Citate despre timp și trădare, pagina 3
A fost atunci că Domnul, cu ajutorul îngerilor care au coborât pentru a pregăti somnul dulce din care a fost învinsă judecata lui Adam, a privat trupul său admirabil de una din părțile esențiale care-l alcătuiau. Astfel, în timp ce bărbatul dormind expunea șoldul descoperit, s-a născut femeia, rod autentic al unei trădări.
citat clasic din Vincenzo Cardarelli, traducere de Simona Enache
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trecut și vină
... și trădător și veșnic pus pe goană
trecutul meu nerușinat și gol
se vrea în rând cu puritatea diafană
a viitorului prezent în Creator
bărbat fiind, oricare-i vinovatul
ba spațiul, ba timpul, ba chiar El
și nicidecum nu-mi recunosc păcatul
adiacent trecutului mișel...
de ar mai opri încaltea, să mai stăm
la cină cea de taină ca pe vremuri -
femeia - simultanul meu blestem
cu acel trecut din dulcele meu tremur...
poezie de Iurie Osoianu (1 septembrie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Kitsch-uri
Pietre-ngândurate peste val de seară
Își aprind din inimi șoapte înghețate,
Le desparte vina și-uită să mai ceară
Un tribut sălbatic la porți de cetate.
Dar iată și timpul se proptește-n ceață,
Nimeni nu-nțelege larma din privire
Când ruga se-nalță dintr-un cuib de viață
Lung urcușul scării, rea nepotrivire.
Dezmierdat e gândul, mă pierd în cuvinte,
Cioclii de iluzii se ascund prin umbre,
Fumuriu e versul, dar merg înainte
Înotând prin mine ori pe vise sumbre.
Singură cu cerul îmi aștern răbdarea,
Nicio răzbunare nu-i atât de dulce,
Efemer e jocul, se uită trădarea,
Până și călăii vor vrea să se culce.
poezie de Daniela Tiger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atunci când...
Atunci când nu știi cât costă trădarea
Întreabă de cei ce-au pierdut soți și fii,
Atunci când nu știi ce înseamnă uitarea
Privește bătrânii uitați de copii.
Atunci când iubitul nu te iubește
Gândește-te tu câte inimi ai frânt,
Atunci când vezi fierul cum ruginește
Dă-ți seama că timpul e scurt și e sfânt.
Atunci când te vezi fără bani și sărac
Privește lumea flămândă, murdară,
Atunci când cazi jos, nu sta trist și posac,
Ștergeți genunchii și ridică-te iară.
poezie de Natalia Popusoi (2010)
Adăugat de Natalia Popusoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Actorul
Lui Mihai Volontir
Intrase în lacrimi încerca să plângă
Așa cum ar putea să plângă cineva
Dacă într-o bună zi se va găsi lângă
Propria moarte, a sa.
Apoi intra în zâmbet cu prietenii toți:
Cu ei râdea mai mult decât cu gura,
Râdeau în el chiar și cei morți,
Sfărmând trădarea, împrospătând arătura.
Intra pe urmă-n dans, cu viscolul de seară:
Dansau zăpada anului întreg.
Striviți de oboseală, dansau și amețeala
Dansul lor nici cu plugul nu pot să-l șterg.
... Și în sfârșit, intrase în propria-i făptură...
Vorbea încet, doar singur să se-auză.
Se risipea-nserarea, fără-nici o lovitură
[...] Citește tot
poezie de Renata Verejanu din Poetul dintre milenii (1979)
Adăugat de Alina Dragancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
O voce siderală
Uitarea retrezită, ivită dintr-o teamă
lăsată într-o seară pe coama unui deal,
în prag de insomnie fără răgaz mă cheamă
să-ascult pe înserate un cântec din caval.
Trec orele haine și somnul întârzie
sub visuri revenite, pe aripi de mister,
din rimele trădate în falsa poezie,
trecută de pendulă prin ceasul auster.
Iar timpul, pe tăcute, aduce fără grabă
secundele orfane, venite din trecut
cu amăgiri haine ascunse-ntr-o silabă
la marginea tăcerii din dorul convolut.
Aud în depărtare o voce siderală
ajunge fără veste, în timp nedefinit,
destramă neuitarea și ultima-ndoială
prin ceasul cu pendulă dispare-n infinit.
poezie de Corneliu Neagu (4 ianuarie 2022)
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colind de la mama
Ninge cu lumină caldă
O zăpadă dulce, albă
Și sărutul ei cuminte
Nu trădează și nu minte...
Ninge iar pe ochii tăi -
Ce frumos ninge iubirea:
Un decembrie senin
Fulguiește lin uimirea...
Ninge, doamne, ninge iar
Șoapta mamei peste casă,
Ninge dorul ei amar -
O ninsoare prea frumoasă...
Ninge dulcele ei glas
Peste veacuri a rămas:
Un colind pentru nepoți
De la mama pentru toți...
[...] Citește tot
poezie de Renata Verejanu din Poetul dintre milenii
Adăugat de Victor Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acolo
Fulgerul amintirii, iubirii violente,
eternitatea în camera celaltă,
toate se scurg prin creierul meu
precum ploaia în rigolele verzi
dar eternitatea e pentru proști
noi nu avem decât clipa aceasta
veche ca o pălărie din anii ʼ30
ascult gramofonul, tu te apropii
desculță ca o fantomă de palat,
de palat venețian în care ne-am
iubit și ne-am trădat.
eu am trăit numai la Veneția,
Acolo am și murit.
poezie de Mihai Duțescu din Poeme decadente
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La bustul Eminescului...
de ziua ta, eterna Basarabie
la bustul tău așterne flori și ibertate
și capul aplecat mereu sub sabie
timid și-l saltă că de-ACUM se poate
s-a năruit epoca micilor balauri
începe veacul altor trădători de țară
și spinii din coroană se transformă-n lauri
și iar iuda e cu El ca întia oară
iar tu privești nepăsător din veșnicie
la vălul care azi ca valul trece
și libertate pentru dulcea Românie
cerșești Aceluia-și nemuritor și rece...
poezie de Iurie Osoianu (15 iunie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Insomnie
Ascult, meditez și aștept să-nțeleg
tăcerea din gândul ce-ar vrea să pornească
dar încă rămas priponit în talveg
pe-o albie sură din bolta cerească.
Mai caut răspunsuri în anii pierduți
prin vagi amintiri încercând să mă lase,
în care mai plâng copii nenăscuți
din mame uitate sub gloanțele trase.
Și voci neștiute aud din trecut,
se scurg prin ureche în zeci de jargoane,
în inimă crește un zvon nevăzut
din aripa gândului rupt din pripoane.
Iar gândul aleargă prin timp înapoi,
mi-aduce în cuget o lume trădată,
cu umbre rămase din tristul război
în care soldații mai mor încă-odată.
Se scurge prin mine tărâmul străin,
cu chipuri trezite din moarte la viață,
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din revista Confluențe literare
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O voce siderală
O VOCE SIDERALĂ
(Corneliu Neagu, 04.01.2022)
Uitarea retrezită, ivită dintr-o teamă
lăsată într-o seară pe coama unui deal,
în prag de insomnie fără răgaz mă cheamă
să-ascult pe înserate un cântec din caval.
Trec orele haine și somnul întârzie
sub visuri revenite, pe aripi de mister,
din rimele trădate în falsa poezie,
trecută de pendulă prin ceasul auster.
Iar timpul, pe tăcute, aduce fără grabă
secundele orfane, venite din trecut
cu amăgiri haine ascunse-ntr-o silabă
la marginea tăcerii din dorul convolut.
Aud în depărtare o voce siderală
ajunge fără veste, în timp nedefinit,
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din Creație lirică nouă, 2023
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E-așa o gașcă de pungași în acest neam*
Adio scoțianului renume,
Adio străvechii noastre glorii!
Adio celticelor noastre nume,
Atât de faimoase-n ostășești istorii.
Azi Sark curge vegheat de berze
Către Salway, iar Tweed către ocean,
Marcând hotarul provinciei engleze*...
E-așa o gașcă de pungași în acest neam!
Ceea ce forța sau minciuna n-au putut supune
De-a lungul veacurilor de luptă necurmată,
A reușit acum o mână de mișei răpune
Trădând pentru treizeci de arginți răsplată.
N-am căzut loviți de-oțelul englezesc în țeastă,
Apărați fiind de valorile în care noi credeam,
Dar aurul englezesc a fost otrava noastră...
E-așa o gașcă de pungași în acest neam!
O, decât să fi văzut, cum am văzut,
Trădarea, vânzarea aceea care s-a comis,
[...] Citește tot
poezie clasică de Robert Burns, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul lebedei
Sunt ecoul ideii emise cândva...
În armonie precede cuvântul creației,
Taina ei învinge orice formă de înțelegere a mea.
Din țărână fost-am crescut, modelat
Pe calapodul ideii divine - sunt cântec unic!
Azi încă simt urmele degetelor pe trup,
Simt mâna arhitectului cum a modelat lutul
În care a fost însămânțat sufletul meu;
Și cât de frumoasă a fost melodia nașterii mele!
Încă se aude ecoul ei...
Azi am simțit uitarea.
Uitarea mă împinge mereu înainte...
Chiar ea să fie marea trădare din mine?
Acum am înțeles, e mult mai clar:
Uităm că suntem muritori și pierdem prezentul.
Și iară simt acea mână peste trupul meu mereu grăbit
În traversarea-i către ceva necunoscut.
Dar dacă azi mâna a venit să culeagă recolta?
Vai ce păcat că învăț să cânt ca o lebădă,
[...] Citește tot
poezie de Florin Armangic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De vorba cu Țepeș Vodă
-Țepeș Vodă, hai de vezi
Românimea ce-a ajuns,
O să-ți spun, e greu să crezi
Duhuri rele ne-au pătruns.
Cei ce țara o conduc
Sunt cuprinși de lăcomie,
În Parlament e balamuc
Habar n-au de economie.
Fabrici multe s-au vândut
La fier vechi pe te miri ce
Iar șomajul a crescut,
Criză e la orișice.
Avem criză în spitale,
Vai de ei bieții bolnavi,
Și în școli e mare jale
Elevii-s tot mai trândavi!
[...] Citește tot
poezie de Ionel Popa (22 octombrie 2013)
Adăugat de Ionel Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Târfa
își vopsise părul cu henna
ca să-și ascundă vârsta
ea
celesta crescută în mahalaua
unde hoții de cai furau
din luna adormită raze
făceau din ele harapnice
pentru cei ce-și lăsau la poarta visării
tabloul de nuntă
sufletul
pruncii născuți din iarba trădării
piatra albă
doar ea știa durerea culorii nedefinite
ea
cea lovită de timp
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Invazia intelectualilor de duzină în politică este un fenomen inevitabil atunci când adevărații intelectuali preferă să stea în turnul lor de fildeș, așteptând să se înmoaie vremea. Să nu mai învinuim, domnilor intelectuali, mulțimea care nu ne înțelege și nu ne aplaudă. Ea este la fel ca cea de acum două mii de ani care, între Mântuitorul Iisus și tâlharul Baraba, l-a ales pe cel din urmă. Mulțimea se mai poate reabilita, chiar și peste milenii, dar personalitatea niciodată. Lui Iuda nu-i mai ia nimeni stigmatul de trădător.
citat din Sergiu Burcă (august 1995)
Adăugat de Oana Camelia
Comentează! | Votează! | Copiază!
A doua zi
Cu câte-o floare, câte-o damă,
Cu câte-un foc ori un absint,
Te mai distrezi din timp în timp,
Jucându-ți rolul într-o dramă.
Pe frig, în verde irizează
Absintu-un suflet afumat.
Iar florile ce i le-ai dat
În iarnă, dulce-l parfumează.
Apoi sărutu-l nu-ți mai place,
Doar a durat un anotimp.
Și vin trădări, și trece-un timp,
Și-amorul singur se desface.
Arzi flori, scrisori, și vine rândul
Să-ți dai și ție însuți foc.
Rămâi - când scapi, când ai noroc -
Doar cu sughițul, cu absintul.
[...] Citește tot
poezie clasică de Charles Cros din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Veronica Porumbacu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tezele lui August...
Douăzeci de ani de libertate, douăzeci de ani de sărăcie
Douzeci de ani de aspirații, de trădare și fățărnicie.
Douăzeci de ani de când poporul a permis clozetului poltic
Să-și focalizeze masa critică și să se transforme în elită.
Când ne bucurăm că noi sîntem stapinii țării
Masele fecale interese își canalizau pe întuneric
Noi într-un avânt ieșeam în Piața Marii Adunări Naționale
Neștiind ce înseamnă libertatea pusă-n slujba maselor fecale
Cică un evreu ruga la Dumnezeu, mintea noastră, știți voi, de pe urmă.
Dacă Dumnezeu îl asculta, devenea și evreimea turmă.
Oare înspre libertatea asta noi am tins- de-alinia parada militară
Spre tribuna, unde suplu raliate, dau onorul masele fecale?!!!
poezie de Iurie Osoianu (6 august 2011)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Aceasta sunt eu...
mă privesc în oglindă
și mă redescopăr; eu...
chiar dacă anii au trecut
sufletul încă zburdă,
de parcă refuză zborul timpului,
rămânând în sfera adolescenței;
un suflet pur, inocent,
la fel ca al unui copil...
de aceea ochii mă trădează:
în ei licăre lumina
ascunsă adânc în suflet;
lumina a mii și mii de stele,
un întreg Univers...
poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O voce siderală
Uitarea retrezită, ivită dintr-o teamă
lăsată deoparte pe vârful unui dâmb,
în prag de insomnie fără răgaz își cheamă
ispitele amare găsite-n gândul strâmb.
Trec orele haine și somnul întârzie
sub visuri revenite, pe aripi de mister,
din rimele trădate în falsa poezie,
trecută de pendulă prin ceasul auster.
Iar timpul, pe tăcute, aduce fără grabă
secundele orfane, venite din trecut
cu amăgiri haine ascunse-ntr-o silabă
la marginea tăcerii din dorul convolut.
Aud în depărtare o voce siderală
ajunge fără veste, în timp nedefinit,
destramă neuitarea și ultima-ndoială
prin ceasul cu pendulă dispare-n infinit.
poezie din Creație nouă
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre timp și trădare, adresa este: