Citate despre sperieturi și timp, pagina 3
Nimic să nu-ți fie străin, de vreme ce e goethean... Există mulți creatori care să-ți dea seducția aceasta? Poate Goethe singur; căci este singurul geniu ce nu e deosebit de omul obișnuit. Toți ceilalți îți spun altceva, cum trebuie să fie lucrurile, în timp ce el îți spune cum sunt ele, cum le vezi și tu... Ți-e astfel cel mai prietenos și familiar dintre genii. E unul care nu sperie, un monstru blajin. Cum au putut face învățații spre a-l confisca pentru ei, închizându-l în muzeul lor?
citat celebru din Constantin Noica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Majoritatea epigramiștilor de la Academia Liberă Păstorel suntem în jur de 80 de ani
Ca poantele să le deșarte,
De orice râd, chiar și de moarte
Și cred c-ați constatat și voi:
S-a cam speriat moartea de noi.
epigramă de Georgeta Paula Dimitriu din Mărțișoare (2009)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să vezi, îi răspunse omul, m-am gândit să nu-mi mai pierd timpul smulgând copacii unul câte unul, că nu sunt buruieni ori d-alde cânepă: îi leg unii de alții și iau pădurea întreagă și-o duc acasă. Zmeul se sperie acum și mai rău, și iar unul una, altul alta, până ce se învoiră ca să mai dea zmeul o găleată de galbeni, iar în schimb să poată duce el copacii în spinare și pădurea să rămâie la locul ei, cum o lăsaseră tatul și bunicul lui.
Ioan Slavici în Spaima zmeilor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sentimente
Sentimente pozitive,
sentimente negative
luptă pe câmpul amurgului,
cu raze înăbușite de nori...
Țipătul meu rupe
linia ascendentă a lunii prea rotunde,
ca un pântec, ca o femeie,
ce plămădește din clipe de frumusețe,
din ea însăși, iubirea.
Țipătul meu,
adânc, ca liniștea din miezul oceanului,
se unduiește printre pietre,
trezindu-le,
înflorindu-le.
Speriate, clipele își potolesc,
cu palmele transpirate,
inimile albe,
rotindu-se deasupra umărului tău,
adânc înfipt în carnea dorului meu...
poezie de Riana Irimie
Adăugat de Alin Liviu Mihai Gradinaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ludic păcat
Eu nu mai știam că trecusem odată
prin satul acela pierdut printre ploi,
că lumea prin curți aștepta speriată
o toamnă nebună venind dinspre văi.
Dar astăzi, acolo, ajuns peste vreme,
(de ce nici nu știu, să vă pot explica,)
mă simt, dintr-odată, scăldat în poeme
ajunse cu vântul pornit dintr-o stea.
Prin mine se scurg amintiri colorate
cu umbre de visuri trecând prin decor,
scăpate de ploile toamnei plecate
cu aripa frântă-ntr-un mit zburător,
un mit care-și lasă pe creste arome,
păstrate din timpul acela uitat,
ce încă mai duce cu el, peste vreme,
mirajul ascuns într-un ludic păcat.
Păreai o nagodă plutind peste ape,
călare ajunsă pe calul licorn,
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din volumul de versuri Poeme peste timp (2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Murind pentru iubire
Mori, mori, mori în această Iubire!
Dacă mori în această iubire,
Sufletul tău va renaște!
Mori, mori, nu te speria
de moartea a ceea ce este cunoscut!
Dacă vei muri față de tot ceea ce este trecător,
vei deveni etern!
Mori, mori, mori față de
ceea ce are moarte
și vei deveni etern!
Mori, mori, evadează din acești nori!
Când vei ieși dintre nori
vei fi (precum) Luna strălucitoare!
Mori, mori, mori față de
zgomotul grijilor lumești!
[...] Citește tot
poezie celebră de Rumi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Venera: Simt că turbez! În sfârșit, ne-a picat din cer un bărbat! Unul cam trecut, dar adevărat! Nu ne rămâne decât să-l împărțim în mod egal între noi! (Ia un cuțit de pe tejghea). Lăsați-mă pe mine să-l tranșez...
Elen (se opune, speriată): Venera, ai înnebunit? Doamne, ce poate face abstinența dintr-o femeie!
Venera: Da, cred că am înnebunit! De patru ani ne rugăm, și individual, și în echipă... Și acum, cerul ne trimite în sfârșit marfă! Cam expirată, vedem și noi! Dar avem marfă de genul masculin! Marfă! Marfă! Marfă!
replici din piesa de teatru Lady Robinson Bar (Insula femeilor), scenariu de Valeriu Butulescu (2009)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Amintiri din totdeauna
Poetul
închide
circuitul
lui
Dumnezeu
în natură
Nici
un
înger
nu-i
mai
sperie
singurătatea
Singur
ca
anul
acesta
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Poeme infracționale (15 iunie 1995)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Frunze pierdute
Cincizeci de ani, de cînd încerci mereu,
Condeiul, gîndurile și cerneala,
N-au mai ajuns să-ți curme, fătul meu,
Frica de tine și-ndoiala.
Te temi și-acum de ce te-ai mai temut.
De pagina curată și de rîndul,
Și de cuvîntul de la început,
Te sperie și litera și gîndul.
Foile tale scrise, de hîrtie,
Se rup și zboară, ca dintr-o livadă
Frunzele zmulse-n vijelie,
Fără ca piersicul să și le vadă.
La fiece cuvînt, o șovăire
Te face să tresari și-ai aștepta.
Parcă trăiești în somn și-n amintire
Și nu știi cine-a scris cu mîna ta.
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Opinia (către Guță): Ce faci, nenorocitule! Te-ai răzgândit? Nu-ți mai dai foc?
Guță: Doamnă, îmi pare rău! Poate altădată. Poate cu altă ocazie...
Opinia: Nemernicule! Te joci cu opinia publică? Am anunțat protestul tău! Ești inclus în agenda zilei! Toate agențiile de presă așteaptă să țâșnească flăcări din tine. Și tu faci fițe?
Guță: Stimată doamnă, nu pot...
Opinia (îl prinde violent de mână): Trebuie să poți! Arderea ta este irevocabilă! Dă-mi bricheta! (Speriat, Guță îi dă bricheta).
Guță: Doamnă, vă rog frumos...
Opinia: Motor, Mișule!
replici din piesa de teatru Partidul Național al lui Tata (Fantezie balcanică), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gogyohka
luna speriată se preface că doarme
sub un nor răscolit de vânt
în candela tăcerii
razele unui bec scaldă
istovite oglinzi de cleștar
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
September
spartă în cioburi de rouă, o lacrimă
plouă prin toamnă-n chipul tău
sting jar de roșu în obraji fierbinți
ce ard în bob de strugure, o lumină
apusul strigă prin pana ce cade încet din cer
nu plecați voi zilele mele senine
recele pătrunde prin căldura temătoare
raza de soare dezgolită și străluciutoare
dansează în apus de roșu pe fereastra mea
un fuior dintr-un nor, clipește speriat
o aripă zboară albind cerul
liniștea picură ca ceara fără sunet
podeaua amintirilor mele suspină
noaptea luna trimite câte-o rază și mă înțeapă
cu gheță-n inimă
firul gândului din deștertul sufletului meu
s-a răcit cu brumă
soarele încă stropește cu raze cerul
pământul plâge cu munții prin înalte cețuri
prin văi și-n cetăți mustește trecutul
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (august 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Plouă
De trei zile plouăntruna,
Peste tot sunt doar băltoace,
Vremea santrecut cu gluma,
Șiasta nimănui nu-i place.
Noriis groși și negrii tare,
Frigul nea pătruns la oase,
Așteptând un strop de soare,
Lumea stă mai mult prin case.
Un cățel speriat de moarte,
Sa ascuns sub scara noastră
Șinghețat spațiul împarte
Cu-un motan și cu o broască.
Stau la geam, privind afară,
La vremea deloc frumoasă,
Îmi aprind calm o țigară
Și îmi zic: - Binei în casă.
poezie de Paul Constantin (17 aprilie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezie... răspuns...
De ce să te plângi când nătângi încă dorm
de ce să crezi pomul că-i prostul enorm
de ce să crezi timpul că-i surd la nevoi
sau sângele scurs e din noi fără voi
Află că pomu-i la fel precum omul
SIMTE citește chiar gându-ți din gnomul
clipa, secunda trăiește-o ca-n pomul
ce-ți crește-n grădina ce-o udă chiar DOMNUL
Zici că îți crește pământul în vene
nu te speria, e doar calciu și lene
plin de grăsimea guiț ce se cerne.
o sperietură-i doar viața-n-final
crezi că sfârșitu-i aici,... în spital
nu înțelegi, nu accepți lapidar,
că-i nemurire, fii sigur... "fatal"!
poezie de Scurtu Sorin Izvoraș (21 octombrie 2017)
Adăugat de Scurtu Sorin Izvoraș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când devii conștient de trecerea timpului, nu te mai sperie nimic.
Mioara Drîmbu-Cucu
Adăugat de Mioara Drîmbu-Cucu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mama mia! Nu e cazul să ne supărăm. Eu am tot analizat, să văd ce vrea să spună omul. Și [...] | Citește tot comentariul
Mi-e frică doar de boală, bătrânețea nu mă sperie. Este o vârstă frumoasă, care aduce în schimb perspectiva și înțelepciunea. Mi-e teamă doar de perspectiva morții, mă doare să pierd câte o persoană dragă, devin tot mai sentimental cu timpul și-mi dau seama cât au contat în viața mea anumiți oameni care azi nu mai sunt. Cât despre mine, mi-aș dori o moarte comodă, senină, fără aventuri.
Dan Grigore în interviu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elen (speriată): M-am blocat! Nu pot să mă exprim! Doamne, nu mai pot să ies din propoziția principală. Îmi lipsește un verb...
Lady Robinson: Ce fel de verb?
Elen: Un verb copulativ...
Lady Robinson (râde): Ai înnebunit! Un verb copulativ? Iată ce poate face gramatica dintr-o femeie divorțată. Ce să faci tu cu un verb copulativ, singură, pe această insulă?
Elen (cu voce isterică): Vreau să-l conjug, să-l subjug, să-l înjug! La orice timp și la orice mod doriți! (Plânge): Un verb, doamnă! Nimic mai mult!
replici din piesa de teatru Lady Robinson Bar (Insula femeilor), scenariu de Valeriu Butulescu (2009)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Tu la căpătâiul tău
Să nu te sperii când vei fi o pasăre
și o să zbați cu ciocul
în craniul unei cuști.
Să nu te sperii
când vei fi o pasăre
de piepturi care îți stau pe aripi
și de luna răsărită în suflet.
Să nu te sperii
dacă la căpătâiul tău
mirat
tu o să te aștepți
speriat!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunze pierdute
Cincizeci de ani, de când încerci, mereu,
Condeiul, gândurile și cerneala,
N-au mai ajuns să-ți curme, fătul meu,
Frica de tine și-ndoiala.
Te temi și-acum de ce te-ai mai temut,
De pagina curată și de rândul,
Și de cuvântul de la început.
Te sperie și litera și gândul.
Foile tale scrise, de hârtie,
Se rup și zboară, ca dintr-o livadă
Frunzele smulse-n vijelie,
Fără ca piersicul să și le vadă.
La fiece cuvânt, o șovăire
Te face să tresari și-ai aștepta.
Parcă trăiești în somn și-n amintire
Și nu știi cine-a scris cu mâna ta.
poezie celebră de Tudor Arghezi din Frunze (1961)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbra
Te urmăresc prin veacuri, prin vârste și milenii,
Încă de când spinarea ți-o-ncovoiai pe brânci,
Când, speriat și singur, târâș printre vedenii,
Umblai numai să cauți culcuș sau să mănânci.
Însoțitoare mută-n odihnă și mișcare
Și copie leită, croită pe tipar,
Ne-nghesuiam alături, ciuliți în ascultare,
La pasu-n frunze-al fiarei flămânde, greu și rar.
Ascunși prin gropi și scorburi, alăturea de tine,
Tu nu știai că suntem într-unul singur doi,
Împreunați pe viață din două firi străine
Prin șubreda urzeală de aer dintre noi.
Sunt umbra ta, de-a pururi de om nedespărțită,
Cu linia schițată aceeași de contur,
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre sperieturi și timp, adresa este: