieşte
din lut un chip fără de păcate

dă Doamne să fie dragoste şi fericire
rupe o creangă a cerului minune
şi peste oameni, Tu, apleacă
încă odată mărul
dar fără păcatul făptuirii

poezie de Viorel Muha (iunie 2014)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dulce psihoză

Cu fluturi prinşi în păr
Şi cu miros de flori pe buze
Tu poartă-ţi paşii
Peste pragul nopţii ce-a trecut
Şi lasă-te purtată într-o nouă zi!
O nouă şansă plină de speranţă...
Şi lasă ploile în urmă!
Uită trecutul ce-ai avut!
Hai, vino şi prinde-mă de mână
Să păşim în neant
Plini de iubire şi de dăruire,
Pe drumul celor ce au rătăcit,
S-atingem inimi pline de dorinţă!
Poartă-te pe tine, femeie,
Înger blând, ce-ai coborât din Rai,
Ce porţi în suflet doar lumină şi dorinţă,
Dulceaţa amară a fructelor iubirii,
Iubita mea "Psihoză"
Frumoasă "Afrodita",
Simbol al fericirii...

poezie de Diodor Firulescu din Viaţa într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teatru

O viaţă-n acte pe-o estradă,
O lupă simbol, show tapetic
Se repetând seral, estetic...
Am vrea să-l reîntâlnim pe stradă!...

E-o-nchipuire de design
De aventuri doar pe-un platou,
Trăite de-un erou; ecou
De-actor ce-am vrea să fim, un fain.

E-o răbufnire de talent
Ce-avem cu toţi; ne jucăm viaţă,
Ne-i sufletului aliment...
Copii rămaşi, iubim paiaţă.

Crâmpei de virtual accept
Trăit pe-un scaun, lojă-n stal,
Uitând de locul din real...
E-o feerie de intelect!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţa

Speranţa-i o voce ce –mi sună în ureche
Şi-mi spune în taină, cu glas scăzut, ades,
Încrederea în mine să nu mă părăsească
În viaţa mea, pentru ce urmează a se întâmpla.
Fără deznădejde, amar sau vreo tristeţe, să trăiesc,
Căci zorile de zi în fiecare dimineată se vor ivi.

Speranţa-i ca o lampă aprinsă ce-mi arde- n trup
Şi-mi luminează calea spre-o destinaţie necunoscută,
Dar de mine mult dorită, aşteptată şi râvnită,
Cu ea la plimbare pornesc şi sigur nu greşesc
Şi voia Lui încerc din răsputeri să o găsesc.

Speranţa-i rozul trandafirului peren şi-nfloritor,
Simbol ce ascunde-n el un mister fermecător,
Mă aplec spre el, căuş din palme fac,
Mă las ademenită de prospeţimea şi vigoarea lui,
Adulmec lacom un parfum suav, năucitor,

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Ganea (30 decembrie 2020)
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asta mi-e crucea! O duc cum pot

De ziua “TA”, din an în an,
Eu îţi transmit un «gând» răzleţ,
Ce are un «simbol şi un preţ»,
A unei «taine» de amor
Ce o păstrez cu prea mult dor,
Ca «Baciul» doina din folclor,
Cu ea în suflet am să mor
Dar... şi cu al tău dispreţ.

Am încercat, dat tu n-ai vrut
Să-ţi mângâi părul despletit,
De-un timp, prea des m-ai ocolit,
Să nu-ţi mai tulbur traiul plin,
De rătăcire şi declin
Şi să-ţi respect al tău destin
Ce ti-a fost dat, chiar de-i hain,
Să-l duci pân-la sfârşit.

- Asta mi-e «Crucea», tu o ştii,
Şi vreau s-o “car”, aşa socot,

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu din Freamăt de dor - antologie (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hristos

"Hristos a înviat!", să nu fie o rutină
Cum "Ce faci?", "Bună ziua?, "Bine!", ori "Te salut!"...
E timp să stai pe gând, să-l pui într-un trecut,
Să devii un apostol, din alt tărâm... O să vină!

Este singurătatea de corp ce suflet poartă
Cu spiritul, întreg cu tot cu întuneric
Ce-aşteptă o scânteie, apoi extaz feeric,
Că eşti la fel... Ofranda de tine, cea deşartă!

Hristos e mai presus de un real-rutină,
E simbolul de mine, de tine... la perfect!
E cel ce nu vei fi de nu-ţi impui proiect
Să ierţi, să judeci mult, preluând... Nedând neghină!

E-o zi când poţi să uiţi tot ce-i în jur anost,
Să pleci în pelegrin ca să-ţi inviţi apoi
Ce-ai drag, mai drag de orice, să spui "Veniţi şi voi!"...
E zi când tot învie, din ce n-ar fi... De toast!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 aprilie 2018)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!