Citate despre timp și urechi, pagina 3
În zilele noastre, adevăratul înțelept e cel care poate să strecoare un elefant prin urechile acului.
Phanishvarnath Renu în Văl întinat
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fuchsiada
Fuchs nu a fost făcut chiar de mama sa... La început, când a luat ființă, nu a fost nici văzut, ci a fost numai auzit, căci Fuchs când a luat naștere a preferat să iasă prin una din urechile bunicii sale, mama sa neavând deloc ureche muzicală...
După aceea, Fuchs se duse direct la Conservator... Aci luă forma de acord perfect și după ce, din modestie de artist, stătu mai întâi trei ani ascuns în fundul unui pian, fără să îl știe nimeni, ieși la suprafață și în câteva minute termină de studiat armonia și contrapunctul și absolvi cursul de piano... Apoi se dete jos, dar, în contra tuturor așteptărilor sale, constată cu regret că două din sunetele ce îl compuneau, alterându-se prin trecere de timp, degeneraseră: unul, în o pereche de mustăți cu ochelari după ureche, iar altul, în o umbrelă - cari împreună cu un sol diez ce îi mai rămase, dădură lui Fuchs forma precisă, alegorică și definitivă...
Mai târziu, la pubertate - zice-se - îi mai crescu lui Fuchs și un fel de organe genitale cari erau numai o tânără și exuberantă frunză de viță, căci era din firea lui afară din cale de rușinos și nu ar fi permis, în ruptul capului, decât cel mult o frunză sau o floare...
Această frunză îi mai servește și ca hrană cotidiană - se crede. Artistul o absoarbe în fiecare seară înainte de culcare, apoi intră liniștit în fundul umbrelei sale și, după ce se încuie bine cu două chei muzicale, adoarme dus pe portative și legănat pe aripi de armonii angelice, acaparat de visuri auzite până a doua zi, când - rușinos cum este - nu iese din umbrelă până nu i-a crescut altă frunză în loc.
poezie clasică de Urmuz din Fuchsiada I (poem eroico-erotic și muzical, în proză)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Samson (autoritar): Dă telefon la vamă! Vreau lista completă a produselor scutite de taxe...
Trifon (cască, obosit și mirat): La ora aceasta vama doarme...
Samson (cursiv, energic): Vameșii niciodată nu dorm! Nesfârșită e veghea lor. Vameșul are ochi de vultur neadormit și nas de vulpe. De la o mie de pași urechea vameșului simte orice foșnet de bancnote. (Pauză.) Vreau lista completă...
replici din piesa de teatru Samson (Valea din Deal), scenariu de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Papaya
S-a copt alaltăieri papaya la Mizil
În livada unei foste verișoare
Și-am mers la miezul nopții să-i culeg un kil
De pe gât, de pe buric, de pe picioare.
Ce lună plină văzut-am în livadă
Când hainele pe noi nu au mai stat!
Ne începuseră și palmele să vadă
Ce sol fierbinte are luna! Ce transpirat!
Și am văzut și stele după aceea,
Mai toate verzi, ca ochii verișoarei,
Eu îi șopteam pe la ureche "ah, Andreea"
Iar ea uita, gemând, preceptele onoarei.
A fost o noapte lungă de cules papaya
Cu simțurile-ntinse hăt, prin galaxii...
Noroc că am o altă fostă verișoară la Strehaia
Ce merge goală la cules de struguri, printre vii.
[...] Citește tot
poezie satirică de Sorin Stoica
Adăugat de Sorin Stoica
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărutul primăverii de foc
Poteca mea de primăvară,
cu urme vechi de eu și tu,
mă duce-n orele de seară
în timpul nostru ce trecu.
Și, parcă, simt o ușurare
când îmi găsesc prin anii vechi
aceeași tu, strălucitoare
și cu cireșe la urechi.
Un zâmbet galeș le răspunde
privirilor ce te doresc
și se împrăștie-n secunde
ce trupul tot ți-l arcuiesc,
iar eu, cuprins în arcu-acela,
nerăbdător și încordat,
îndepărtez, ușor, dantela,
de tot ce am de sărutat.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ștefan Vodă și vinul
Orișicâți ani ar avea,
Ștefan tot Cotnari ar bea.
Păstorel, făr' de pereche,
Nu l-ar duce la ureche.
epigramă de Vasile Larco din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sînt unii oameni care îl întrebuințează la scopuri cu totul mârșave. Scrie cu el. Adică fiecare sunet ieșit din gura omenească - în ultimul timp s-a ajuns a se prinde chiar gândurile nerostite - este pus în vârful creionului și fixat pe hârtie ca o muscă. Ceea ce eu nu aș face niciodată.
A dormi cu țigara în gură și creionul după ureche este o perfecțiune la care nu au ajuns decât oamenii de pe celelalte planete.
Geo Bogza în Creionul - Revista URMUZ, an. I, nr. 3, martie 1928
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Plin de smerenie,
îmi șoptești la ureche
că raiul e gata să curgă
prin toate vertebrele noastre,
lăsând timpul
să se afunde
într-o gură de clopot
ce n-a mai bătut de o mie de ani.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noiembrie
Soare veșted, soare vechi
Cât o palmă de înalt,
Îl iau plopii de urechi
Fără scară, fără salt.
E bolnav de veșnicii
Câte-a tors și-a îngropat,
Câte umbre și stihii
Între timp a destrămat.
Soare umil, saore mic
Cât o ancoră abea
Înfloritu-i-a în spic
Dulcea somnului zăbrea.
O să doarmă iar blajin
Undeva adânc și cald
Rotunjindu-ne cu chin
Pentru mâine alt smarald.
poezie celebră de Ion Pena din revista "Universul literar", an I, nr. 37 (13 septembrie 1942)
Adăugat de Anisoara Elena Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Frenezia cu care masele
insurecționale
din Rusia anului 1917
strângeau între dinți țigări
și chiștoace
de parcă într-o decizie națională
cu toții mușcau până la sânge
degetul mic a lui Destoievski
ce dicta la urechea istoriei
mersul evenimentelor
scuturat de epilepsie.
poezie de Constantin Fieraru din Între caninii gurii de rai
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Era numai labirintul nesfârșit al copacilor acoperiți cu mușchi, unde era atât de liniște încât îmi țiuiau urechile. Era întuneric ca în amurgul unei zile înnorate, cât să vezi că nu era numic de văzut. Alergam prin întuneric fără țintă, căutând, căutând și iar căutând, devenind din ce în ce mai înverșunată odată cu trecerea timpului, încercând să mă mișc mai repede, deși viteza mă făcea mai împiedicată... Apoi visul meu ajungea într-un punct - simțeam că urmează acel moment, dar nu reușeam niciodată să mă trezesc înainte să înceapă - în care nu-mi mai aminteam ce anume căutam. Atunci înțelegeam că nu era nimic de căutat și nimic de găsit, că nu existase nimic altceva în afară de pădurea acasta goală și înfricoșătoare, și că nu va mai exista niciodată nimic pentru mine.
Stephenie Meyer în Lună nouă
Adăugat de lala
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timp blestemat
Ridic brațul
cu o mișcare lentă
și privesc la ceas.
Cobor brațul
și peste puțin timp
îl ridic din nou, fără să obosesc,
cu o mișcare lentă
și privesc timpul cum se scurge,
orele, minutele, secundele,
iar tic-tacul acestui timp
îmi răsună în urechi întâi încet
și în timp ce secundarul
își strigă timpul
totul se transformă într-un tunet
asurzitor.
Cobor brațul neobosit
și cu un gest de acum mecanic îl ridic
din nou
și timpul se scurge inoxerabil.
Și în toată această forfotă
[...] Citește tot
poezie de Gaetano Longo
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un vers
Eu n-am timp să mai scriu perfect,
Că, de-aș avea, nici n-aș mai scrie,
Ci m-aș lăsa o veșnicie
Să te iubesc fără defect.
Apoi m-aș apuca să-nvăț
La ritm, la vers, la prozodie;
Urechile să vă răsfăț,
Devoratori de poezie.
Dar, lume, sunt dator la stele,
Și toate versurile mele,
Împrumutate de la praf,
Sunt versiuni la epitaf.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (22 ianuarie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru un discipol, a-și întâlni Maestrul înseamnă a găsi o mamă care acceptă să îl poarte nouă luni în pântecele ei, pentru a-l naște apoi lumii spirituale. De îndată ce s-a născut, adică s-a trezit, ochii săi descoperă frumusețea creației, urechile sale ascultă Cuvântul Divin, gura sa gustă din hrana cerească, picioarele sale îl poartă în diferite locuri din spațiu pentru a face bine, iar mâinile sale învață să creeze în lumea subtilă a sufletului.
citat clasic din Omraam Mikhael Aivanhov
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Boală veche
De mii de ani se tot încearcă,
Dar guvernanții nu remarcă:
Corupția e boală veche
Și nu e... floare la ureche?!
epigramă de Nistor I. Bud din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu, tristul clovn...
cântă-mi lăutare la ureche
cântă-n surdină să aud numai eu
clipa aceasta fără pereche
ningă rebelă peste sufletul meu
cânta lăutare astăzi petrec
eu tristul clovn al efemerei scene
mă-mbăt cu-amarul zilelor ce trec
să pot să râd când inima îmi cerne
poezie de George Ioniță
Adăugat de George Ioniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimele versuri
De optsprezece luni ornicul meu
Trist, îmi tot sună moartea la ureche.
De optsprezece luni de griji și veghe
Simt și văd moartea-n orice loc, mereu.
Cu cât făptura mea se-mpotrivește,
Cu-atât instinctul morții nu-mi dă pas,
Și-atunci când îndrăznesc să fac un pas,
Simt inima în piept cum se oprește.
Puterile-mi se duc, necruțătoare;
Chiar și odihna parcă e-un frământ;
Ca un biet cal greu istovit și frânt,
Curaju-mi stins se clatină și moare.
poezie clasică de Alfred de Musset din Poezii (1960), traducere de Lazăr Iliescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Păr în nas
Bătrânețea le-a oferit perioada de glorie
Acestor perverse, băgăcioase fire de păr,
Împânzindu-se-n nas ca iedera,
Vârându-se-n ambele nări.
Cum forfecele nu se simte bine-n nasul meu,
Sunt vânate și prinse cu degetele.
Au rădăcini care-ajung parcă până-n călcâie,
Iar smulsul lor înțeapă, înfiorându-mă minute bune.
Nu trece mult și cresc la loc.
Dar nu asta-i grija cea mare,
Privind în oglindă,-am început să observ în urechi
Conturul unei păduri.
poezie de Kelly Kurt, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noaptea, cântecul greierilor este pentru urechi ceea ce razele lunii și stelele-s pentru ochi, un sărut de Somn ușor.
aforism de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Noapte de iarnă
N-am văzut de nicăieri o lună mai mare
Ca din vârful muntelui înzăpezit.
Parcă i-a împrumutat limpezimea
Sufletul meu nesfârșit.
Vântul poartă-n văile-albastre
Râuri de scântei ca-n vrăji străvechi.
Florile iernii suflate pe cetini
Îmi alunecă melodii de cleștar în urechi.
Aici totul, pădurile doinare,
Cerul bun, colibile goale de stână,
Ramurile nopții, adunate în inimă,
Se prefac în sânge sănătos, tânăr.
(...)
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre timp și urechi, adresa este: