suflet şi tăcere

Am adunat

Am adunat în suflet
Tăcerile de dor
Cu flori
Şi am încercat să le împart...!
Dar... Nu mi-a rămas nimic
O petală dintr-o floare
Am oprit şi eu...

poezie de Lucian Drând Luce din O petală de iubire
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ceasul
tace
în limba
secundelor
acum vorbeşte sufletul

gogyohka de Sebastian Ciortea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrima

Lacrima e sfîntă, fată,
Îi-e sufletului dată,
Cînd graiul a încetat
Şi tăcută, pustniceşte,
Numai lacrima vorbeşte,
Cu oftatul mut şi sfînt,
Despărţită de pămînt.

Dar cu seara împreună
Îţi urează noapte bună.
Vii tu, lacrimă, din lună?

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca să auzim glasul tăcerii avem nevoie de linişte sufletească.

aforism de David Boia (29 octombrie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde nu există iubire, există tăcerea sufletului.

aforism de Betty Marcovici (ianuarie 2013)
Adăugat de Betty Marcovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcere

într-un oraş bolnav, un suflet bolnav
tic-tac, tic-tac
apoi tace
s-a terminat
e linişte
prea multă linişte
nu-mi dă pace
şi tace
clopotele bat în tăcere
o imensă tăcere se loveşte de imensitatea cerului
şi tace
ne căutam în tăcere
ieri si mâine
desigur, nu ne găsim
paşii erau prea tăcuţi
stăm şi tăcem
fiindcă putem, nu
uneori vorbim, în adâncă tăcere
să nu tulburăm lacrimile de pe caldarâm
păşesc pe aleile tăcute ale vieţii

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea

Ascult tăcerea cum tace în mine.
Văd tăcerea cum fuge peste dealuri şi coline.
Privesc tăcerea cum se ascunde în suflet la tine.
Mă alin cu tăcerea când nu eşti lângă mine!

Vorbesc cu tăcerea când mă simt bine.
Urăsc tăcerea când am zile mai puţin senine.
Chem tăcerea când îmi este dor de tine.
Înţeleg tăcerea când câteodată se închide în sine.

poezie de Vladimir Potlog (20 noiembrie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântă pilotul

Dacă te-am rugat vreodată, suflete, să spui, să spui,
Ai tăcut! Ai fost eroul îmbrăcat cu scut şi zale,
Eu am fost sărmanul cui.
Palmele spre rugă-ntinse îi sunt toată arma lui:
Herostrat ce-ncrede crimei faima biruinţei sale!

Iar când te-am rugat odată, inimă, să taci, să taci,
Ai vorbit! Mai lesne-ai smulge un stejar ce însuşi este
Codru-ntreg între copaci,
Decât cum ai fost tu gata trista jertfă să mi-o faci!
Că sunt inimi şi de ceară, asta nu-i numai poveste!

Acum ce? Plângând te vaieţi că eşti pustiit de tot,
Suflete! şi ţipi de groază, inimă, n strivirea sorţii.
În zadar v-am fost pilot:
Inima un rob nevolnic, sufletul stăpân despot
Doi nevrednici, nu de viaţă, ci de sfânta pace-a morţii!

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătatea tăcerii

Din tristeţea ta,
s-a născut tăcerea mea,
doruri neatinse,
la care mai speram,
farmecul clipei
ce avea să vie,
stângaci cautând pe cer,
ochii atât de dragi mie.

Tăcerea ta,
în noaptea albastra
e vis de naufragiat
către astre,
e calea Lactee
cu doruri grele
şi noi cavalcând
unde şi maree.

Din lacrima ta,
s-a născut iubirea mea,

[...] Citeşte tot

poezie de Cornelia Minda
Adăugat de Cornelia Minda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi să faci ape, ape

Să-i vezi chipul în prag
numai ochi
Şi să faci ape, ape
Chiar dacă n-ai învăţat să înoţi
Să-i atingi gândul
Că poate
I-au sângerat căutările
Chiar dacă tăcerea
A trecut de miezul cuvintelor
Îngânându-te
Suflete

poezie de Maria Podari
Adăugat de Maria Pîrlogea
Comentează! | Votează! | Copiază!

În iubire, stavila cea mare o închipuie tăcerea în care se zidesc oamenii; mai bine să înduri cea mai sângeroasă dintre rănirile sufleteşti decât să laşi să-ţi scape din trufie ori nevolnicie, singurul prilej de a cunoaşte viaţa către care năzuieşti din toată puterea fiinţei tale.

Yves Gandon în Zulme
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zboară-mi visele

Mi te poţi dezvăui tăcut,
adâncindu-te în braţele mele.
Lasă-ţi suspinul tânguitor
în palmele-mi pline de tine.
Doar eu îţi pot străbate negurile
cu iubirea ce ţi-o port în zâmbet.
Mi te poţi dezvălui läcrimând
în fiecare deznădejde.
Lasă-ţi sufletul însetat de linişte
să-şi stâmpere tăcerea
în atingerea-mi surdä.
Doar eu pot să-ţi dăruiesc
aripile mele.
Zboară-mi visele în primăvara ta
şi lasă-le să-ţi înflorească pe chip.
Mi te poţi dezvăui tăcut,
adâncindu-te în braţele mele...

poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din profunzimile tăcute ale sufletului se va revela răspunsul potrivit.

Joseph Murphy în Puterea Extraordinară a subconştientului tău
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poarta sufletului

De-aş putea rupe tăcerea dintre noi!
Dar cum să ceri iernii flori de mai?
Mă prinde tristeţea şi-n taină contemplu...
Aripi albe, mari se desfac -
Poarta sufletului se deschide...
Sunt furtună, sunt ploaie, sunt soare!

poezie de Viorica Sălăjeanu
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spune-mi, te rog...

simt o tăcere albă şi-o dulce apăsare
mi-e sufletul ţăndări, in fâşii mă rup
e noaptea-n care plouă peste păsări
şi... peste libertatea mea de lup...
castanii plâng in sus, salcâmii dau în floare
e caldă ploaia... seara se preface!
fumez tăcut şi nu pot înţelege
de ce pedeapsa clipei nu mai tace...
şi nu mai ştiu ce e aevea... sau dacă mi se pare
spune-mi, te rog, tu!
cui să mai cer iertare...?
şi cine să mă lase
să mai fug din visul tău in care
împleteam amândoi un jug de mătase...
azi cântă un greier, bate clopotul rece
şi mă surp pe marginea iubirilor tale...
nu-ncape inima mea intr-a ta, atât e de mare...
şi-mi tac pedeapsa clipei care nu mai trece...

poezie de Daniela Pârvu Dorin
Adăugat de Daniela Pârvu Dorin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea este neputinţa sufletului nedreptăţit să mai picure cuvinte-lacrimi.

Viorel Muha (iulie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amor, sinceritate! Statornicie...! Vorbe deşarte, cu care moraliştii se înşală sau înşală pe alţii! Înapoi, iluziuni mincinoase! Să tacă aceia care ne spun că viaţa are farmece! Ei sunt inamicii cei mai mari ai omului. Nu este nimic bun aici în lume! Minciuna, trădarea. Iată natura sufletului omenesc!

Dimitrie Bolintineanu în Elena
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fantome de mătase

Speranţe rătăcite sculptate-n abanos,
Udate pe furiş cu lacrimi efemere,
Dorinţe plămădite în suflet dureros,
Speriate-n taină plâng ascunse în tăcere.

Iluzii spulberate de-al vieţii tainic mers,
Cavou de mucegai pe sufletele arse,
Medalii ruginite pe faţă şi revers,
Ca plată risipind fantome de mătase.

poezie de Ioan Gelu Crişan
Adăugat de Ioan Gelu Crişan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul răsună şi în tăcere, apoi tăcerea devine cântec, exprimă tot ce este viu în lumea asta. Însoţeşte sufletul pe drumul spre veşnicie.

Grigore Leşe în Acum ştiu cine sunt
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Argatul de la grădinărie, cum ieşi din biserică, încălecă şi într-un suflet ajunse la grădina împărătească şi descălecă şi porunci calului să facă la loc tot ceea ce stricase. Calul se puse şi numaidecât îndreptă grădina şi o făcu şi mai frumoasă de cum fusese. Fata împăratului cea mică vedea de la fereastră şi tăcea.

Petre Ispirescu în Făt-Frumos cel rătăcit
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!