supărare şi viaţă

Durere mare

Soacrele sunt supărate,
Şi trăiesc o mare dramă,
De TV că-s concurate,
Ca prilej de... epigramă...

epigramă de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Indecenţă

În toată bunătatea ce-o afisaţi pe feţe,
Privind cu scârbă-n suflet lumina celuilalt
Aveţi ceva în minte când daţi apoi poveţe,
De cum ar fi mai bine, ce cale-i de urmat?

De ce v-apasă grija de cum îmi trăiesc viaţa?
Ce gânduri negre vă trec prin capul gol?
Ce supărare vă mistuieşte faţa?
Ce jucători de teatru... actori fără de rol!

Mă-mbrăţisaţi cu patos, crezând că eu nu ştiu...
Vă las să credeţi asta, aşa cum vă e vrerea,
Să râdeti fericiţi... că-n voi este pustiu,
Vă bucură necazul, alimenţaţi durerea!

Mi-e milă de voi toţi ce vă simţiţi bogaţi,
Cu singura avere ce-o număraţi cu anii!
Sărace creaturi! E tot ce pot a spune!
În sărăcia voastră, aţi mai rămas cu banii!

[...] Citeşte tot

poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna

E toamnă în viaţă, în noi
E toamnă pe cărare,
Afară plâng a nevoi
Doi puişori de floare.

La geam cântă vântul,
Toamna este tristă,
În buzunar la mine
A ruginit o batistă.

O toamnă e şi viaţa,
Căci moare agale
În fiecare dimineaţă
Răsăritul de soare.

Iarăşi ploi, iarăşi frig,
Vântul e profetul
Omul pare acum mic
Şi supărat bietul.

[...] Citeşte tot

poezie de Amelia Florentina Glava
Adăugat de AMelia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru mine

În viaţa asta năzdrăvană
De supărări, am avut parte,
Am ticluit şi epigramă,
Ca să pot merge mai departe.

epitaf epigramatic de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când am început să pictez, m-am simţit ca transportat într-un fel de paradis... În viaţa de fiecare zi, eram de obicei plictisit şi supărat de lucrurile pe care oamenii din jur îmi tot spuneau că trebuie să le fac. Începând să pictez, m-am simţit imediat glorios de liber, liniştit şi singur.

citat clasic din Henri Matisse
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

De dragoste

Ea stă plictisită şi foarte frumoasă
părul ei negru este supărat
mâna ei luminoasă
demult m-a uitat, -
demult s-a uitat şi pe sine
cum atârnă pe ceafa scaunului.

Eu mă înec în lumine
şi scrâşnesc în crugul anului.
Îi arăt dinţii din gură,
dar ea ştie că eu nu râd,
dulcea luminii făptură
mie, pe mine mă înfăţişează pe când
ea stă plictisită şi foarte frumoasă
şi eu numai pentru ea trăiesc
în lumea fioroasă
de sub ceresc.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!

Las-o moartă!

Eşti tare supărat pe soartă,
Că mâţele au nouă vieţi.
Ce bine-i însă când înveţi,
Că vine vremea s-o laşi moartă.

epigramă de Mihaela Banu (6 august 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nepăsarea

Mă curtează nepăsarea, să îmi spună tot ce ştie:
"Hai să te-nvăţ cum se face să rămâi aparent vie!
Alfabetul meu e simplu, îl deprinzi într-un minut,
dacă scoţi din tine firea şi exişti ca vas de lut,
având grijă să îl păstrezi gol, secat de conţinut,
strecurându-te prin lume, adunând doar timp pierdut.

Treci uşor prin cartea vieţii şi dai foaie după foaie,
şi trăieşti făr-apăsare, mărind turma cu o oaie.
Supărări n-ai să cunoşti şi pe nimeni n-ai să superi
când te bălăceşti, senin, în băltoace fără nuferi.
Vis ferice de iubire va fi-ntreagă viaţa ta!
-Doamne, sun-atât de bine! Vreau şi eu trăi aşa!"

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu poţi să te superi pe vreme pentru că nu ţine cu tine. Aplică această lecţie celor mai multe alte aspecte ale vieţii.

citat din Douglas Coupland
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se pare că "Marea vieţii" este tot mai plină de înotători care se îneacă în pahar de supărare că nu-i găsesc sensul...

Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de Sara
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atenţionare

Iar bea chefliul vin cu gheaţă,
Neobservând doar cei miopi
Cum treazul, supărat pe viaţă,
Se duce-acasă dând în gropi...

epigramă de Gheorghe Bâlici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când...

Am fost la ea şi m-a respins,
M-am simţit jalnic şi învins,
Şi a plecat râzând de mine,
Şi nici măcar nu m-a atins,
Eram un foc aproape stins,
Orice-ar fi fost nu a fost bine.

Acasă mort de supărare,
Şi-n suflet c-o durere mare,
Pun capu-n pernă să adorm,
Că veni vremea de culcare,
Şi-n vis iubita mea apare,
Şi-i zic că o iubesc enorm.

Şi-i lumea foarte fericită,
Lângă femeia mea iubită,
Şi nu mai vreau a mă trezi,
M-aşteapt-o zi neliniştită,
Şi-un gust de viaţă otrăvită,
La noapte oare ce va fi?

[...] Citeşte tot

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vai! Cât de puţine chipuri îşi păstrează frumuseţea! Grijile, supărările, suferinţele acestei lumi schimbă şi înfăţişarea odată cu sufletul, şi numai când patimile adorm şi-şi pierd puterea pe vecie, norii tulburi se risipesc şi cerul îşi recapătă limpezimea. Astfel ne apar adesea morţii; chipul lor rece şi îngheţat îşi recapătă expresia aceea de mult uitată, a pruncului ce doarme, părând a se fi întors iar în primăvara vieţii.

Charles Dickens în Aventurile lui Oliver Twist
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum se deşteptă se şi duse acasă fără să bage de seamă că îi lipseşte inelul din deget. Acasă daca ajunse, ia palatul de unde nu e. Pierise ca şi când n-ar fi mai fost, iar în locul lui găsi iarăşi bordeiul părinţilor lui. Se mai căi el o toană de neghiobia ce făcuse, dar acuma prinde orbul, scoate-i ochii, povestea ăluia. Se hotărî dară să se întoarcă la împărăţia lui, să nu se mai întâlnească cu nişte asemenea oameni răi la suflet. El zise şi părinţilor lui să meargă cu dânsul, să trăiască ca în rai. Dară ei se mulţumiră a le rămânea oasele în sătuceanul în care se născuseră, şi poftiră fiului lor o viaţă lină şi fără de supărări diavoleşti. Bietul Făt-Frumos, trist că-şi pierduse inelul, trist că părinţii săi nu voiesc a merge să trăiască cu dânsul, sta cu capul rezemat pe mână şi se gândea cum să facă ca toate să-i iasă înde bine. Când, deodată, se înfăţişează înainte-i vizitiul ce-i dase împărăteasa.

Petre Ispirescu în Voinicul cel cu cartea în mână născut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai înainte eu credeam că numai cei săraci trăiesc în suferinţă şi că viaţa celor bogaţi este veselă şi plină de încredere. Acum însă, zău, eu văd că se deosebeşte numai prin cheltuielile zilnice şi că cei care sunt mari au şi supărări mari.

citat din Antifan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răzvrătire

La naştere sămânţa morţii încolţeşte-n noi.
Şi-abia născuţi, toţi suntem botezaţi,
doar ca să avem un nume pentru moarte,
să ne strige.

De ce L-ai supărat pe Dumnezeu, Adame,
cu foamea ta de viaţă?
Ce moştenire blestemată ne-ai lăsat...
cei morţi au hotărat destinul celor vii,
cei vii, din teama morţii îşi nasc fii,
să îi condamne şi pe ei la moarte!

De ce ne naştem, Doamne,
înfometaţi de viaţă
şi-o iubim,
când singura menire a vieţii,
se pare,
ne-ai dat-o să murim?

Schimbă, Domane, sensul vieţii

[...] Citeşte tot

poezie de Florin Armangic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ar trebui să avem aceasta ca regulă de viaţă: să ne silim să nu facem supărare.

Teofil Părăian în Bucuriile credinţei (2006)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiril

De Chiril n-aţi auzit, nici nu ştiţi nimic,
Dar de mine nici atât, cik-cik-cik,
Lucrurile au şi ochi, ne privesc atent,
Demenţial trăim, murim, neinteligent.
La icoane mai privim, ne rugăm de noi,
Domnul este oarecum, în noi şi în voi.
Cine s-ar ruga cinstit de un biet străin,
Fiecare este plin de sine, o ştim.
Iar povestea lui Chiril ne cam doare-n cot,
Suntem fiecare, nu? Mai netoţi, netot.
Nu vă supăraţi, vă spun după zeci de ani,
Când credeam că sunt genial, însă nu spuneam.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei care se ocupă numai de cei dispăruţi în literatură nu riscă să-şi atragă supărarea celor în viaţă. Statutul le conferă confort şi notorietate.

Vasile Gavrilescu în Parabole (martie 2008)
Adăugat de Vasile Gavrilescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Către prieteni

Eu voi rămâne aici, prieteni de o viaţă,
Căci vreau la geamu-mi ploaia să ascult,
Să văd cum primăvara lin dezgheaţă
În spaţii, noi torente de tumult.

Eu vreau să-aud cum frunza se dezleagă,
Cum viaţa întră pe deplin în ea,
Cum floarea are gustul să-şi aleagă
Lumina cerului ce vine de la stea.

Şi în acest molcom răpăit al ploii,
Ce îmi trezeşte noi melancolii,
Aş vrea să cad în braţele nevoii
De a dormi sub cânt de ciocârlii.

Să-mi intoneze dorul de câmpie,
De necuprins, de-al libertăţii zbor,
De dragostea ce ţine-o veşnicie,
Şi de dureri, ce inime dobor.

[...] Citeşte tot

poezie de Valentina Graur
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!