suflet şi întuneric

Poezia este factorul multidimensional al tuturor simţurilor adânci ale poetului; rădăcina unui vis cu rădăcina unui cuvânt se şlefuiesc în curgerea fluviului cel mare de lumină din interiorul lui. Cuvântul, refuzând întunericul, se preface suflet-prunc în sufletul poetului.

aforism de Ştefan Radu Muşat din Cafeaua fără ghicitoare (2011)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chem lumina şi aspectele înalte ale spiritului fiinţei mele şi aspectele întunecate şi grele ale sufletului. Sufletul este acasă în văile adânci, umbrite. Flori greoaie, aţipite, vopsite din plin în negru cresc aici. Râurile curg asemeni melasei calde. Ele se varsă într-un mare ocean al sufletului. Spiritul este un tărâm cu piscuri dalbe, cu lacuri si flori strălucind precum giuvaerele. Viaţa este rară aici şi sunetele călătoresc pe o mare distanţă. Aici se află muzica sufletului, hrana sufletului şi dragostea sufletului... Oamenii au nevoie să se caţere pe munte nu pur şi simplu pentru că este acolo, ci pentru că divinitatea sufletească trebuie să fie unită cu spiritul.

citat din Dalai Lama
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio

Adio suflet părăsit de trup,
Adio ochi scăldaţi în lacrimi,
Să mă scuzaţi că n-am putut
Să vă şoptesc din nou dulce şoapte.

E întuneric şi e frig
Şi sufletul mă doare,
Aş vrea să strig,
Dar cine mă aude oare?

Nopţi de-a rândul voi stătea
La geam privind cum luna pe cer răsare
De tine îmi voi aminti cu drag,
Adio, iubrea mea ce mare.

poezie de Vladimir Potlog (3 octombrie 2011)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai simţit imensitatea mării? Atunci e tot una dacă marea este în linişte sau e mişcată de furtună, dacă străluceşte sub răsăritul soarelui sau dacă asupra-i ultima rază de lumină se luptă cu întunericul nopţii. Şi în sufletul aproapelui tău este o imensitate, şi îndată ce ai înţeles-o, eşti subjugat.

citat celebru din Titu Maiorescu
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tonul şi sinceritatea cuvintelor rostite pot avea memorabile crâmpeie de lumină pentru sufletul omenesc sau hăuri de întuneric nedorit.

Valeria Mahok (aprilie 2010)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucifer este purtătorul luminii. Nume straniu şi misterios al celui ce este Spiritul întunericului! Lucifer, fiul dimineţii! Este cel care aduce lumina şi în toată splendoarea sa intolerabilă orbeşte pe cei slabi sau sufletele egoiste.

Albert Pike în Dogmă şi ritual
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi şi eu...

Un înger stă şi mă veghează,
Păzindu-mi sufletul de muritor,
Ce sunt eu.... al lumii care mă trădează?
Poate chiar eu-s al lumii trădător...

În spaţiul care se curbează contemplu al nemuririi timp,
Acel veşnic înger care mă veghează...
Stau, privesc în întuneric... cu sufletu-mi îl simt...
Din umbră în lumină alintat, zorii-n mare se revarsă...

Un om atât... şi stelele de m-ar iubi,
N-aş putea să mângâi orizonturi calde,
Eu doar atât, un muritor...
Aştept lumina care vine de departe...

Pe ţărmul unei lumi, într-un univers absurd,
Trăim atât de încărcaţi cu suflete goi...
Destine ferecate cu lanţuri de patos, stinse la amurg,
Precum cei ce mor sub ceru-nsângerat şi se numesc eroi...

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandru Nicovici
Adăugat de Alexandru Nicovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul poate dezvolta, în mod misterios, o sensibilitate ce-i permite să intre într-o dimensiune unde gândul nu este ales, unde invizibilul se depozitează în întunericul teatrului nostru interior, unde cuvintele adevărului pot ilumina şi, poate, pot vindeca sufletul nostru.

Lillo Baglio în E i matti dove li mettiamo (noiembrie 2015)
Adăugat de Aneta Timplaru Horghidan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaful lui Mateiaş Basarab

Aicea zac eu, Mathei, în cest pământ reace
Pentru ce cu voi, cei vii, nu poci petreace.
Cela ce-am fost oarecând de toţi prea lăudat
Acum zac fără suflet cu lut împresurat.
Numai vă rog, greşitu, tot să mă iertaţi,
Cest mormânt întunecat, pururea să-l cercetaţi.

epitaf de Udrişte Năsturel (1652)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Magice gălbenele

Întunericul serii coboară din munţi
Cu mâna ta ce-mi mângâie chipul,
În cameră, gălbenele-n ulcele de pământ
ne zâmbesc
Pe muzica neuitatelor clipe.
Privirea ta – delicat trandafir –
Mă cheamă s-o sorb cu săruturi,
Oglinzile sufletului să-şi găsească
în lumină ecou
Doar simţind esenţa din gânduri.
Eşti aproape, acum, de sufletul meu,
În freamătul frunzelor toamnei!
Pe cer, doar stelele ne mai vorbesc
În ploi ce cad valuri-valuri –
Vestitorii nopţilor ce-şi aduc din trecut
Dorinţele transformate în fluturi,
Petalele gălbenelelor, uitate de timp,
În pletele-ţi jucăuşe cu vântul...

poezie de Alexandru Răduţ din volumul de versuri O avalanşă de tandreţe (octombrie 2014)
Adăugat de Diana Marinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cartea bună înseamnă o baie de lumină care vine să-ţi elibereze sufletul de întuneric.

citat din V. Duţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru sufletul unui artist, arta devine lumina călăuzitoare, prin întunericul vieţii.

aforism de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă tânărul începe să lenevească, rămâne cu un caracter josnic şi un suflet întunecat.

citat din Ferdousi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai simţit imensitatea mării? Atunci e totuna, dacă marea este în linişte sau e mişcată de furtună, dacă străluceşte sub răsăritul soarelui sau dacă deasupră-i ultima rază de lumină se luptă cu întunericul nopţii. Şi în sufletul de-aproapelui tău poate fi o imensitate, şi îndată ce ai înţeles-o eşti subjugat.

citat celebru din Titu Maiorescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş face aici o imprecaţie ca în Macbeth. Dar astâmpără-te, revoltă a sufletului! Ţară de spanac şi de reptile! Panait Macri la teatru, Neculai Pătraşcu în profesorat! Idioţia acestui neam se ridică să întunece toate talentele, precum broaştele tulbură apa bălţilor ca să nu se vadă oglindindu-se în ea zborul măreţ al vulturilor de sus!

finalul de la Amintiri literare. Genialul Pătraşcu de Anton Bacalbaşa
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

O încăpere poate să stea în întuneric mii de ani, dar, dacă aduci lumină în ea, întunericul va dispărea ca şi cum nici n-ar fi fost. La fel e şi atunci când lumina lui Dumnezeu luminează sufletul: Întunericul încarnărilor dispare într-o clipă. Să nu spui niciodată că eşti păcătos, declarându-ţi, astfel, limitele. Insistă, în schimb, asupra gândului că eşti făcut după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu - că în sufletul tău, în adevăratul tău Sine, întunericul amăgirii nu poate să existe.

citat clasic din Paramahansa Yogananda
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu aproape nouă ani în urmă, tot Bessie mă însoţise de-a lungul aleii pe care o urcam acum. Într-o întunecată, ceţoasă şi urâtă dimineaţă de ianuarie părăsisem casa aceea duşmănoasă, cu amărăciune şi deznădejde în suflet, simţindu-mă alungată şi proscrisă, ca să-mi aflu adăpost la îngheţatul Lowood, locul acela atât de îndepărtat şi atât de puţin cunoscut mie.

citat celebru din romanul Jane Eyre de Charlotte Bronte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În noapte

Acuma când, în noapte, la tine gându-mi port,
Mi-e sufletul o casă din care-ai dus un mort.
Tot mai pluteşte încă fiorul stinsei vieţi,
Sunt urme de răsuflet ce-s scrise pe păreţi...
Dar e atâta umbră în golul ce-a rămas
Şi-atâta întuneric se lasă ceas cu ceas,
Că, dornic să se spargă pustiul mut şi sec,
Aş vrea să-mi nărui casa -- s-o nărui şi să plec...

poezie celebră de Octavian Goga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Foaie verde

Codrule,
Dă-mi o frunză de sus,
pentru lumină şi pentru tinereţe,
Şi pentru viaţa care nu moare.

Codrule,
Dă-mi o frunză de jos,
Pentru întuneric şi pentru bătrâneţe;
Şi pentru moartea care nu învie.

Noi ne-am scris sufletul
Pe frunze...
Codrule,
Dă-mi toate frunzele tale
Să cânt cu ele.

Sau mai bine cântă tu
Şi cu sufletul meu.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe aripi de vis

Izvorâtă din adâncuri
abisale
pânza nopţii-ncet de lasă
în încăperea sufletului,
căutând întunericul
ascuns
în beciul amintirilor;
în liniştea mângâietoare
ascultă fermecată
glasul timpului;
se uită-n Cutia Pandorei
deschisă
şi-acoperă flacăra speranţei
stinsă;
închide dulapul gândurilor,
păşind sfioasă pe aleea
uitării;
se aşează la masa
tăcerii,
alături de sufletul obosit

[...] Citeşte tot

poezie de Tatian Miuţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!