Citate despre sperieturi și visare, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la sperieturi și visare, dar cu o relevanță mică.
Cabina de probă a viselor
Azi am navigat într-un submarin, unde controlorii erau zorii zilei.
Pentru siguranța mea și pentru a nu risca o amendă,
Aș fi fost dat jos la următoarea stație,
Deci mi-am compostat pastilele, contra fricii de inconștiența!
Întotdeauna mi-este teamă să nu fiu găsit fără bilet
La trecerea liniilor dintre realitateși vis, dintre zi și noapte.
Tare îmi place să alerg printre rafturile bibliotecii cu vise!
Ce frumos! Toate visele aș vrea să le pot trăi
Într-o singură noapte!
Ieri noapte te-am visat și nici în vis eu nu știam cum să măcomport cu tine.
Și pentru asta făceam tot felul de chestii stupide.
Noroc cu tine, că ți-ai dat seama și ai spart gheața,
Făceai ceva de care aveam nevoie mereu. Mă iubeai!
Aș fi vrut să trag perdeaua nopții, către zid,
Să-l dezgolesc ca pe un nud acoperit de cuvinte...
Sa vadă toată lumea cum ne iubim...
Chiar dimineața să vadă cum mă săruți, ea cea care desparte visul de realitate.
Ce frumos! Visul a rămas lipit de mine toata ziua...
Bine că nu a fost soare, că sigur i+aș fi văyut umbra pe trotuarul tăcerii.
Să nu mă sperii și să fiu sigur că nu-l pierd, l-am băgat în buzunar,
[...] Citește tot
poezie de Diodor Firulescu din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dreptul la visare
Dacă-i vorba de ales
Dați-mi tot ce mi-ați promis:
Dați-mi dreptul meu la vis
Că l-ați invocat prea des
Dați-mi liniștele care
Le răpiseră ceilalți
Când cobori să te înalți
Stinge vântul felinare
S-a făcut prea multă larmă
C-au să vină gunoierii
Inimă, să nu te sperii
Că tu n-ai permis de armă
Un pikamer ce nu sparge
Nici asfat, nici asfaltite
Leagă nopțile tihnite
Cu o spaimă de catarge
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întrebare nesfârșită
De ce oare sunt cuprins de îndoieli
de ce oare mă mint ori nu mă mint
de ce în vise sunt speriat și fericit sau nu
de ce sunt optimist și-n orele târzii plutesc
și-n alte dimineți mi-e frică să gândesc
de ce mi-e teamă când mă simt stăpân
iar când sunt amețit sunt sigur că mă pierd?
De ce mi-e dor și te visez mereu
iară privirea ta mă urmărește întruna
și glasul și mila sunt la cheremul tău
când nu mai am puteri să îți ating gândirea
îndepărtărilor pierdute-n eșecuri și în ploi
de ce oare îmi zic... că m-ai iubit sau nu
și sentimentele le-amestec și mă dor?
ce-mi pasă, sunt al nimănui
și nimenea este a mea,
ce-mi pasă?
poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întrebare nesfârșită
De ce oare sunt cuprins de îndoieli
de ce oare mă mint ori nu mă mint
de ce în vise sunt speriat și fericit sau nu
de ce sunt optimist și-n orele târzii plutesc
și-n alte dimineți mi-e frică să gândesc
de ce mi-e teamă când mă simt stăpân
iar când sunt amețit sunt sigur că mă pierd?
De ce mi-e dor și te visez mereu
iară privirea ta mă urmărește întruna
și glasul și mila sunt la cheremul tău
când nu mai am puteri să îți ating gândirea
îndepărtărilor pierdute-n eșecuri și în ploi
de ce oare îmi zic... că m-ai iubit sau nu
și sentimentele le-amestec și mă dor...
ce-mi pasă, sunt al nimănui
și nimeni este a mea.
Ce-mi pasă?
poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt peste tot și niciunde
Ieri mă-ntrebam cam ofuscat,
Sunt peste tot și niciunde,
Iubesc cerul strecurat
Printre-albastre zări profunde?
Cercetând în stări imunde,
Constat că e adevărat,
Sunt peste tot și niciunde,
Ca vis în noapte spânzurat.
De sunt aici ori fieunde
Și-ascult ecoul speriat,
Sunt sigur că îmi va răspunde,
Să știu că nu m-am înșelat,
Că-s peste tot și niciunde.
poezie de Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eșafodul
rupt din soare, tăvălit prin glod
sufletul meu, vlăguit de viață
se întoarce înspre dimineață,
din exiluri îmbibate cu exod
ani la rând, l-am tot și tot primit
totdeauna stam cu ușile deschise
ca venind să-mi tălmăcească niște vise
care-n lipsa lui m-au prididit
ani la rând, demers după demers
ultimatum după ultimatum-toate lui
să-mi răspundă categoric- încă cui
aparține, și prin care Univers
el râdea cum râde o fantomă
când o sperii cu lumini de Lună plină
și cântare de cocoș din fund de splină
-singur mai perplex ca o protomă
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (24 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stepele nopții
Bate ploaia noaptea darabana
Vânturile, caravane, șesul
Viselor difuze înțelesul
Dincolo de care doar capcana,
vagi frânturi. Și două lumi deschise
Totul e o goană de himere
Ce-ai să faci când vor veni a-ți cere
Slujitorii regelui, permise?
Spală noaptea draperii de ploaie
Viața noastră plină de mizerii
Suflete, e greu, să nu te sperii
Toată lumea s-a umplut de zoaie
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ducele: De moarte fii sigur; așa îți vor fi mai dulci
Și viața și moartea. Tu spune vieții:
Dacă te pierd, eu pierd un lucru pe care
Doar nebunii și l-ar dori: o respirare ești,
Supus puterilor stelare pe care le-nduri
În orice loc al hălăduirii tale
Oră de oră: ești măscăriciul morții;
Îți dai și sufletul fugind de moarte
Dar mereu către ea alergi. Nobil nu ești,
Când bunurile vieții tale în lume
Se hrănesc din josnicie. Nu ești viteaz,
Când ți-e frică de furca moale, fragedă
A unui biet vierme. Somnul e odihnitor,
Și-l cauți de-atâtea ori; dar te sperie
Moartea care este același lucru.
Nu ești tu însuți; mii de boabe ale țărânii
Te-au alcătuit. Fericit nu ești; tânjind
După ceea ce nu ai, tu mereu dai uitării
Cele ce ai. Statornic nu ești;
Starea ta se schimbă curios după lună,
[...] Citește tot
replici celebre din piesa de teatru Măsură pentru măsură, scenariu de William Shakespeare, traducere de I. Ieronim
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar copiii mai visează
Împrejurui meu doar oarbe
Goluri negre, hăuri mari
Întuneric care soarbe
Păcura din păcurari
Vânt adie dinspre haturi
Lișițele sunt plecate
Tremur' apele sub zbaturi
Valuri, valuri speriate
Fug fantome prin ferești
Ca să nu le prindă zorii
Dintr-o carte cu povești
Și cu zâne iluzorii
Doar copiii mai visează
Un imperiu viitor
O lume ceva mai trează
Și care să fie-a lor!
poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tristețe
E drept că ne pătimim din furia unui noiembrie
ce nu se mai sfârșește, dar ce idee,
ce idee ciudată să-mi spui că de atâta ploaie
nu știi ce să mai faci să nu ni se infesteze iubirea
așa că trimiți uitarea în stoluri de pradă
să-mi devoreze sanitar visele pe care cu eleganța
spleenului tău le sfâșii metodic primăvara,
să-mi bea mai apoi toată apa din ochi,
ciugulindu-i până la ultima picătură în care-ți păstrez surâsul.
Îmi crapă privirile de la atâta deșert
în vreme ce tu îți scrii rubicond poezia
curcubeielor din irișii altei femei
Îmi marchez discret orbirea cu un surâs de Ganika
și caut un centru sigur de care să-mi reazăm
tristețea, așa că bâjbâi prin mine,
cu o mână strângându-mă în singurătatea mea,
Ca un copil speriat în fusta mamei,
cu cealaltă pipăind un flash din ziua în care
ne-am întâlnit pentru prima oară și m-ai tras surâzând spre tine.
poezie de Simona Iagăr
Adăugat de Simion Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
După "răcorendum"
Toată gloata-i amuțită,
Lupu-i șef... la abator,
Judecata-i pregătită,
Vulpea e judecător.
Un dulău așteaptă-n dos
Un ciolan mare de ros,
Unii dau din nas, se strâmb',
Ca intoxicați cu plumb.
Funcțiile... sunt antamate,
De cioroi, pe-un stârv în spate.
Bun participant la chef,
Porcul e contabil-șef.
Un cățel, sortit capturii,
E Ministru-agriculturii,
Că-i mai negru-n cerul gurii.
Mici și mari, s-au angajat
Că vor face și vor drege,
S-au pupat și au plecat,
Să-l belească chiar pe rege.
Planul l-a făcut motanul,
[...] Citește tot
fabulă de Octavian Lupascu
Adăugat de Octavian Lupascu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunze la câini
De ce-o lătra un câine-n miez de noapte?
Cred că s-a speriat de somnul meu,
Care, sătul de gânduri și de șoapte,
M-a părăsit, cum face mai mereu.
Și totuși, pân-acum nu l-a simțit
Nicio țipenie de vietate.
Să fie semnul că s-a-ndrăgostit
Și a călcat pe frunzele uscate?
De visător, poate de somnoros,
Cu ochii-n cer, la stele-ndepărtate,
O fi uitat să se mai uite-n jos,
La mine și la frunzele uscate.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (5 februarie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poemul Vândut
Adoarme visul pe un colț de stâncă,
regretele din umbră contenesc,
doar gândurile stranii mai aruncă
cu jar adus dintr-un vulcan ceresc.
Dar mă trezește vântul deodată,
alerg spre geam, în cuget speriat,
privesc năuc spre bolta înstelată,
văd Carul Mic aproape răsturnat.
Din el se scurg iubirile trădate
într-un poem pe care l-am vândut
pe un ulcior de vin și un sărut
când buzele mi se zbăteau uscate.
poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poemul vândut
Adoarme visul pe un colț de stâncă,
regretele din umbră contenesc,
doar gândurile stranii mai aruncă
cu jar adus dintr-un vulcan ceresc.
Dar mă trezește vântul deodată,
alerg spre geam, în cuget speriat,
privesc năuc spre bolta înstelată,
văd Carul Mic aproape răsturnat.
Din el se scurg iubirile trădate
într-un poem pe care l-am vândut
pe un ulcior de vin și un sărut
când buzele mi se zbăteau uscate.
poezie de Corneliu Neagu din volumul de versuri Poeme peste timp
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poemul vândut
Adoarme dorul pe un colț de stâncă,
regretele din umbră contenesc,
doar amintirile trădate mai aruncă
cu jar adus dintr-un vulcan ceresc.
Dar mă trezește visul dintr-odată,
alerg spre geam cu gândul speriat,
privesc năuc spre bolta înstelată,
văd Carul Mic aproape răsturnat.
Din el se scurg iubirile trădate
într-un poem pe care l-am vândut
pe un ulcior de vin și un sărut
când buzele mi se zbăteau uscate.
poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri (2018)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis bolnav
Sunt omul care și-a pierdut umbra.
Am căutat-o în noapte
dar noaptea a fugit speriată.
Am căutat-o în peșteri
dar liliecii mi-au răspuns cu blesteme.
Am căutat-o în mare
dar marea a fugit în cer.
Sunt omul care și-a pierdut umbra.
Nedumeriți, apoi nemulțumiți,
oamenii m-au alungat.
M-au privit împietriți cum fugeam.
Umbrele lor clătinau din cap.
Am privit cerul
și-am văzut
umbra soarelui pe infinit.
poezie de Valeriu Butulescu din revista "Mărturisiri literare" (1971)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dreptul la visare
moto: Peste tot e câte-un clinci
Când se-ocupă o uzină
Cu pancarte și lozinci
Și canistre cu benzină!
-------------------------
Dacă-i vorba de ales
Dați-mi tot ce mi-ați promis:
Dați-mi dreptul meu la vis
Că l-ați invocat prea des
Dați-mi liniștele care
Le răpiseră ceilalți
Când cobori să te înalți
Stinge vântul felinare
S-a făcut prea multă larmă
C-au să vină gunoierii
Inimă, să nu te sperii
Că tu n-ai permis de armă
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zburătorul
"Vezi, mamă, ce mă doare! și pieptul mi se bate,
Mulțimi de vinețele pe sân mi se ivesc;
Un foc s-aprinde-n mine, răcori mă iau la spate,
Îmi ard buzele, mamă, obrajii-mi se pălesc!
Ah! inima-mi zvâcnește!... și zboară de la mine!
Îmi cere... nu-ș' ce-mi cere! și nu știu ce i-aș da;
Și cald, și rece, uite, că-mi furnică prin vine,
În brațe n-am nimica și parcă am ceva;
Că uite, mă vezi, mamă? așa se-ncrucișează,
Și nici nu prinz de veste când singură mă strâng,
Și tremur de nesațiu, și ochii-mi văpăiază,
Pornesc dintr-înșii lacrămi, și plâng, măicuță, plâng.
Ia pune mâna, mamă, - pe frunte, ce sudoare!
Obrajii... unul arde și altul mi-a răcit!
Un nod colea m-apucă, ici coasta rău mă doare;
În trup o piroteală de tot m-a stăpânit.
[...] Citește tot
poezie de Ion Heliade-Rădulescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ofelia
I
Pe unda neagră, lină, în care stele dorm,
Ofelia cea albă plutește-ncet, culcată
În lungile ei văluri. Și pare-un crin enorm.
Chemări de corn răsună-n pădurea depărtată.
De ani o mie trece pe lungul, negrul râu,
Ofelia cea tristă, ca o nălucă pală.
De ani o mie, dulcea-i sminteală, fără frâu
Romanța și-o îngână în briza vesperală.
Ca pe-o corolă vântul îi desfășoară, lin,
Gingașul văl pe apă, și sânul i-l sărută,
Plâng sălcii pe-al ei umăr, iar trestiile vin
Asupra frunții sale, în vise-adânci pierdută.
Mototoliții nuferi suspină-n juru-i, blând;
În vreun arin ce doarme, ea sperie ca un crainic
Vreun cuib din care o clipă se-aud aripi bătând.
[...] Citește tot
poezie celebră de Arthur Rimbaud (1870)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Sfârșit de vară
Dacă liniștea pădurii adormite
Nici o veste de-altădată nu-ți trimite
Și pe freamăte pornite de departe
Nu te-ajunge glas de dincolo de moarte,
Vin' cu mine să ne pierdem în zadar
Printre galbenele rariști de stejar,
Cu sfioase campanule și sulfine,
Pe cărări pe unde nimeni nu mai vine.
Dulce zumzet somnoros și ireal
Să ne cheme spre poienile din deal.
Taina liniștii înalte să ne fure
Prin cotite luminișuri de pădure
Și la umbră să ne-mbie mai târziu
O clopotniță de aur străveziu,
Legănând deasupra creștetelor noastre
Licuricii înălțimilor albastre...
Fără gânduri, ca-ntr-un somn abia deschis,
Să trăim în clipe lungi același vis.
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre sperieturi și visare, adresa este: