Citate despre tauri și timp, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la tauri și timp, dar cu o relevanță mică.
Cântecul unui iubit (Psalmul 7)
1. Iubito, știu: acum îmi cade părul, de viață destrăbălată, și trebuie să dorm pe piatră. Mă văd toți bând rachiul cel mai ieftin și mergând gol în vânt.
2. Dar a fost un timp, Iubito, când eram curat.
3. Aveam o femeie, mai tare decât mine, precum iarba e mai tare decât taurul: mereu se îndreaptă în sus.
4. Ea vedea că sunt rău, dar mă iubea.
5. Nu mă întreba încotro merge drumul, care era drumul ei, și poate că mergea în jos. Când îmi dădea trupul ei, spunea: asta e tot. Și se făcea trupul meu.
6. Acum nu mai e nicăieri, a dispărut ca norul după ploaie, am lăsat-o și s-a dus în jos, căci acesta era drumul ei.
7. Dar nopțile, câteodată, când mă vedeți că beau, văd chipul ei, palid în vânt, puternic și întors spre mine, și în vânt mă aplec.
poezie de Bertolt Brecht, traducere de Dan Dănilă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Neterminată
Sub pleoapa-nsângerată-a nopții
O biblie de var
Ascunde pașii lungi ai morții
Până-nspre clopotar.
În cimitirul vechi al meu,
Pe care crește-un laur,
Copil cu ochi violaceu
Încalecă un taur.
Ceva mai jos, lângă un leș,
Copilăria tace.
Cuminte, bagă pe sub preș
O pasăre din ace.
Tu limba de la ceas îndoi,
Cu timpul scurs pe gât
Și sânul morții, ars, greoi,
Pulsează-ntreținut.
[...] Citește tot
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Contemporaneitate
În lumea-mi plutitoare, pe un imens de stele,
În care timpul face destăinuiri prea grele,
Înaintez cu teamă pe-un câmp minat cu vise
Iar pasul mi-e tăcerea exploziilor permise,
Ciulinii defăimării credințelor lumești
Precum balauri sadici din cartea de povești
Se-nhamă bidivii la cârmele caleștii
Reducții prea absurde în matematica poveștii;
Iubirea, chiar și ea-i un strugur roș' pe buze,
O sevă ce prin sine urmează să acuze,
Zdrobită în candoarea acelei dăruiri
Ce n-a avut puterea unicei mari iubiri
Și sigura sunt astăzi că aș fi ars pe rug,
Din timpul inchizitiei de n-ar fi fost să fug,
Eretica din mine și azi se pierde- n clipe
Tot așteptând sa-i crescă albastrele aripe,
[...] Citește tot
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața
Câtă vreme nu s-a-nchis Cartea Mântuirii,
cât Isus mai poartă-n răni sângele Iubirii,
cât mai poate pâlpâi jarul sub cenușă,
stai și-ascultă. Domnul tău bate-acum la ușă.
Dacă azi e-n preajma ta, e că vrea să-ți spună
gândul cel mai minunat, vestea cea mai bună.
Nu-L lăsa să plece trist. Poate niciodată
mâna Lui la ușa ta n-are să mai bată...
*
Iată mortea lui Adam.
Izgonit din slavă,
inima-i tânjise-n el, tristă și bolnavă.
Și, trăind pe-acest pământ anii de căință
nouăsute și treizeci, au luat ființă
de la el popoare-ntregi ce-au umplut pământul
de păcat și de blestem.
Presimțind mormântul,
și-a chemat Adam pe-ai săi, capi de ginți și nații,
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vorbim cu juma de voce
1.
Vorbim cu juma de voce,
Ventriloci oarecum, cu o inimă mare,
Purtăm armură, zale de aur,
Cavalerii morți ne invidiază.
Obiectele latră uneori, părăsite,
Sărutul tău umed mă smulge din moarte.
2.
Alisa în Țara Minunilor îmi e soră,
Frate îmi e Don Quijote,
Pot trăi doar metaforic,
Pot înțelege corrida,
Dar și teama bietului taur,
Arena vieții noastre comune,
Alisa, eu îți port trena.
3.
Ce-i mai de preț, memoria sau visarea?
Răzbunarea /iertarea. Tihna/ agonia?
Fiece pom cu fructele sale,
Fiece om cu păcatele sale
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru tânărul de douăzeci de ani, chiar și apusurile par să aibă reflexele alburii și delicate ale zorilor ce întârzie să apară, faclele care-i însoțesc pe morți sunt focurile de bucurie ale noilor sărbători, tânguirile clopotelor bigote sunt dangănetele ce anunță nașterea și botezul sufletelor. E singura vârstă înfumurată a vieții, în care omul are viciul viril de-a lua de coarne toți taurii, în care umblă cu pasul sprinten și apăsat al cuceritorului de cetăți, cu pălăria pe-o sprânceană și cu bâta de cireș în mâna nervoasă.
Giovanni Papini în Un om sfârșit
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Roger Heston
Oh, de multe ori eu și Ernest Hyde
Am argumentat despre libertatea voinței de a alege.
Metafora mea favorită era taurul lui Prickett
Legat pe pășune, liber să pască, știi, cât îi ajungea
Funia legată de țăruș.
Într-o zi, în timp ce argumentam noi așa, am văzut taurul
Trăgând de funie pentru a ajunge la iarba
De dincolo de cercul păscut în întregime,
Și, smulgând țărușul, cu coarnele înainte,
A pornit-o către noi.
"Ce e aia, libertatea de a alege sau cum?" a spus Ernest, alergând.
Am căzut chiar când m-a străpuns de moarte.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Confesiuni zodiacale
sunt Taur și trăiesc în grația lui Venus
frumoasa mea regină mi-a dat romantismul
lupt de când mă știu să mă ridic mai sus
de cât mă ține sufletul și organismul.
nu joc teatru, nu fac nici exchibiții
dar mi-ar plăcea nespus să fac o magie
să mi se împlinească marile ambiții
să scot slove de aur de la nostalgie.
sunt Taur la coridă într-o mare arenă
cu toreadori care înfig săgeți în mine
mă doare, sângerez, dar iubirea perenă
mă ajută să iert să sper că va fi bine.
nu știu ce e ura, mă vreau mereu serenă
luminile credinței îmi fac zile senine.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pribegie
De-ar ști fântâna mea din vale
Pe unde apele mă curg,
Ar prinde Luna între zale
Peste colină, în amurg,
Și-n roata ei ar învârti
Și Carul mic și Carul mare
La poarta unde iasomii
Cândva mă alintau în floare ;
Le-ar umple-apoi cu amintiri
De ani bătrâna ei căldare,
Sub minunatele sclipiri
Aprinse-n cer, mărgăritare:
Mi-ar pune dulce, din cuptor,
Mireasma pâinii lângă sare
Și laptele din sân, izvor,
Al mamei într-o-mbrățișare,
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Labirint
Iubirea noastră, știi, a fost o povară,
Și uneori mai spuneam vorbe de ocară
În relația noastră, tu știi că nu mint,
Eram șoricelul cel alb din labirint.
Din acel labirint, de vroiam să scap,
Trebuia să fiu cuminte, să te împac
Să fac pe plac in orice-împrejurare
Să spun prezent, la munte și la mare.
Mergeam la turci, greci, sau ciprioti,
Tine-te după mine, fraiere daca poți
Când aterizam și coboram din avion
Vroiai direct în cazinou la Hilton.
Apoi în Marriot sau Athenee Palace
Aveam portofelul un pic cam gras
Și aveai grijă, chestie de orientare
Să redevină la dimensiuni normale.
[...] Citește tot
poezie de Alex Dospian (august 2021)
Adăugat de Alexandru Dospina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pulberea fericirii ca o pasăre roșie rară
tot ce iubește toreadorul, iubito
devine coridă și lovitură mortală
și joc pe viață și pe moarte
tu te poți măsura cu taurul numai călare
la o corridă la Guadalajara
azi ai intrat pe jos în arenă
și mi-ai pecetluit cele patru colțuri ale sorții
o singură fisură mi-ai făcut în armură
ca în evul mediu unui cavaler de poveste
și aceea-i mortală, e rană din dragoste, iubito
bucăți din inimă ai sfârtecat
și corbii-ndoliați au ciugulit floarea,
în dreptul inimii mușcata-au sângerat
și de-atunci tot mănâncă rugina
sub greaua povară a iubirii ce-ți port
și-acum găsesc prin râpe și peste tot
bucăți din inima-mi zdrobită
aud cum curge tihnit sângele acesta
rătăcit în cuvinte gemene
ce împart moartea în două
[...] Citește tot
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poveste naivă pentru... făcut copii
întâia oară am aflat de ea
în copăița în care prunceam
era îngenuncheată lângă mine
cum numai în fața icoanei
mult mai târziu am mai văzut-o
fericirea din lacrimile ei
doar de mine auzită șoptea
iubirea mea... iubirea mea...
habar n-aveam ce însemna
până într-o zi
când taur înfierbântat
în timp ce mă depravam
ca pe un cearșaf imaculat
prin zăpada albă și moale a păcatului
am făcut un fel de pneumonie
că nici nu mai puteam respira
când ea ca o altcineva
din întâmplare mă privea
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Sava
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lupte greco-romane
Se plimbau Avram si Leibu
Intr-un bilci cu panorame
Cu menagerii si-n fata
Cu-o multime de reclame.
Sarpele boua-constrictor
Armasarul Ducipal
Tot ce-i zugravit afara
Inauntru-i natural.
Leoparzi, camile, zebre
Din Uruguay si Nis
Si in fata unui circus
Au citit pe un afis:
500 de lire premiu
Va primi acela care
Daca intr-un sfert de ora
Va putea sa ma doboare
[...] Citește tot
poezie satirică de Ion Pribeagu (mai 1973)
Adăugat de Marius Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
De ziua femeii
îmi amintesc constelația tatyana,
ceva între coapsele tale și jumătate din împărăția tatălui meu
nu-i plăceau luptele cu tauri
duminica,
la biserică pe același rând cu diavolul
mestecam nucă betel și injurii la adresa partidului
aflat la putere,
călărețul galben și-a tăiat o felie din tortul pregătit pentru nuntă
a răsturnat vasul cu apă sfințită
și-a sărit peste rugăciune.
tăceam între cei doi ghiocei-
sfârcurile tale ce musteau de dorință-
ai dreptate laptele nu pătează dar nici bine nu-ți e
să calci legea cu privire la dulce,
dragă îmi era beția de vin!
muma punea ziare în geam
să nu vină ulii
pe câmp
[...] Citește tot
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăurașul
Micuțul abia se ținea în picioare. Totuși, extras
de lângă mama lui și din mirosurile grajdului,
el reușea să impresioneze prin superba lui mândrie,
reprezentând promisiunea unei viitoare suveranități, ilustrată
de felul în care, deși lipsit de coarne, încerca să ne-împungă.
Lumina neîndurătore-a soarelui reflectată pe cocenii de porumb
se-îmlânzea căzând pe coapsele lui.
Era prea semeț pentru o vârstă atât de crudă.
Mă ducea cu gândul la detronatul rege Richard al II-lea.
"Nu investim bani decât în vițelușe", a decretat Freeman.
Martor fiind, preotul și-a frecat nasul, eliberând patetic
aburi pe nări în aerul încremenit al zilei.
"Mare păcat," a oftat el.
Privirea mea a trecut dincolo de pălăria lui, către cerul gol
de deasupra ghemului întunecat de oameni
și a tăurașului care urma să primească prima lovitură.
Izbit,
tăurașul s-a opintit pe piciorușele din față,
[...] Citește tot
poezie de Irving Layton, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Scrisoarea III
Un sultan dintre aceia ce domnesc peste vro limbă,
Ce cu-a turmelor pășune, a ei patrie ș-o schimbă,
La pământ dormea ținându-și căpătâi mâna cea dreaptă;
Dară ochiu-nchis afară, înlăuntru se deșteaptă.
Vede cum din ceruri luna lunecă și se coboară
Și s-apropie de dânsul preschimbată în fecioară.
Înflorea cărarea ca de pasul blândei primăveri;
Ochii ei sunt plini de umbra tăinuitelor dureri;
Codrii se înfiorează de atâta frumusețe,
Apele-ncrețesc în tremur străveziile lor fețe,
Pulbere de diamante cade fină ca o bură,
Scânteind plutea prin aer și pe toate din natură
Și prin mândra fermecare sun-o muzică de șoapte,
Iar pe ceruri se înalță curcubeele de noapte...
Ea, șezând cu el alături, mâna fină i-o întinde,
Părul ei cel negru-n valuri de mătasă se desprinde:
- Las' să leg a mea viață de a ta... În brațu-mi vino,
Și durerea mea cea dulce cu durerea ta alin-o...
Scris în cartea vieții este și de veacuri și de stele
Eu să fiu a ta stăpână, tu stăpân vieții mele.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Dolce vita
Refuz voluptatea unui acord ontologic
Între "de ce?" și "cum?"
Pentru a ști "cine"
Între pleoapa rațiunii veșnic deschisă
Și glanda nedirijată
Între vorbe și lucrurile din ele
Așezare pământească
Pe un câmp cultivat cu legume străvechi
Pentru dragoste
Pentru copii înfășați în grabă
Și părinți plecați la muncă în zori
Această poveste a eșecului
Devine frumoasă
Când îi găsești intriga salvatoare
De vină sunt mereu vecinii
Mama, tata, sistemul
Dacă ai un pic de curaj
Să te lupți cu taurul negru
[...] Citește tot
poezie de Ancuța Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înapoi la poveste
Nu mi-e teamă să mă-nchid cu tine
într-un bloc de piatră, într-un miez de copac.
Nu mi-e teamă că ne va asupri o plictiseală eternă,
ci că va trebui să ne iubim de-a-n picioare, să tac,
și-apoi s-adormim pe hoituri necioplite,
de eroi necunoscuți, nenăscuți în vreun veac.
Între două statui, zborul sărutului e de genul neutru.
Mai ales între două statui apropiate ca vârstă,
cusute pe linia inimii cu ață de sac.
Cât am iubit libertatea țiganilor și boieria speciei
tivită pe os, cât am zăcut pe funduri de lac,
slugărind un imperiu al foamei,
mut ca o șenilă de templu!
Îmi închipui cum ne strângem mâna sau ne
gâtuim sufletele, în același punct, în același timp,
cu o aroganță de picol întărit de nevoi
și sufletele, gâtuite, cu sfoara capului tăiată,
se-nalță îmbrățișate ca două mâini
[...] Citește tot
poezie de Dragoș Niculescu din Hibernaris (2001)
Adăugat de Dragoș Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zburătorul
"Vezi, mamă, ce mă doare! și pieptul mi se bate,
Mulțimi de vinețele pe sân mi se ivesc;
Un foc s-aprinde-n mine, răcori mă iau la spate,
Îmi ard buzele, mamă, obrajii-mi se pălesc!
Ah! inima-mi zvâcnește!... și zboară de la mine!
Îmi cere... nu-ș' ce-mi cere! și nu știu ce i-aș da;
Și cald, și rece, uite, că-mi furnică prin vine,
În brațe n-am nimica și parcă am ceva;
Că uite, mă vezi, mamă? așa se-ncrucișează,
Și nici nu prinz de veste când singură mă strâng,
Și tremur de nesațiu, și ochii-mi văpăiază,
Pornesc dintr-înșii lacrămi, și plâng, măicuță, plâng.
Ia pune mâna, mamă, - pe frunte, ce sudoare!
Obrajii... unul arde și altul mi-a răcit!
Un nod colea m-apucă, ici coasta rău mă doare;
În trup o piroteală de tot m-a stăpânit.
[...] Citește tot
poezie de Ion Heliade-Rădulescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul cântec marinăresc
"Iar marea n-a mai fost." Apocalipsa, 21-1
Astfel a vorbit Domnul în Bolta de deasupra Heruvimilor
Adresându-se Îngerilor și Sufletelor, conform cu rangul lor:
"Iată! Pământul, acel plin de rele mușuroi,
A dispărut în fumul Judecății de Apoi.
Ca să se împlinească spusa Mea, secăm și apa mărilor?"
Cântau cu glas puternic sufletele marinarilor voioși:
"Ciumate fie uraganele care ne-au biciuit spinarea!
Oricum, între noi luptele s-au dat și încheiat demult;
Fiindcă-n abisul mărilor Atotputernicul ne-a văzut,
Ne lăsăm baracudei oasele, iar Domnul poate seca marea."
Atunci a luat cuvântul sufletul lui Iuda, trădătorul lui Isus:
"Doamne,-ai uitat promisiunea de-ndurare?
Cum că o dată pe an am încuviințarea să merg
Și să mă răcoresc de-arșița iadului pe-un aisberg?
Fără mare,-unde-ar fi ziua clemenței Tale?"(1)
[...] Citește tot
poezie celebră de Rudyard Kipling, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre tauri și timp, adresa este: